Povestea brînzei

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Oameni pe stradă jpeg

Mi s-au cerut și mie o grămadă de chestii pe stradă. Unele bizare, altele nu. În afară de bani, țigări și semnături pe liste dubioase, au fost momente în care mi s-a cerut sucul desfăcut din mînă, merdeneaua deja mușcată și pîinea cu salam. Pîinea cu salam mi-o ceruse un puști care stătea în fața magazinului. I le-am cumpărat și i le-am dat, copilul le-a desfăcut imediat și a început să mănînce, de mi s-a făcut îngrozitor de poftă.

În topul chestiilor altfel, însă, e un tip care mi-a cerut deunăzi nici mai mult, nici mai puțin decît să-i cumpăr niște brînză. Omul, pe care traiul prost îl făcuse să arate o vîrstă incertă – putea să aibă între 30 și 60 de ani –, stătea tot în fața unui supermarket. „Îmi luați și mie niște brînză, vă rog?“, l-am auzit pe cînd dădeam să intru în magazin. Ochii lui cenușii se uitau la mine cu speranță. Izbitor la omul ăsta era aerul că nu există. Dacă nu ar fi vorbit, m-aș fi putut uita prin el ca prin aer. Era perfect camuflat. Haine de culoarea trotuarului, părul la fel, ochi la fel, o prezență neprezentă – era înfricoșător de invizibil. Doar ciudata lui cerere îl proiectase foarte real în cortexul meu vizual. „Brînză?“, m-am gîndit. De ce tocmai brînză? Învîrteam întrebarea în cap în timp ce intrasem deja. I-am luat o bucată de brînză, dar și o pîine, să aibă omul cu ce s-o mănînce. La una din case, i-am zis vînzătoarei să pună într-o pungă separată pîinea și brînza. „Nu cumva v-a cerut ăla de afară și dumneavoastră să-i luați brînză?“, mă întreabă femeia, în timp ce foșnea pungile ca să pună mîncarea în ele. „Că i-au mai luat niște oameni. Chiar și adineauri cineva“, zice vînzătoarea. Am căscat ochii mari la ea. „Ce naiba?“, îmi zic. E o conspirație a brînzei, ce să facă omul ăla de afară cu atîta brînză? „Păi, i-am luat“, zic tare, dacă mi-a cerut…“ Vînzătoarea schimbă priviri semiamuzate cu colegele ei peste casă. „I-a luat brînză…“, zice și arată cu policarul spre mine într-un fel pe care l-am simțit ușor ridiculizant. „Ceee??“, face, plină de nervi, colega ei. „Da’ de ce i-ați luat, domnișoară? Că e apt de muncă, uitați-vă la el. Mie de ce nu-mi cumpără nimeni nimic, haa?“ Am crezut că mă bate. Între timp, vînzătoarea de la casa unde eram descoperă că nu se poate citi codul de bare de pe pachetul ăla blestemat de brînză. În spate, lume. „Lăsați-l, că nu-l mai iau“, îi zic cu lașitate, ca să scap de presiunea celor din spate, dar și de privirile dezaprobatoare ale femeilor de la casă. Una dintre ele a ieșit chiar să-l gonească din fața magazinului pe tipul cu brînza și s-a întors roșie la față, fiindcă ăla o înjurase. „Auzi, nenorocitul, m-a înjurat de morți, și io nu suport să mă înjure cineva de morți“, zice femeia, sensibilă la onoarea morților așa cum alții sînt sensibili la onoarea mamelor lor. „Fir-ar el al dracului, cine l-o mai prinde pe aici prin față, că nu știu ce-i fac“, spumegă casierița, cu pieptul umflat războinic sub halat. Îmi iau cumpărăturile și ies. Atenția lumii se abătuse de la nemernica de mine, care-i cumpărase brînză unui parazit, și se învîrtea acum în jurul principiilor echității sociale și al nemuncii plătite.

Ce m-a impresionat în toată întîmplarea asta smucită a fost violența acelor femei. S-au purtat de parcă ăla le-a luat fix lor brînza gratis din buzunar și din magazin. În fond, nu era nici un capăt de țară. Omul a cerut, cîțiva – proști/neproști, nu aici e judecata – i-au dat. Alea s-au înecat de indignare de pe margine, vă jur că erau mai republicane decît Donald Trump; femeile nu doar că s-ar fi uitat în ochii copiilor de sirian și le-ar fi refuzat intrarea în țară, i-ar fi dat afară și cu un șut în fund, vă jur. Dar de ce? – m-am întrebat. În fond, cu salariile alea de mizerie și cu orele lucrate cu nemiluita, erau mult mai aproape de omul cu brînza decît de oricare alt client căruia îi scanau îndatoritoare alimente pe care nu puseseră niciodată gura. Ura pe brînza ieftină bate compasiunea, vă zic.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic