Securitatea pe Internet. Vechea securitate

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Securitatea pe Internet  Vechea securitate jpeg

Ne-am obişnuit să vedem România în postura ţării care se străduieşte să ajungă din urmă alte state. Dar sînt şi domenii în care sîntem în rînd cu lumea bună, fără a mai fi nevoie să „recuperăm decalajele“. Iar un astfel de domeniu e cel al comunicaţiilor moderne, respectiv al telefoanelor mobile şi al Internetului.

Şi totuşi, nu o dată m-am surprins gîndindu-mă cum ar fi arătat Internetul şi telefonia mobilă în România dacă nu s‑ar fi întîmplat evenimentele din ’89. Cu sau fără România, evoluţia tehnologică tot ar fi avut loc; dar dacă n-ar fi avut loc şi „revoluţia“? Cum am fi vorbit la mobil? Cum am fi intrat pe net? Din acest punct de vedere, poate că ne-a trecut un glonţ pe la ureche, pentru că statele comuniste, cum a fost şi România, au astăzi o relaţie cel puţin tensionată cu Internetul şi cu tehnologiile moderne de comunicaţii. Şi tot cercetînd cum pot accesa Internetul în statele cu regimuri autoritare, parcă încep să îmi sune familiar expresii precum „permisul de Internet“.

Aşa că, profitînd pe cît am putut de accesul neîngrădit la Internet, am încercat să îmi fac o imagine cît mai detaliată despre comunicaţiile moderne din trei state comuniste, Cuba, China şi Coreea de Nord. Dar fascinante sînt şi incursiunile în „offline-ul online-ului“ din unele state musulmane, dintre care am ales ca bonus şi reper suplimentar două ţări rivale, dar egal deranjate de expansiunea Internetului: Arabia Saudită şi Iran, inventatoarele „Internetului halal“. Mai sînt şi alte locuri unde trăieşti periculos pe Internet, unele chiar foarte aproape de noi, cum ar fi Rusia şi Belarus, dar despre ele probabil voi scrie cu altă ocazie.

Cuba

De Cuba am început să auzim ştiri privind o oarecare liberalizare de cînd liderul său comunist emblematic, Fidel Castro, în contrast cu alţi dictatori sud-americani ajunşi personaje de legendă prin romanele lui Márquez, i-a transferat puterea fratelui său Raul. Au fost legalizate unele mici afaceri, au fost reluate legăturile diplomatice cu SUA, iar zilele acestea Havana a devenit teren de contact ecumenic între Patriarhia Ortodoxă rusă şi Biserica Catolică. Dar dezgheţul politic nu e resimţit şi de populaţie, care rămîne controlată şi izolată, ca în orice regim represiv care se respectă pînă la capăt. Iar Internetul este un exemplu care pică la ţanc în acest sens.

În Cuba, nu oricine intră cînd vrea pe Internet. Nomenclaturiştii, funcţionarii cu anumite sarcini de serviciu şi specialiştii IT intră cu parolă oficială. O pătură subţire de alţi privilegiaţi poate accesa Internetul pe bază de legitimaţie. Iar restul populaţiei are acces doar la un serviciu de e-mail operat de Guvern. Cu toate aceste restricţii, multe site-uri sînt inaccesibile din Cuba. După cum spunea un ambasador cubanez, Havana are tot dreptul „să se ferească de site-urile pornografice, sataniste, teroriste şi negative“. Întîlnim aici percepţia – comună şi în alte ţări comuniste sau musulmane – care vede în Internet o intruziune vestică ameninţătoare la adresa ideologiei oficiale.

Urmează apoi alte două obstacole în calea spre Internet: costul şi calitatea. Accesul la serviciul de e-mail operat de Guvern se face în special la Internet-café-urile de stat, unde ora de utilizare e de cinci dolari americani (venitul mediu lunar în Cuba este de aproximativ 460 de pesos, ceea ce înseamnă 20 de dolari). Internet la domiciliu are doar 5% din populaţie şi e şi mai scump decît cel de la Internet-café.

Pînă acum trei ani, tot traficul de net din Cuba se făcea prin satelit. Din ianuarie 2013, insula e conectată printr-un cablu submarin la reţeaua din Jamaica şi Venezuela. Dar şi aşa, Cuba rămîne una dintre cele zece ţări cu cele mai reduse viteze de descărcare pe Internet.

Acum însă intervine ingeniozitatea oamenilor supuşi la privaţiuni şi restricţii, ceea ce românii ştiu de pe vremea cînd prindeau bulgarii, moldovenii şi ungurii la antenele speciale bine orientate pe bloc. Ca urmare a îngrădirilor tehnice şi administrative, în Cuba s-a dezvoltat o piaţă neagră a Internetului. Cubanezii au inventat „Internetul offline“, sau „El paquete“, cum e cunoscut pe insulă, prin care conţinut descărcat de pe Internet (show-uri TV, filme, reviste, articole de presă, aplicaţii) circulă pe stick-uri USB sau pe CD-uri. De asemenea, există şi o piaţă neagră a parolelor celor ce au acces la Internet, cum ar fi funcţionarii publici pensionaţi.

China

„Marele Zid chinezesc“ are un echivalent virtual: „Marele Firewall chinezesc“, cu rolul de a bloca accesul la site-urile indicate de partid. În China se cenzurează aproape orice pentru că gama de considerente pe baza cărora un site se poate bloca e foarte largă, incluzînd motive morale, politice, religioase, culturale, economice, militare, dar şi pentru că resursele utilizate pentru cenzurare sînt imense. Liste întregi de site-uri de top inaccesibile din China sînt constant îmbogăţite. Pe ele ar figura la momentul de faţă, printre altele: gmail.com, maps.google.com, docs.google.com, play.google.com, youtube.com, blogspot.com, twitter.com, nytimes.com, dropbox.com, soundcloud.com, bloomberg.com, flickr.com.

În linie cu practicile cu care ne-au obişnuit, autorităţile au încurajat copierea facilităţilor unor site-uri occidentale de succes. Sînt Facebook-ul şi Twitter-ul instrumente de comunicare online la modă, aflate însă sub comanda imperialiştilor? Nu-i nimic, chinezii au dezvoltat Sina Weibo, un hibrid între Facebook şi Twitter, pe care l-au şi listat la bursă. Americanii au făcut amazon.com, de ce chinezii să nu aibă alibaba.com? Şi exemplele pot continua.

Ca şi în Cuba, oamenii au apelat la fel de fel de tertipuri pentru a ieşi totuşi în lumea liberă a Internetului. La chinezi e răspîndită practica folosirii VPN (acronim pentru Virtual Private Network), prin care, teoretic, site-urile interzise pot fi totuși accesate, pe riscul utilizatorului. Numai că din cauza suprasolicitării, şi probabil şi din cauza „vigilenţei organelor“, accesul la serverele occidentale pe care poţi subscrie la VPN este deosebit de greoi.

Pe de altă parte, autorităţile s-au specializat în aşa-numita tehnică a eliminării electronice, „cyber-disappearance“, care înseamnă ştergerea materialelor scrise de sau despre activiştii bloggeri chinezi. Iar pentru că piaţa telefoniei mobile în China este prea dezvoltată pentru a mai încerca un control fizic al acesteia, ca la vecinii nord-coreeni, un alt „feature“ al partidului este suspendarea accesului la serviciul de SMS atunci cînd un utilizator e prins că trimite conţinut „nesănătos sau ilegal“.

Coreea de Nord

Şi am ajuns la exemplul suprem în materie, ţara unde, pînă acum trei ani, puţinii turişti admişi lăsau mobilele la intrare şi unde Internetul nu e cenzurat, ci interzis de-a dreptul. Pentru nord-coreeni nu se pune problema accesului la Internet, ci a accesului la „Kwangmyong“, un Intranet de ţară, nu de companie, cum am văzut în România după ’90. Denumit, în acord cu stilul bombastic oficial, Kwangmyong – în traducere, „Strălucitor“, „Luminos“ –, acesta avea la mijlocul lui 2014 un total de 5.500 de siteuri.

Pe Kwangmyong intră studenţii ca să se informeze, aici sînt site-urile facultăţilor şi ale ziarelor, aici trimiţi mail-uri. Kwangmyong e ca o lume paralelă a Internetului, după modelul lumii paralele a propagandei comuniste oficiale. Un fel de Facebook crepuscular de circuit închis, în care pot avea conturi doar instituţiile statului. Ironia este însă că oamenii obişnuiţi nici măcar la Kwangmyong nu au acces, computerele fiind o raritate comercială care în Coreea de Nord se înregistrează la miliţie, cum erau odată înregistrate maşinile de scris în România.

Doar puţini sînt cei ce pot intra pe Internetul real. După unele estimări, ar fi vorba de cîteva sute de oameni, în general şefi de partid şi funcţionari care execută misiuni de partid pe Internet. Din februarie 2013, turiştii pot avea acces la Internet 3G, folosind cartele de la operatorul de telefonie nord-coreean. Ofertă cu termeni şi condiţii, printre care şi aceea că nu se aplică şi populaţiei de rînd din ţară.

Iran

Inițial, Internetul în Iran s-a dezvoltat liber, dar odată cu regimul președintelui conservator Mahmud Ahmadinejad, de prin 2005, lucrurile au început să se schimbe.

În martie 2012, şeful spiritual al ţării, ayatollah-ul Ali Khamenei, a cerut instituirea „Consiliului Suprem al Spaţiului Virtual“, format din preşedinte, ministrul Culturii, ministrul Informaţiei, şeful Poliţiei şi şefi ai Gărzii Revoluţionare iraniene. Consiliul se ocupă de reglementarea accesului la Internet şi supervizează aşa-numitul „Internet halal“, un Intranet iranian curăţat de influentele exterioare nefaste, după modelul Kwangmyong-ului nord-coreean. În Iran, site-urile pot fi blocate pe motive politice, religioase şi morale. Pe lista neagră sînt, printre altele, Facebook şi mereu maleficul YouTube.

Publicaţiile online şi bloggerii sînt obligaţi să obţină autorizaţii de funcţionare de la Ministerul Culturii. Furnizorii iranieni de servicii de Internet trebuie să instaleze soft-uri de verificare a conţinutului site-urilor accesate şi a e-mail-urilor. Utilizatorii de servicii de Internet semnează că nu vor accesa „site-uri neislamice“.

Autorităţile cer ca oamenii să folosească serviciul de e-mail de stat, restrîng folosirea criptării prin invalidarea VPN-urilor şi adreselor de tip HTTPS şi interzic folosirea soft-urilor antivirus de import. O contribuţie originală a Iranului la şicanarea accesului la Internet este limitarea prin lege a vitezei de download pentru oamenii obişnuiți la 128 kbit/s. Te laşi păgubaş dacă prinzi ocazia să descarci în Iran Fifty Shades of Grey.

Arabia Saudită

Oricît de urîcioşi le pot fi iranienii, în materie de Internet cenzurat saudiţii au destule similitudini cu vecinii coreligionari, dar sectari. Aşa că, dacă e vorba de site-uri şiite, autorităţile de la Riad pot fi foarte răzbunătoare, saudiţii fiind sunniţi. Pe lîngă cele suspecte de prozelitism religios, sînt banate în Arabia Saudită şi site-urile deviaţioniste politic. De lista lor, dar şi de actualizarea acesteia, se ocupă cu succes Ministerul de Interne, iar o comisie specială se ocupă de administrarea proxy-farm-ului care filtrează site-urile şi conţinutul acestora.

Ca şi în Iran, publicaţiile online şi bloggerii sînt obligaţi să obţină licenţă de funcţionare de la Ministerul Culturii şi Informaţiei. Mulţi au sfîrşit în închisori sau biciuiţi pentru ce au postat pe Internet. Dar ce au specific saudiţii faţă de iranieni – nu şi faţă de ţările care au trecut prin comunism – este încurajarea delaţiunii. Cetăţenii sînt îndemnaţi să denunţe, printr-un formular online special, site-urile care par dubioase, iar Guvernul intervine apoi pentru a îndrepta situaţia.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: wikimedia commons, studenţi coreeni studiind pe Kwangmyong

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.