Umberto Eco: nemurirea este înapoi

Smaranda BRATU ELIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Umberto Eco: nemurirea este înapoi jpeg

Umberto Eco a fost de cîteva ori în România. Amintirile mele sînt parţiale şi imprecise şi cu siguranţă alţii vor putea povesti mai bine acele momente. Ştiu că prima dată a fost în vremea lui Ceauşescu: era o delegaţie de patru scriitori italieni care urmau să se întîlnească cu scriitorii români. Printre cei patru se aflau Umberto Eco şi Claudio Magris care, acum două zile, pomenea de experienţa lor comună în „devastata Românie a lui Ceauşescu”. După cîte îmi amintesc, întîlnirea cu scriitorii şi publicul urma să se ţină la sediul de atunci al Uniunii Scriitorilor dar, speriate probabil de puhoiul care se anunţa, autorităţile au mutat-o, în ultimul moment şi pe şest, la Institutul „Nicolae Iorga”, dezorientîndu-i astfel pe doritori şi lăsîndu-i pe foarte mulţi pe dinafară. Ştiu din auzite că discuţiile fuseseră cu miez şi, deşi incomode, răzbătuseră, pe cît era cu putinţă, şi în presă. O altă venire s-a petrecut după căderea lui Ceauşescu, parcă la una dintre primele ediţii ale tîrgului de carte Gaudeamus. Cu acel prilej, Marin Mincu, prieten cu Eco, cred, şi care în acea perioadă dedica o parte însemnată a activităţii editurii sale Pontica traducerii şi editării cărţilor lui Eco în România, a organizat o dezbatere cu public în sala mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. La aceasta am fost şi mi-o aduc aminte bine.

Pe scenă se aflau, cum se obişnuieşte, două fotolii, unul pentru Eco celălalt pentru Mincu, între ei o măsuţă cu cărţi şi pahare cu apă, iar în jurul lor sala mare gemînd de lume. La început au dialogat cei doi, despre literatură, teorie literară, limitele înterpretării etc. Apoi publicul a fost invitat să pună întrebări. Imi amintesc perfect: unele erau întrebări „cu tendinţă”, care pretindeau confirmări nu răspunsuri, altele erau pur şi simplu tîmpite. Dar răspunsurile lui Eco le întorceau pe toate ca pe o mănuşă, dezvăluind cum înăuntrul unei tîmpenii se poate ascunde o problemă cu sens, cum certitudinile se pot desasambla în dileme, cum nesemnificativul sau scontatul poate deveni inedit şi incitant. Fără maliţiozitate, fără ironie, doar cu inteligenţă şi dorinţă de comunicare.

Menţionez acest episod pentru că el ţine de o faţetă a lui Eco mai puţin cunoscută la noi: aceea de profesor, de profesor socratic. Printre numeroasele articole apărute în presa italiană în aceste zile despre tristul eveniment, unele sînt scrise de foştii lui studenţi care spun că Eco poseda în cel mai înalt grad ceea ce ei numesc libido docendi: îi plăcea pur şi simplu să predea. Ţinuse prelegeri la universităţi de cel mai mare renume din toată lumea, dar la cele italiene se simţea acasă, îndeosebi la cea din Bologna unde a fost, succesiv sau concomitent, profesor de semiotică, iniţiator şi director al secţiei de ştiinţe ale comunicării şi Preşedinte al şcolii doctorale de Ştiinţe Umaniste. Răspundea ca o gazdă voioasă oricui îi bătea la uşă, iar acela ieşea dinăuntru luminat sau, şi mai bine, cu dorinţa de a se lumina. Iar el rămînea probabil cu vămăşagul din capul aceluia, iar şi iar, pînă cînd a scris o dată pentru totdeauna un îndreptar, ca să-şi înveţe studenţii cum se citeşte, cum se fac fişele, cum se ordonează ideile şi cum se redactează, adică a scris preţioasa cărticică Cum se face o teză de licenţă. Succesul ei pe tot globul a arătat că vălmăşagul era globalizat şi globalizată era şi nevoia de ordine şi rigoare. Deşi o scrisese probabil ca să scape de coşmarul de a repeta la infinit aceleaşi sfaturi, Eco întrevăzuse, cum făcea întotdeauna, într-un caz particular şi practic o problemă generală şi de interes teoretic.

Spuneam că ipostaza de profesor e mai puţin cunoscută la noi, gîndindu-mă că cea de autor este copleşitoare. Este extrem de rar, dacă nu cumva unic, ca unui autor în viaţă să i se traducă şi publice în străinătate aproape imediat întreaga operă. Este cazul lui Eco, pe mapamond şi în România. Nu există scriitor italian mai tradus ca Eco. La noi edituri de prestigiu şi l-au disputat şi împărţit: Dacia, Pontica, Humanitas, Polirom, RAO, Curtea veche etc. Toate cele şapte romane (Numele trandafirului, Pendulul lui Foucault, Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana, Cimitirul din Praga, Numărul zero) s-au publicat imediat în limba română, iar acest imediat cere o reverenţă adresată Ştefaniei Mincu, căci numai prietenia cu autorul şi hărnicia traducătoarei pot explica apariţia traducerilor la puţine zile de la lansarea romanelor în Italia. Lucrările sale de specialitate, de teorie literară şi semiotică (Opera deschisă, Lector in fabula, Limitele interpretării, Şase plimbări prin pădurea narativă, Apocaliptici şi integraţi, Structura absentă, Tratat de semiotică generală sînt numai cîteva) fac parte din bibliografia de referinţă a oricărui cercetător român al domeniului graţie unor traducători şi specialişti de elită.

Printre ei nu pot să nu-l amintesc pe regretatul Cornel Mihai Ionescu, care, în plus, a dedicat Grupului 63, adică neoavangardei italiene crescută din rădăcinile teoretice ale Operei deschise a lui Eco, cu Eco membru activ al ei, o exemplară analiză în cartea sa Generaţia lui Neptun. Dar de acelaşi interes s-au bucurat însemnările din Pliculeţul Minervei, rubrica permanentă a lui Eco între 1985 şi 2016 de pe ultima pagină a revistei l’Espresso, publicate apoi în volum, ori scurtele şi jucăuşele articole şi eseuri reunite sub titlul de Jurnal sumar, publicate în traducere românească la Editura Humanitas. La această listă incompletă, grupată aproximativ pe genuri, se adaugă însă alte genuri şi alte liste: seria de mari sinteze asupra artei publicată de RAO, Istoria frumuseţii, Istoria urîtului, Vertigo.Lista infinită apărute în frumoasa traducere a Oanei Sălişteanu, sau volumul de eseuri politice Înainte ca racul tradus pentru aceeaşi editură de un alt italienist de seamă, Geo Vasile.

Înşiruirea de mai sus, poate plictisitor de lungă, dar totuşi incompletă (la o simplă căutare pe librarie.net găsim 64 de titluri traduse în româneşte), am ţinut s-o fac pentru ca cititorii care cunosc numai o părticică din opera lui Eco să fie conştienţi că fărîma lor face parte dintr-un ansamblu polimorf grandios. La ce bun această conştienţă? Deoarece, după mine, în polimorfismul ansamblului stă unul din mesajele tari ale lui Eco. El poate fi rezumat în sentinţa terenţiană „Homo sum, humani nihil a me alienum puto”. Orice fapt omenesc, prezent sau trecut, privit cu atenţie şi inteligenţă, se poate încărca de semnificaţie. „Omenescul” la Eco se referea la orice întîmplare de peste zi ca şi la marile evenimente ale istoriei ori la densitatea culturii şi culturilor în stratificarea şi interferenţele lor. „Neînstrăinarea”, în schimb, avea la dispoziţie un instrument fără egal: cartea.

Cartea e de cele mai multe ori sîmburele plot-urilor romanelor sale, tema conferinţelor sale, sămînţa polemicilor sale. La bătrîneţe, el, care mînuia computerul cu dibăcie, care cunoştea şi ne avertiza asupra foloaselor, limitelor şi pericolelor internetului, simţea nevoia să apere cartea chiar ca obiect. Spunea el: „Există două feluri de cărţi, cele făcute pentru a fi consultate şi cele făcute pentru a fi citite. Primele (prototipul e cartea de telefon dar se ajunge pînă la dicţionare şi enciclopedii) ocupă mult loc în casă, sînt greu de mînuit şi costă mult. Ele vor putea fi înlocuite de cd-uri, ca să mai salvăm din spaţiu... Cărţile de citit nu vor putea fi înlocuite de niciun dispozitiv electronic. Ele sînt făcute ca să fie ţinute în mînă, chiar şi cînd stai în pat, cînd aştepţi la bancă, acolo unde nu sînt prize, unde şi cînd orice baterie s-a descărcat, pe ele poţi să faci sublinieri, poţi să le îndoi la colţuri şi să le bagi înauntru semne de carte, le poţi lăsa să-ţi cadă din mînă, pe jos, pe piept sau pe genunchi cînd aţipeşti, le poţi vîrî în buzunar, ele se jerpelesc şi capătă o fizionomie individuală în funcţie de intensitatea şi de frecvenţa cu care le citeşti… Cartea de citit ţine de miracolele acelei tehnologii eterne căreia îi aparţin roata, cuţitul, lingura, ciocanul, cratiţa, bicicleta”. N-are dreptate, şi nu doar pentru că bicicleta nu e „la fel de eternă” precum roata. N-are dreptate fie şi numai dacă mă gîndesc că un cititor nestăvilit precum Cărtărescu, care de altminteri scrie pe hîrtie nu la computer, îmi arăta că îşi ţine o uriaşă bibliotecă pe tabletă. Dar am dat citatul pentru că el sugerează un tablou înduioşător de tihnă şi intimitate şi exprimă o legătură care la Eco a trecut din lumea spiritului în cea a trupului adică, ar zice medicii, s-a somatizat.

Care e rostul lecturii, al lecturii cărţilor, o spune într-unul din Pliculeţele Minervei: „Cine nu citeşte, cînd ajunge la 70 de ani va fi trăit o singură viaţă: a lui. Cine citeşte va fi trăit 5000 de ani: pentru că era acolo şi cînd Cain l-a ucis pe Abel, şi cînd Renzo s-a însurat cu Lucia, şi cînd Leopardi admira infinitul... Pentru că lectura este o nemurire înapoi”. Şi mă bucur că s-a dus cu gîndul la Renzo şi Lucia, adică la protagoniştii celui mai important, iar după mine şi cel mai minunat roman din literatura italiană, Logodnicii de Alessandro Manzoni: pentru că zilele acestea am dezbătut la lunara Seară Italiană de la Librăria Humanitas-Kretzulescu – fericită coincidenţă cu un nefericit eveniment – tocmai repovestirea acestui celebru roman semnată de Eco. E o repovestire scurtă, cu poze, dedicată copiilor, făcută la obiect şi cu umor, aparută în româneşte la editura Curtea Veche, în cadrul unui proiect coerent de lecturi pentru cei mici.

Pomenesc de această seară şi de această carte nostimă pentru că ea aparţine altei ipostaze a lui Eco puţin cunoscută la noi: Eco cel care scria pentru copii sau redevenea copil scriind. În afară de repovestirea celebrului roman al lui Manzoni, Eco a mai scris alte patru cărţi cu ilustraţii pentru copii, dar cea mai grăitoare legătură cu lumea copilăriei este pasiunea lui pentru benzile desenate: în jurul lor romancierul a construit un roman, Misterioasa flacără a reginei Loana, lor semioticianul (dar şi sociologul culturii) le-a dedicat studii penetrante (precum cele din Apocaliptici şi integraţi) considerîndu-le parte integrantă a culturii de masă a sec. XX precum radio-ul, televiziunea şi ziarele – cu toate virtuţile şi defectele de informare, dezinformare şi manipulare pe care le au toate aceste mijloace. Pasiunea lui pentru Dylan Dog, Charlie Brown, pentru Hugo Pratt cu al său Corto Maltese, şi colaborarea cu o serie de realizatori de benzi desenate au făcut ca pînă la urmă să intre el însuşi în benzile desenate, mutra lui îmbrăcînd personajul Humbert Coe, un lingvist chemat să descifreze mesaje venite din spaţiu.

Dar atenţia acordată copiilor şi copilului din noi, care se va fi datorat şi faptului că a fost tată iar apoi bunic, ţine, cred eu, şi de ceva mai profund, solidar cu fiinţa şi gîndirea lui: la Eco cunoaşterea, oricît de serioasă, rămîne voioasă şi oarecum jucăuşă. Iar, după mine, acesta este un alt mesaj tare pe care ni l-a lăsat Eco. Pînă şi supărările lui, pe politică, pe internet, pe jurnalism etc. nu erau nici posace, nici încrîncenate. Poate că lucrul ţinea în mare parte de acea predeterminare denumită fire, dar cred că ţinea şi de o anume formaţie culturală: încă de student al filosofului Luigi Pareyson, ca şi colegul Gianni Vattimo, Eco se convinsese, cred, că obiectul şi subiectul sînt interdepentente, că obiectul interpretat variază odată cu variaţia subiectului care îl interpretează, că adevărul, prin urmare, nu e nicicînd univoc nici definitiv ci el constă în procesul neîntrerupt al interpretării care, deşi nu e fără limite, e infinită; în speţă opera de artă, fie că e vorba de arta „înaltă”, de producţia de masă sau de Kitsch, nu e legată nicicînd de un semnificat unic şi permanent ci pretinde o necontenită completare interpretativă, din partea specialistului ca şi a omului de rînd; despre textul scris spunea că “are nevoie întotdeauna de cineva care să-l ajute să funcţioneze” iar romanului îi zicea “maşinărie leneşă” pentru că el trebuie să-şi înnoiască mereu înţelesul prin interpretarea dată de cititori. Între autor, care îşi are propria strategie textuală, şi cititor, care şi-o are pe a lui şi care e mereu diferită de cea a autorului, trebuie să ia naştere o colaborare textuală. Simplificînd şi lăsînd la o parte semiotica, aş spune că în miezul gîndirii lui Eco se află un relativism nu sceptic, ci constructiv, şi care nu doar acceptă ci chiar cere căutare asociată şi colaborare. Iar cu o asemenea viziune e greu să te superi pe lume şi să-ţi pierzi voioşia.

Şi pentru că am pomenit de roman, voi încheia cu romanele căci, de ce să nu recunoaştem, de la unul dintre ele, Numele trandafirului, i se trage faima internaţională, iar faima atrage faimă. Numele trandafirului a devenit foarte repede un mega-seller (vorba asta nu am inventat-o eu, a fost folosită în presă chiar cu referire la acest roman), asta şi prin împletirea succesului cărţii cu cel al filmului. Succesul ei, dar şi minunata ei bogăţie au avut urmări însemnate: renaşterea romanului istoric în veşmînt postmodern, apariţia, cel puţin în Italia, a modei romanelor scrise de profesori, alimentarea unei nesfîrşite dezbateri teoretice.

Nu fac parte dintre admiratorii fără rezerve ai romanelor lui Eco. Recunosc: lectura fiecăruia, sau aproape, a fost un deliciu; fiecare mi-a deschis dinainte lada de zestre a unei epoci şi unei lumi, din fiecare am aflat mai multă istorie mare şi istorie mică decît din orice manual, iar unele dintre personajele sale, mai ales cele care se deschid lumii cu ochi curioşi şi suflet curat, precum Adso din Melk, Roberto de la Grive ori Baudolino, îmi sînt cu adevărat dragi. Dar caracteristica principală a romanelor lui, de care se leagă, cred, şi succesul lor (în afară de celălalt motiv, deja pomenit, că faima atrage faimă) este că fiecare cititor găseşte în ele ce-şi doreşte: acţiune, suspense, conspiraţie, amor, sex, dezbatere de idei, documentare istorică, argumente şi contraargumente ştiinţifice şi tehnice, consideraţii sociologice şi antropologice, delicii lingvistice etc.

Nu cred că romanele lui Eco vor intra în „canonul” marii literaturi – categorie de altminteri labilă şi controversată. Nu văd cum ar putea sta alături de cele ale lui Tolstoi, Dostoievski ori Kafka. Nu cred pentru că literatura care rezistă, îmi pare mie, este cea care închide în ea un miez tare, pe care simţi că autorul îşi mizează constiinţa, şi nu un joc literar. Sînt conştientă că recurg la un schematism greu de acceptat şi răutăcios şi-i voi suporta consecinţele. Dar ca să lămuresc lucrurile, declar, şi cu asta închei, că am citit multe dintre scrierile lui Eco, romane şi eseuri, şi că eu pe Eco îl iubesc: pentru că e un liber cugetător din familia lui Voltaire, pentru că orice pe lume îi trezeşte curiozitatea, pentru că are încredere în puterea raţiunii ca un iluminist, pentru că iubeşte paradoxul şi se amuză.

Vorbesc de el la prezent pentru că îl consider un prototip de intelectual şi de om. Dar vorbesc la prezent şi fiindcă, deşi nemurirea era pentru el înapoi, iar în acea nemurire a intrat de-acum şi el, în prezent şi într-un viitor care aduce a eternitate, între bătăiosul Marte şi olimpianul Jupiter, se plimbă asteroidul 13069 Umbertoeco.

Smaranda Bratu Elian este profesor universitar şi traducătoare, coordonatoarea colecţiei bilingve „Biblioteca Italiană“ a Editurii Humanitas.

Foto: wikimedia commons

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

„Era transformării moderniste: de la Domnișoara Pogany la sistemul axiomatic al lui David Hilbert”, conferința de Joi la Palatul Suțu
Conferința de Joi la Palatul Suțu: Era transformării moderniste: de la Domnișoara Pogany la sistemul axiomatic al lui David Hilbert
Ce legături putem descoperi între opera lui Constantin Brâncuși și transformările matematicii de la începutul secolului XX?
 militar american arestat pentru spionaj in favoarea rusiei jpg
Ofițerul american arestat în Marea Britanie sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei a fost preluat de autoritățile SUA
Un ofițer al armatei americane, arestat în Marea Britanie sub suspiciunea de spionaj în favoarea Rusiei, a fost preluat în custodia armatei Statelor Unite.
Trump și Xi Jinping
„Contează atmosfera, nu tratatele“. Jurnalul consilierului lui Gorbaciov din 1989 care explică diplomația lui Trump cu Xi
La o lună după summitul de la Malta, consilierul lui Gorbaciov, Anatoli Cerniaev, își nota în jurnal că tratatele semnate contau mai puțin decât schimbarea de atmosferă dintre cele două superputeri. Trump și Xi Jinping ating și ei miza „atmosferei“, dar documentele rămân și aici puține.
erasmus
Erasmus+ 2027: peste 5,3 miliarde de euro pentru proiecte educaționale. Cine poate obține finanțare
Comisia Europeană a lansat apelul de finanțare Erasmus+ pentru 2027, cu un buget total de 5,36 miliarde de euro, destinat proiectelor din domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
image png
mostenire, foto shutterstock jpg
Două moșteniri în același proces. Ping-pong Bârlad-Galați
Când un proces privește două moșteniri deschise succesiv, persoana care introduce cererea poate alege între instanțele de la ultimul domiciliu al fiecăruia dintre cei doi defuncți.
Scufundarea navei SS Central America. Gravură din 1857, de la National Maritime Museum din Londra
Vaporul încărcat cu aur, care a ajuns pe fundul oceanului. Istoria naufragiului care a zguduit economia americană
Un vapor încărcat cu aur, 425 de victime, o criză financiară majoră și aproape patru decenii de procese. Istoria navei SS Central America, scufundată în 1857 în largul Carolinei de Sud, pare desprinsă dintr-un roman de aventuri.
Adrian Văncică (1) jpg
Momentul care i-a schimbat viața lui Adrian Văncică. Mesajul primit de la fiica sa l-a făcut să își regândească prioritățile: „Te lovește direct în suflet”
Actorul care îi dă viață lui Celentano în „Las Fierbinți” a vorbit deschis despre perioada în care munca ajunsese să îi acapareze întreaga viață și despre momentul emoționant care l-a făcut să își schimbe complet prioritățile.
romsilva jpg
„Ursul păcălit de vulpe”, în realitate! Imagini virale surprinse într-o pădure din Suceava. Ce au făcut cele două animale când s-au întâlnit
Un urs și o vulpe au dat nas în nas în miez de noapte, într-o pădure din Suceava. Reacția neașteptată a celor două animale