Şahul, un sport violent

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Şahul, un sport violent jpeg

Aţi pierdut vreodată o partidă la şah de v-a venit să aruncaţi cu piesele în aer? Aţi mormăit ceva la adresa adversarului de vă rugaţi apoi să nu fi fost auzit? Nu-i nimic, se poate şi mai rău şi se întîmplă şi la case mai mari. Mi-au căzut ochii recent pe o listă de pe site-ul chess.com cu întîmplări mai mult sau mai puţin hazlii despre momentele în care un jucător pierde la şah şi se pierde şi cu firea. Iar mai puţin hazlii însemnă uneori şi crimă.

Pe la 1850, pastorului Arthur Skipworth îi plăcea şahul, dar şi banii. Aşa că participă la concursuri, dar dacă pierdea cîteva partide, se dădea bolnav şi le cerea organizatorilor înapoi taxa de înscriere. A făcut asta de destule ori încît să i se fi dus buhul în toată Anglia.

La 1895, Curt von Bardeleben, jucător de şah profesionist, juca cu Wilhelm Steinitz, primul campion mondial oficial. Steinitz a anunţat mat în zece mutări, la care von Bardeleben a ieşit pe uşă fără să scoată o vorbă şi dus a fost. Steinitz a trebuit să aştepte 50 de minute să îi expire timpul adversarului pînă să fie declarat cîştigător.

În acelaşi an, Siegbert Tarrasch, un alt şahist de frunte al epocii, dădea vina pe aerul sărat pentru partidele pe care le-a pierdut într-un turneu la malul mării. A repetat scuza climaterică şi la un concurs la care a jucat 13 ani mai tîrziu.

La 1904, Frank Marshall îl bătea pe David Janowski într-un meci jucat la Paris, ambii fiind jucători profesionişti. Janowski îi scrie apoi că „în aproape toate partidele i-a lăsat să-i scape remiza sau cîştigul” şi i-a propus o revanşă de 5000 de franci în care el, Janowski, pleca de la un handicap de patru partide.

Lui Lenin i-a plăcut şahul. Dar s-a lăsat pentru că se enerva cînd pierdea, după cum a scris odată Maxim Gorki.

Acum sînt computerele, dar la începutul secolului trecut erau la modă automatele de jucat şah. De fapt, nişte cutii în care se ascundea un jucător bun de şah care îi bătea pe amatorii cu dare de mînă. Numai că în 1915, la Coney Island, un jucător nervos că a pierdut partida a scos pistolul şi a tras în automat, omorîndu-l pe operatorul dinăuntru.

Un alt şahist de frunte, Aaron Nimzovici, după ce a pierdut o partidă de blitz la Berlin, în anul 1918, s-a ridicat şi a strigat: „Gegen diesen Idioten muss ich verlieren!” – „De ce trebuie să pierd la idiotul asta!”

În 1922 la Viena, campionul mondial Alexandr Alehin a cedat o partidă într-un mod inedit: şi-a aruncat regele pînă în capătul celălalt al sălii de joc.

Un an mai tîrziu, tot el a făcut praf mobila din camera sa de hotel unde urcase după ce a pierdut o partidă la Rudolf Spielmann.

În anii ’40, lui Marlon Brando, actorul preferat al lui Bobby Fischer, îi plăcea să joace şah, dar cînd vedea că pierde, răsturna piesele spunînd: „M-am plictisit!”

În 1950, Walter Bjornson din Vancouver a păţit-o: adversarul l-a tăiat la mînă cu cuţitul de supărare că pierdea partida.

În 1954, Feodor Dus-Hotimirski şi David Bronstein, şahişti profesionişti, jucau o partidă la Moscova. Moment în care Dus-Hotimirski, văzînd că pierde, şi-a luat înapoi mutarea şi a făcut alta spunînd: „Stai că asta e mutarea cea bună, la naiba cu regulile, ăsta e şahul adevărat!”

După 1959, Uniunea Sovietică a interzis şahul în staţiile sale de cercetare din Antarctica. Motivul: în anul respectiv, doi cercetători de la staţia Vostok au jucat şah, iar cel care a pierdut s-a supărat aşa de tare încît şi-a omorît colegul cu toporul.

În 1960 un marinar, Michael George, i-a tăiat gîtul cu o sticlă spartă unui chibiţ care i-a criticat jocul. Marinarul a fost pînă la urmă condamnat nu pentru omor din culpă, ci pentru omor prin imprudenţă.

În 1979, Patrick McKenna, deţinut într-o inchisoare din Nevada, şi-a strangulat colegul de celulă după o partidă pe care a pierdut-o.

După Antarctica, a urmat Cosmosul. În anii ’80, sovieticii nu îi mai lăsau pe cosmonauţi să joace şah între ei. Dacă voiau însă, puteau să joace cu baza de pe Pămînt. Motivul interdicţiei a fost o încăierare între doi astronauţi survenită după ce unul a luat bătaie la şah de la celălalt.

În anii ’90, la un turneu în Olanda, marele maestru rus Simion Dvoiris şi-a aruncat pantoful în sala de joc după ce a pierdut o partidă.

În 2003, marele campion Garry Kasparov a pierdut o partidă la marele maestru Teimour Radjabov pentru care acestuia, la festivitatea de încheiere, i s-a acordat premiul de frumuseţe al turneului. Kasparov însă a urcat pe scenă, a înşfăcat microfonul de la organizatori şi s-a lansat într-o tiradă de 10 minute în care a susţinut că de fapt Radjabov era pierdut în partidă şi de aceea premierea lui e o insultă şi o umilinţă.

Un alt mare campion, Viktor Korchnoi, a pierdut în 2007 într-un turneu în Gibraltar o partidă la americanca Irina Krush, căreia i-a vituperat apoi, în plină sală de joc: „E bine că ştii teorie, dar mai bine ai învăţa şi şah!”

În decembrie 2008, Alexei Valentikin, de 43 de ani, din Gloazov, Republica Udmurtia, l-a aruncat pe fereastră pe adversarul sau la şah, un pensionar în vîrstă de 60 de ani. Alexei Valentikin stătea la etajul doi, aşa încît pensionarul s-a rănit grav şi a murit cîteva zile mai tîrziu. Şahistul pierzător şi violent a luat şase ani de închisoare.

Şi lista poate continua. Două observaţii însă îmi vin în minte după ce am înşirat toate aceste întîmplări, mai vechi sau mai recente. Că impulsul de a verifica mai bine cu cine te încumeţi să joci o partidă de şah s-ar putea să nu fie chiar aşa de deplasat. Şi, doi, dacă astfel arată lista cu pierzătorii violenţi la şah, cum arata cea cu pierzătorii la table, poker sau alte jocuri considerate mai puţin „raţionale”?

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio Romania Actualităţi.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.