În mahalaua hip

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Vorbeam cu un prieten despre faptul că aș vrea să-mi vînd casa și să mă mut. Casa în sine îmi place, n-am nimic cu ea, însă mi s-a cam acrit de vecinătate, de mahalaua din gura Oborului unde e amplasată. „N-o vinde acum, mai așteaptă“ – spune el. „Prețurile au început să crească, locul ăla devine din ce în ce mai hip.“ Ce înseamnă hip? Un teatru independent pe Făinari, un magazin cu viniluri, Casa Jurnalistului pe Viitorului (una dintre cele mai urîte străzi centrale din București), un bar de rockeri pe Toamnei și unul hippie pe Episcop Radu, un restaurant chinezesc în care nu intră niciodată nimeni, dar am auzit că e super, un boutique cu cafea bună pe Eminescu, un bistrou cu vinuri la statuia lui Tudorică și care mă tentează de multă vreme, gen. Ce (mai) înseamnă hip? Micul Mario care intră noaptea pe fereastră în casa unui amic al prietenului meu, vecin cu mine, și îi fură discret laptop-ul și tableta, în timp ce el doarme. Un alt vecin care în fiecare iarnă, înainte de Crăciun, își aduce porcul de la țară și îl taie în curte, sîngele se scurge pe sub poartă și se varsă în gura de canalizare. (N-am înțeles niciodată de ce nu-l taie la țară, acolo unde îi e locul. Poate pentru ca toți vecinii să vadă că el are porc și e cool.) Copii care fură pungi de semințe din Mega Image, după care le împart cu gașca și scuipă cojile la colțul străzii. O Dacia Solenza pe butuci în care locuiește un om al străzii dotat cu pilotă, pernă, farfurii, tacîmuri, bere la PET. O familie care își petrece întreaga vară pe asfalt, la soare, lungiți pe o pătură, chiar vizavi de o casă tare drăguță și care e de vînzare, însă din cauza „vecinilor“ nu o s-o cumpere niciodată nimeni. Gunoieri de ocazie care scormonesc după PET-uri. Și casele înghesuite unele într-altele, cu curți comune sau ca și cum ar fi comune pentru că sînt prea mici ca să-ți ofere o intimitate.

E una dintre primele seri calde ale începutului de primăvară, stăm în curte și bem o bere. Cine nu și-ar dori o curte liniștită, cu boltă de viță, în centrul orașului? Dincolo de gard, vecinul pe care îl cheamă Costică și care locuiește provizoriu într-o casă dărăpănată (proprietara l-a adus aici de la țară, cu tot cu familia, ca să aibă grijă de cîinii ei, pentru că ea e busy cu job-ul și locuiește în altă parte) iese și el în curtea lui ca să ia o gură de aer. În momentul în care deschide ușa, rîgîie sonor și cu ecou, de se aude pînă la colțul străzii. E modul lui de a se manifesta „în exterior“, de a-și marca teritoriul. Iar un astfel de rîgîit pare îndelung exersat, după vreo paișpe beri, combinate cu mămăligă, care te balonează. Noi sorbim din berea noastră Leffe (hip!) și ne continuăm discret conversația. Însă încep să latre cîinii – doi vagabonzi, „salvați de la moarte“ de stăpîna care îi iubește atît de mult încît îi vede o dată pe săptămînă. Doi cîini în zece metri pătrați de curte, care desigur că n-au o altă ocupație decît să latre la tot ce mișcă pe stradă. Discuția cu cîinii e veche și a trecut prin mai multe etape – cu vorbă bună, cu amenințări, cu chemat Poliția de proximitate – „N-am, doamnă, ce să le fac, sînt în curtea lor! Vă înțeleg că latră tot timpul și nu puteți să vă odihniți… rezolvați în instanță!“ Se votează și se aplică legi antifumat, de ce nu există și legi antipoluare fonică? Costică a primit ordine precise de la „stăpînă“ – dacă latră, să-i potolească. Mai nou îi potolește cu un par. Asociațiile de protecție a animalelor oare știu că acești cîini pe care i-au „salvat“ de pe străzi ajung prin curțile oamenilor milostivi, unde sînt bătuți cu parul ca să nu mai latre? „Taci în morții mă-tii!“, strigă la ei Costică. Agitat, începe să latre și cîinele lup al celuilalt vecin, din curtea din stîngă. De fapt, acesta, pentru că e lup, nu latră, urlă. Vreo cinci minute. Cînd, în sfîrșit, se potolesc toți trei, reușim să reluăm conversația de unde o lăsaserăm. Oare ce voiam să spunem? E o liniște neașteptată, se aude doar vocea lui Costică, a intrat în casă și poartă o discuție intelectuală cu nevastă-sa. Toate geamurile sînt larg deschise, că așa e frumos – să intre aerul, să-i audă tot fraierul. „Cum nu știi, fă, cînd a murit tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu?! Asta toată lumea știe…“ Pauză. „Îți zic io dacă nu știi. Păi, amîndoi a murit pe douășunu decembrie 1989.“

Vecinul de deasupra, cel cu lupul, are în grijă „păsările cerului“ (așa le numește), respectiv porumbeii.  Le pune în fiecare zi grăunțe și semințe pe aparatul de aer condiționat din dreptul ferestrei de la bucătărie. Treptat, a reușit să adune aici și să invite la masă toți porumbeii din cartier, plus rudele lor din Cișmigiu și Herăstrău. Sediul lor central este acoperișul casei, mai exact streașina de deasupra curții mele. Stau chiar pe margine și se holbează la tine, zeci de perechi de ochi curioase. Cînd trebuie să-și facă nevoile, se întorc invers, doar n-o să murdărească acoperișul celui care îi hrănește. Cînd își iau toți zborul, parcă ești în Hitchcock. La două-trei zile trebuie să curăț curtea de găinaț, de coji de semințe și de boabe de porumb. Îi explic vecinului cum stă treaba cu păsările și se înfurie. Începe să urle: „Tu ai o problemă cu cîinii, cu păsările cerului, cu mai ce?! Așa-i la curte! De ce nu te muți înapoi la bloc dacă nu-ți convine?“ Încă puțin și mă înjură. N-ar fi prima oară cînd o face. Cel mai tare s-a enervat cînd i-am spus că cîinele lui pute. Apoi m-a acuzat că i-am adus gîndaci roșii „de la bloc“. Da, au fost și gîndaci roșii – o mică invazie, însă ei au venit odată cu catrafusele lui Costică.

Cam așa stau lucrurile cu mahalaua mea. O fi devenind ea hip pentru alții, care nu locuiesc aici și o vizitează ca pe un loc exotic. Pînă mă mut, mă gîndesc să-mi deschid un hub. Sau măcăr un bar în curte și să vînd Leffe cu 15 lei sticla. Îl angajez și pe Costică pentru un stand-up. Veniți?

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.