Născuţi în aprilie

Adrian PÎRVU
Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Născuţi în aprilie jpeg

Pe 25 aprilie 1986, o tînără însărcinată în luna a şasea trecea granița dintre România și URSS, împreună cu un grup de turiști. Avea 28 de ani. O zi mai tîrziu, reactorul patru al celei mai mari centrale nucleare din Europa exploda. Grupul a continuat turul Ucrainei timp de o săptămînă. Au mîncat acolo, au băut apa și au respirat aerul. Cînd s-au întors în țară, și-au continuat excursia prin nordul României fără să știe că, undeva aproape de granița dintre Ucraina și Belarus, zeci de mii de oameni încercau să lupte cu cea mai mare catastrofă nucleară cu care umanitatea se confruntase pînă atunci. Viitoarea mamă a aflat despre Cernobîl la jumătatea lunii mai, cînd i s-au dat cîteva pastile de iod, odată cu întoarcerea ei în micul oraș de provincie din care plecase cu trei săptămîni înainte.

La sfîrșitul lunii iulie ea a născut un băiat care avea toate degetele de la mîini și picioare, era puţin plinuț, dar complet nevăzător. La cinci zile după nașterea copilului, femeia și soțul ei băteau pe la ușile oftalmologilor din București, unde li s-a spus că nu se poate face nimic. Nu s-au dat bătuți. Cinci săptămîni mai tîrziu, un doctor foarte dedicat, impresionat de voința tinerei mame, și-a asumat riscul de a opera bebelușul.

Așa se face că, pe 4 septembrie 1986, am văzut lumea pentru prima oară, parțial, cu un singur ochi. Au urmat doi ani în care eu și mama am stat mai mult prin spitalele din București, timp în care am „căpătat“ o cornee de la un cadavru, obținută de tatăl meu după o înțelegere, tipică perioadei, cu un angajat al Institutului Medico-Legal.

Anul acesta împlinesc 30 de ani. La fel ca dezastrul de la Cernobîl. Şi intenționez să păstrez acest moment printr-un film documentar despre generația născută în preajma anului 1986, care a crescut marcată de o catastrofă nucleară. Acest film (care poate n-ar fi existat fără încrederea şi sprijinul lui Alexandru Solomon) va „sărbători“ aniversarea dezastrului din perspectiva celor care nu-și amintesc acele zile, dar a căror viață ar fi fost diferită.

Accidentul de la Cernobîl a provocat, la data respectivă, relativ puține victime, dar a creat o diasporă ce cuprinde milioane de supraviețuitori, afectați fizic sau psihic. Documentarul își propune să arate poveștile cîtorva dintre aceste destine predeterminate de un accident nuclear. Împreună cu ei, voi încerca să aflu cum se poate adapta cineva unei situații asupra căreia nu a avut control și cum trăiește azi într-o țară afectată de moștenirea postsovietică. Povestea va lua forma unui film de călătorie și va fi ghidată de dorința de a înţelege viețile construite în ciuda „moștenirii“. Pe parcursul călătoriei din România spre Ucraina și Belarus voi încerca să prezint un portret al unei generații și să aflu dacă există optimism autentic în vieți cu parcursuri diferite, dar marcate de o traumă colectivă.

Milioane de oameni sînt afectați de accidentul de la Cernobîl. Unii dintre ei nu știu acest lucru. Alţii încă nu s-au născut. Deși conexiunea unei dizabilități cu ce s-a întîmplat acum 30 de ani este greu de demonstrat (din cauza neglijenței de după accident și a sistemelor sociale disfuncționale din perioada postsovietică), filmul se vrea a fi, într-o oarecare măsură, şi o formă de terapie. Am copilărit alături de persoane nevăzătoare și sînt implicat activ într-o organizație dedicată problemelor persoanelor cu dizabilități. Sînt foarte conștient de impactul pe care intervenţiile chirurgicale l-au avut asupra mea. Drumul meu în viață ar fi fost diferit dacă aș fi fost complet sănătos sau total nevăzător.

De mulți ani doresc să spun această poveste, dar abia anul trecut, după participarea la atelierul „Cooking a Doc“ din cadrul festivalului de film documentar One World Romania, am început să lucrez la film. Inițial, voiam doar să discut ideea într-un cerc restrîns de cineaști, dar reacțiile pozitive ale celorlalți participanți m-au făcut să pornesc la drum cu resursele minime pe care le aveam la dispoziție. În ultimul an, am călătorit de mai multe ori în Ucraina, nu doar ca să filmez, dar și ca să răspund unor întrebări pe care mi le pun de mulţi ani ca cetățean biologic al Cernobîlului.

Adrian Pîrvu a absolvit regia de film la UNATC în anul 2009 şi este realizator de film independent.

Foto: R. Bassbar

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.