Din nou, despre citit

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Îmi povestea cineva, zilele trecute, cu mare încîntare, despre proiectul unei edituri, al cărui scop era să-i determine pe copii să citească. Prin joc. „Ne jucăm cu ei foarte mult, astfel încît aproape nici nu își dau seama că citesc…“, îmi spune bucuroasă coordonatoarea proiectului. Văd și aud deseori detalii despre astfel de proiecte, și mă bucur de fiecare dată că aventura prea scurtă a cărților în viața copiilor este o problemă la care adulții reflectează serios. Se fac concursuri de citit și de scris, cursuri de artă dramatică pornind de la cărțile copilăriei, mici cluburi de lectură etc. Sînt benefice. Să ne bucurăm că ele există și să le urăm succes.

Dar, pornind de la ușoara exaltare a persoanei care îmi vorbise despre proiect, am, totuși, cîteva comentarii.

Este înduioșător să vezi eforturile librarilor, dascălilor, editorilor, scriitorilor chiar, pentru a-i face pe copii să citească: pun „în scenă“ tot felul de „scenarii“, aduc pe masa de lucru diverse și sofisticate strategii, numai pentru a aduce tînăra generație față în față cu cartea. Imaginea este surprinzător de asemănătoare cu cea în care părintele „de serviciu“ aleargă cu farfuria plină de morcovi și broccoli prin toată sufrageria după cel mic ca să îl hrănească corect. Iar puștiul înțelege că toată mișcarea nu e decît o joacă, un prilej de a atrage atenția adultului, dar și unul de a-i spune că nu are chef să mănînce, o activitate, în esență, plictisitoare, dacă nu ți-e foame și nici nu îți plac morcovii. Idealul ar fi să îl atragi pe el către morcovi (citit), prin formarea nevoii, a deprinderii, prin ritualuri repetate cu fermitate, prin modelele care îl înconjoară etc. Dar ca să știi cum să faci asta, trebuie să știi care este cauza pentru care copilul refuză să citească.

Copilul nu citește cînd familia lui nu citește. Cînd comunitatea în care trăiește nu pune preț pe citit. Cînd, în sfîrșit, țara întreagă nu citește sau nu dă doi bani pe citit. Secvența de timp alocată cititului și beneficiilor lui lipsește aproape cu desăvîrșire din spațiul public sau privat: părinții vin tîrziu acasă, iar la mesele de familie nu discută despre cărți, comunitatea își face simțită prezența în cel mai bun caz la votare, iar țara și mass-media promovează adesea oameni și televiziuni fără carte. De aceea, primul gînd care îmi vine în minte atunci cînd vorbim despre proiecte vizînd apropierea de carte este că, pentru a avea succes printre copii, ele ar trebui să se adreseze mai curînd părinților, dascălilor, educatorilor. Ei sînt cei care formează interesul și deprinderea, zi de zi, pe termen mediu și lung, nu un proiect care durează două săptămîni.

Există un adevărat mit care pornește de la ideea că jocul este principala formă de învățare a copiilor: jocul ar fi un soi de tehnică hipnotizantă, prin care îi „manipulăm“ pe copii să facă ce nu vor să facă altfel, în mod conștient, fiindcă e o treabă serioasă. Nu vrea să se spele pe dinți? Facem avioane din tub și aeroporturi din chiuvete și-l chemăm la joacă pînă face 18 ani, cînd îi spunem, în sfîrșit, adevărul despre bacterii și carii. Nu vrea să citească? Inventăm tot soiul de jocuri didactice ca să îl seducem. Nu vrea să mănînce? Facem ca toate orătăniile pe lîngă el, sperînd să îi smulgem un zîmbet, prin care să strecurăm lingurița cu mîncare. Încercăm să nu traumatizăm copilul, vorbindu-i despre lucruri „serioase“, și-l transformăm, astfel, într-un bătrînel molcuț la minte.

Dacă ne imaginăm că lipsa cititului este compensată de frecventarea Internetului, ne înșelăm: 80% din ce „încasează“ astăzi un tînăr din exterior este pură „informație“, nu „formație“. O carte, oricare i-ar fi subiectul, are o structură, o temă, o dezvoltare proprie, un limbaj, o raportare la alte cărți care tratează aceeași temă. Toate acestea aduc copilului mai multe benficii, de ordin formativ, decît spicuirile de pe paginile de Internet. Am vorbit deja despre aceste beneficii într-un articol trecut: exersarea răbdării, a timpului alocat reflecției, a dialogului cu lumea, așezarea informațiilor și a emoțiilor într-o structură mai amplă și mai creativă.

Și, apropo de dialogul cu lumea: există o dezordine accentuată în felul în care dialogăm astăzi între noi, în orice mediu. Nu ascultăm ce spune celălalt, opinia experților este diluată de amatori „care știu ei mai bine cum stau lucrurile“, în general ne mișcăm într-un zgomot asurzitor, ignar, în care soluțiile sau problemele sînt anulate de resentimente sau iritări. Să îl înveți pe copil să citească mi se pare că este primul pas spre un dialog civilizat: prin citit, învață, de fapt, să asculte părerea altcuiva. Învață să ceară ajutorul aceluia care știe mai bine. Învață să recunoască, prin exercițiul cititului, construcția solidă, să deosebească impostura de profesionalism. Învață că există și „jocuri“ mai interesante decît joaca…

Maria Iordănescu este psiholog.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.