Cu ochii-n 3,14
PRINCIPIUL CUTIEI E SIMPLU:
SCRII NUMELE IUBITEI (ȘI NU LOVE)
PE SPAȚII RESTRÎNSE, CU O FORȚĂ
MAI MARE, ÎNTR-O CASĂ MAI MICĂ
● Guvernul a înfiinţat „Comisia de tăiat hîrtii“. De fapt, e vorba de o platformă online pe care adună propuneri pentru debirocratizare. Principiul e simplu: dacă statul are deja un document despre un cetățean, firmă, contribuabil etc., de ce să-l mai ceară o dată? De ce atîtea ștampile și semnături? De ce atîtea copii inutile? Tehnocraţi antibirocraţi. (M. M.)
● Precum Fredric Baur, creatorul cutiei Pringles, a cărui ultimă dorinţă a fost ca cenuşa să-i fie îngropată chiar în celebra cutie de chipsuri, cenuşa italianului Renato Bialetti a fost transportată în orăşelul natal Omegna într-un iconic vas Moka din aluminiu, micul model de espressor patentat de tatăl său acum un secol. Purtîndu-i propria caricatură numită L’omino con i baffi („omuleţul cu mustaţă“), vasul Moka s-a vîndut pînă în prezent în 330 de milioane de bucăţi în toată lumea. (M. C.)
● Post-Dragobete, din „Boala amorului și periodurile ei“ (Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, nr. 17, 22 octombrie 1838): „Simptomele să fac tot mai primejdioase. Începi să scrii numele iubitei în scoarța copacilor și în năsip. Cînți versuri rele neregulate, porți în sîn cîte o floricică scăpată de fetiță. Privești la lună și faci soneturi. Iubita îți privește odată prietinește în ochi, tu gîndești că este amorezată de moarte în tine. Vai de om de va vorbi ea și cu altul. (Aceasta e simptoma a patra de turburarea minții) Dohtorie: Călătorește doă zile una după alta într-un car de apă acră (borviz) întră la îmvățătură în seminariul de la C** pe trei ani; cînd te întorci, amoreza ori e măritată ori fată trecută. Atunci rîzi de tine însuți, și ești sănătos.“ (L. V.)
● Vorba unei prietene vituale: „Să vedeți ce certuri o să fie de-acum pe Facebook, că de ce mi-ai dat doar like și nu love“. (A. P.)
● Primesc pe e-mail un newsletter de la Realitatea TV cu titlul „Iarna revine în forţă! ANM anunţă ninsori şi viscol“. De obicei, șterg chestiile astea, dar acum am deschis. Ce citesc în știre? Că în următoarele 12 ore se vor produce „intensificări ale vîntului, ninsori moderate cantitativ la munte“, și anume pe „crestele cele mai înalte“; că vor mai fi niscaiva intensificări ale vîntului și în restul teritoriului, dar „pe spații restrînse“. Nici vorbă de „forță“, așadar. Ce voiam să subliniez? Că ce e-n titlu nu e și-n știre, un vechi obicei al presei românești. Și că nu trebuie să faceți ca mine, adică să dați click pe toate prostiile. (M. V.)
● Un titlu senzațional: „Un meteorit uriaș a explodat deasupra Pămîntului, cu o forță mai mare decît cea a bombei de la Hiroshima, și nimeni nu a observat“. Hm, eu observasem, însă n-am avut cui să-i spun. (A. P.)
● Cîntăreţul Sting a decis, împreună cu soţia lui, să se mute într-o casă mai mică. Aşa că a vîndut la licitaţie tot felul de lucruri care nu-şi mai găseau locul în noul cămin, printre care şi un pian Steinway, cîteva tablouri de Matisse şi nişte ceramică de Picasso. Eu le‑aş fi dus undeva la ţară. (M. C.)
ȘTIȚI CARE E ASEMĂNAREA
DINTRE UN COVRIG ȘI NICI UNUL? E EVIDENTĂ, DACĂ VĂ PLACE SĂ TRECEȚI PRIN DEFORMAȚIILE EXTREME
● Ştiţi care e asemănarea dintre chelneriţe şi stewardese? E evidentă. Şi unele, şi altele servesc masa sau gustarea pentru clienţi sau pasageri. Dar ştiţi care e deosebirea? E la fel de evidentă. Chelneriţele nu zboară. (A. M.)
● „Hai să-ți iau un mărțișor“, îi zice bărbatul doamnei de lîngă el. Și o cuprinde cu brațul pe după umeri. „Ia-mi mai bine un covrig“, îi răspunde ea. Și plecăm toți trei rîzînd de la semafor. (A. M. S.)
● „D-a porumbeii, joc de vară. Se alegea colțul din întru ce se forma din două case una mai afară ieșită decît alta, sau de la niscai uluce, acolo se așeza copiii-porumbei. Porumbarul trimetea pe cîte unul să se înalțe. Un alt copil se făcea uliu și căta să prinză porumbeii; cei mai dibaci cotea și scăpa; era o bucurie și un rîset de acelea de care numai copiii știu să guste din nevinovata lui plăcere, cînd se întorceau la coteț și uliul nu putea prinde nici unul. “ – Petre Ispirescu, Jurnal 1865-1870 (R. M.)
● Dacă vă place să treceţi prin filtre fotografiile pe Instagram, descărcaţi aplicaţia INFLTR de pe infiltr.com: are 5.000.000 de filtre. (M. C.)
● Din deformaţiile extreme ale condiţiei de pieton post-tranziţie: nu traversez nici cînd e verdele pus, căci mă gîndesc că nu am timp (deşi uneori semaforul mai ţine încă trei minute); fac eu semn să treacă maşinilor care dau să oprească pentru a mă lăsa să trec. Singurele momente în care mai uit de propriile reguli absurde: cînd se întîmplă ca vreo maşină să oprească, aşteptînd să fac o poză cerului. (I. P.)
NUMAI PENTRU
PERSOANE FOARTE IMPORTANTE,
DESCHIDEM PRIMUL GÎND
CU UN ÎNDEMN
● Paul McCartney n-a fost lăsat să intre la petrecerea de după acordarea Premiilor Grammy. „E numai pentru persoane foarte importante“, i-a spus bodyguard-ul clubului. „Dar cît de foarte important ar trebui să fiu?“, a întrebat Macca. Bodyguard-ul a dat din umeri, iar Macca s-a întors către soţia lui: „Îmi pare rău, dar se pare că trebuie să mai compun un hit“. În cele din urmă, paparazzii l-au convins pe bodyguard că omul e destul de important. (M. C.)
● Pe geamul unui spațiu comercial din centru, un anunț te lovește direct în stomac: „Deschidem în curînd «MI și MU». Tradiționalii mici aduși la nivel de artă“. (D. S.)
● Într-o dimineață mă trezește fluierul polițistului care, la ora 6, dirija circulația în intersecție. Primul gînd a fost neortodox. Al doilea: oare l-aș fi putut reclama pentru tulburarea orelor de somn? (S. G.)
● La prima oră a dimineții, buzeperfecte.eu mă surprinde cu un sfat: „Femeie, meriți să fii specială!“ și cu un îndemn: „Arată Strivitor!“. Mă declar zdrobit. (M. P.)
Foto: M. Pleşu, A. Vrana
