Copii povestitori

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Acum cîteva zile, am citit povești într-o filială „de cartier“ a Bibliotecii Metropolitane. Proiectul se adresa copiilor între 3 și 6 ani și aveam emoții pentru că nu mă mai întîlnisem într-un cadru, hai să-i zicem, oficial cu copii atît de mici. În general, în vizitele pe care le fac de ceva vreme prin școli port un dialog cu copii și adolescenți între 11 și 14 ani. De fiecare dată mă uimesc, într-un sens pozitiv – citesc mult, așa că voi contrazice pe oricine care se plînge de faptul că „astăzi copiii nu mai citesc ca pe vremea mea“, sînt conectați la tot ce se întîmplă nu doar în literatura contemporană pentru copii, dar și în realitatea din jur. Vin pregătiți de acasă cu întrebări pertinente pentru invitații scriitori, dintre care nu lipsește universal valabila „Cum v-a venit ideea să scrieți această carte?“, însă dincolo de ea și de inevitabile mici clișee, există o curiozitate sinceră și multe alte întrebări nerostite. Și poate că dialogul nostru ar fi și mai dezinvolt dacă uneori n-ar exista autocenzura, în fața doamnelor profesoare (și cîteodată și a directoarei) care sînt prezente la întîlnirile noastre.

Ei bine, între 3 și 6 ani, autocenzura nu există. Însă apare o altă problemă – cum reușești să le menții viu interesul timp de o oră doar citindu-le povești? Fără imaginile în mișcare cu care s-au obișnuit „de la desene“, fără să fii îmbrăcat în lupul cel rău sau în Scufiță și să joci un rol, fără să scoți limba sau alte gimbușlucuri. Au venit șapte copii, plus o surioară mai mică și care, la aproape doi ani, s-a dovedit cea mai cuminte ascultătoare dintre toți, a stat nemișcată în brațele mamei, cu ochii mari și cu o privire serioasă. Ceilalți, patru fetițe și trei băieți, s-au așezat pe fotoliile mici și colorate, aștepînd povestea. Nu, nu era „Scufița Roșie“ pe care o știau, nici „Capra cu trei iezi“ sau „Ursul păcălit de vulpe“, deși probabil că nu s-ar fi supărat dacă ar fi fost una dintre acestea. Pe copii nu-i deranjează să le spui aceeași poveste la nesfîrșit. Deși un băiețel s-a blocat cînd l-am întrebat de ce a păpat lupul bunica. O fetiță i-a venit în ajutor – „Pentru că îi era foame!“ Logic, nu? Însă băiețelul nu a fost mulțumit de acest răspuns. A spus, după un lung moment de gîndire: „Pentru că voia să-i ia hainele și să se îmbrace cu ele. Avea nevoie de haine noi“.

Au ascultat povestea cu atenție și le-a părut rău că s-a terminat. „A fost prea scurtă!“, a zis unul dintre ei. Atunci le-am propus să facem o poveste mai lungă împreună. O poveste colectivă. Și le-am explicat cum se face. „A, păi facem povești din astea în fiecare zi la grădiniță!“, a spus o fetiță, ca și cum le-aș fi cerut un lucru extrem de simplu. Încercați acest joc cu oameni mari – mulți dintre ei se vor bloca la prima secvență. Însă noi, într-o jumătate de oră, am construit o poveste absolut halucinantă din care țin minte cam atît: Zîna Zînelor s-a dus la toaletă ca să se spele pe mîini, acolo s-a spart o țeavă din care a ieșit vrăjitoarea cea rea, vrăjitoare care a transformat-o pe Zîna Zînelor într-un broscoi, broscoi care a căzut într-un canal unde era întuneric și multă mizerie și nu știa cum să iasă de acolo, dar a găsit o șurubelniță pierdută de un om, însă n-a avut ce face cu ea, apoi niște șoricei buni au invitat-o la masă, ba chiar la o petrecere dansantă, dar n au putut să o ajute, dup-aia s-a întîlnit cu niște broscuțe netriste care erau, de fapt, tot niște foste zîne, transformate de vrăjitoare… după care începe adevărata nebunie și am pierdut șirul. Imaginați-vă această scenă cu toți cei șapte copii vorbind unul peste altul, fiecare încercînd să aducă o contribuție cît mai importantă la Poveste. După ce jocul s-a terminat, am încercat să le mai citesc ceva, dar n-am mai reușit. Cu toții trăiau încă în coada poveștii lor. O fetiță mă tot întrerupea și întreba obsesiv: bine-bine, dar cînd vine vrăjitoarea?

Am plecat de la întîlnirea cu copiii extrem de binedispusă, chiar le zîmbeam oamenilor de pe stradă. Mi-am amintit de propria mea copilările și de „poveștile inventate“ pe care le spuneam cînd mă plictiseam oricui avea chef să le asculte. Puteam să povestesc aiureli ore în șir fără să mă opresc. Copiilor din spatele blocului le spuneam seara povești cu fantome, unora chiar li se făcea frică, începeau să plîngă și voiau să plece acasă. Prima mea poezie, dictată lui taică-miu pe la trei ani, avea ingeniosul titlu „Mîine mergem la friptură“ și era inspirată de cina festivă a unui sejur pe litoral, la restaurantul Calul bălan, care mă impresionase teribil, mai ales cefele uriașe de porc la grătar care nu încăpeau în farfurie. La șapte ani am început să merg la școală și am intrat în epoca cuminte a „expresiilor frumoase“, a clișeelor, iar profesorii au avut grijă să mă „dreseze“ treptat, am învățat să fiu politicoasă, reținută, să nu am prea multe păreri personale. Noroc că mi-am revenit la maturitate!

Mă gîndeam, în drum spre casă, că între 3 și 6 ani creativitatea este în forma ei cea mai pură, neșlefuită, nealterată și, dacă am rămîne la vîrsta aceea, probabil că am putea lua cu toții într-un fel sau altul Nobelul pentru literatură (și nu numai, căci mai există muzica, desenul și multe altele). Însă odată cu începerea școlii, copii devin elevi și atît.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Trenul regal FOTO Inquam Photos / Ovidiu Iordachi
„Șpriț și lăutari” în Trenul Regal de Ziua României. Casa Regală: Este o blasfemie
Trenul Regal a fost închiriat pentru o petrecere de 1 Decembrie, cu „zaiafeturi și lăutari”, la un preț de 500 de euro pe persoană, ceea ce a stârnit indignarea Casei Regale.
facturi
Cardurile de energie în valoare de 1.400 de lei: cum pot fi obținute și ce se poate cumpăra cu ele
Ministrul Investițiilor, Marcel Boloș, a explicat mecanismul prin care românii vor putea folosi cardurile de energie în valoare de 1.400 de lei, acordat în două tranșe populației vulnerabile.
Lupte in apropiere de Bahmut Ucraina FOTO Profimedia jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Rușii continuă să deporteze copii ucraineni. Zeci de morți în Herson după bombardamentele Moscovei
Rusia a îndepărtat probabil focoasele nucleare de la vechile rachete Kh-55 și a lansat rachetele fără focoase către ținte din Ucraina.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.