Frica
Deunăzi am ieșit destul de devreme din casă, să fi fost șapte și jumătate dimineața. Încă nu se luminase bine afară, mijeau zorii, ca‑ntr‑o literatură proastă, pe cerul zimțuit de blocurile orașului. Lumea încă nu apucase să curgă valuri spre metrou. Mergeam cu capul ușor plecat, cu mîinile în buzunare și cu mintea goală. Am prins doar cu coada ochiului cum cineva parcă se îndrepta spre mine, am dat să ocolesc larg prezența aceea fără să mă uit o secundă în direcția ei și chiar începusem să ocolesc, cînd umbra s-a îndreptat hotărît spre mine și, o secundă lungă, mi-a fost cumva frică. Era o doamnă cu un băiețel de vreo cinci ani de mînă. M-a întrebat pe unde s-o ia ca să ajungă la „Regina Maria“. De ea mi-a fost frică.
N-a fost teama că o să pățesc ceva, nu genul ăla de teamă, că umbra respectivă o să mă lovească sau o să mă agreseze cumva. Mi-a fost mai degrabă frică să nu mă scoată din zona de confort, să nu-mi ceară ceva, poate, să nu-mi tulbure aura liniștită care unduia calm în jurul conturului meu la șapte și jumătate dimineața.
Văzînd ochii ușor îngrijorați ai femeii și fața mică și albicioasă a copilului care privea în sus, către noi, mi-a fost rușine de ce-am simțit. Am îndrumat-o cu mai multă amabilitate decît oricînd, i-am urmărit cu privirea să văd că apucă pe drumul cel bun. Și m-am gîndit.
M-am gîndit că mi-e teamă de foarte multe lucruri și că, dacă cineva ar trebui să pună o etichetă pe mine, ar scrie pe eticheta aia: „Persoană în general îngrijorată“. Fac și eu parte din mulțimea de oameni care ar prefera să fie lăsați în pace. Dintre cei care preferă luminilor rampei un fotoliu comod în culise, întrebărilor incomode – supa caldă a rutinei. Dincolo de toate astea însă, în ultima vreme mă încearcă niște frici cît se poate de concrete.
Mi-e teamă de cei căzuți în admirație pentru semenii lor din „Patrula lui Vlad Țepeș“, care vor să ajute bătrînele să treacă strada. Mi-e teamă, în contextul ăsta, de cuvîntul „patrulă“. Cum mi-e teamă de cei care cred că justiția se poate face în stradă, de haiducia rasistă, de naționalisme de secol XIX și de patriotisme agresive. Citeam, de curînd, că 35% din participanții la un sondaj ar vota cu Vlad Țepeș la niște ipotetice alegeri prezidențiale. Uite de-aia mi‑e frică.
Mi-e frică de oameni care bat alți oameni. Am văzut imaginile insuportabile, care au făcut titluri la știri, ale unui nefericit care lovește o femeie într-un bar. Am văzut și reacțiile celor din jur în acele înregistrări și am văzut și frica care umplea tăcut tot spațiul. Am citit comentariile din josul imaginilor și iar mi s-a făcut frică de cîtă agresivitate zace latent în mulți, foarte mulți dintre noi.
Cum mi-e frică de adevărurile tranșante peste care nimeni nu are dreptul să toarne nici o picătură de îndoială. De realitatea trunchiată peste care se așază o altă realitate trunchiată cu ajutorul presei și al nostru, al tuturor, de nu mai știe nimeni ce s-a întîmplat cu acei copii luați de la părinți în Norvegia și nici care a fost adevărata întîmplare la Liceul „Tudor Vianu“. Ajungem cu toții să uităm – sufocați de toate straturile astea, de pseudoinformații și semiștiri, și analize competente – niște principii de bun-simț: nu e OK să-ți bați copiii și nici să-i umilești. În fond, e atît de simplu.
Frică îmi mai e de domnul și de doamna Perfecțiune, pentru care nu există nu pot, nu vreau și, mai ales, nu știu. Inumanii domnul și doamna Perfecțiune respiră probabil același aer și cu dumneavoastră laolaltă la serviciu. Poate că-i mai vedeți dînd lecții la televizor, pe Facebook sau suindu-se pe scenă ca să răspîndească în lume înțelepciunea lor. „Consider că…“, spun de obicei domnul sau doamna Perfecțiune, convinși amîndoi că toată lumea trebuie să afle ce părere au. Oamenii ăștia emană o încredere în sine aproape obscenă.
Frică îmi e de mine însămi, în cele din urmă. De oglinda deformată prin care e posibil să văd lucrurile fără ca cineva să mă tragă de mînecă. Și, dacă m-ar trage, frică îmi e să nu țintuiesc la rîndul meu acea persoană în panoplia nasolilor. De care ne e frică.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
