Cu ochii-n 3,14

ÎNTRE TURCIA ȘI GRECIA,
ÎN IMAGINAȚIE, UN COVORAȘ DE BAIE ILEGAL

● Kokoreci (o frigăruie din mațe de miel) e unul dintre felurile de mîncare disputate între Turcia şi Grecia (Kokoreç vs. Kokoretsi). Din dragoste pentru kokoreci, turcii se tem de integrarea în UE, asociată – ca și la noi, odinioară – cu interzicerea arbitrară a feluritor practici și mîncăruri tradiționale. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr la Brăneşti, pe vechiul drum spre mare, departe de frontul turco-grec, un local care avea în meniu kokoreci. Ospătăriţa însă mi s-a plîns că nimeni nu-l comandă şi că va fi, curînd, scos din listă. O bătălie pierdută, dar lupta continuă. (M. P.)

● Am cumpărat un covoraș de baie dintr-un magazin de haine și decorațiuni interioare. La casă, după ce am plătit, casierița mi-a urat să-l port fericită. I-am mulțumit pentru idee. (S. G.)

● Polițiștii turci au descoperit un atelier ilegal din Izmir care făcea veste false de salvare. În aceeași săptămînă, treizeci de refugiați au murit încercînd să ajungă în Grecia. Unii dintre ei purtau veste de salvare. (L. V.)  

CĂUTAM ALTE RĂBUFNIRI ÎNALTE
ȘI AM DAT PESTE CÎȚIVA OAMENI
ASEMĂNĂTORI UNEI STATISTICI

● Am fost la o petrecere, unde toată lumea a adus tot felul de sticle. Căutam un vin roșu și am dat peste unul care se numește „Ion se întoarce din Spania“. Are și un avion pe etichetă, în caz că cineva nu s-ar fi prins de poveste. Chiar dacă prea narativ, vinul ăsta spaniolesc era bun. (A. M. S.)

● Este anul 1856 şi un ofiţer ceh pe nume Emanuel Salomon Friedberg-Mirohorsky face un sejur militar în Principatul Valah, ajungînd, în cele din urmă, la Brăila, unde e martorul unui cortegiu funerar: „În urma preoţilor care cîntau zgomotos cu potcapurile îndesate pe capetele pletoase şi bărboase, venea paracliserul, cu o sticlă uriaşă plină de rachiu, din care popii se cinsteau pe rînd, ca să prindă puteri şi să-şi umezească plămînii uscaţi de răcnetele scoase. Şi venea apoi sicriul deschis, în care se vedea în întregime un cadavru de bărbat îmbrăcat în costum civil şi cu pălăria pe cap. Capacul sicriului era purtat în urma trupului neînsufleţit şi urmat de un şir lung de femei care plîngeau, se tînguiau, îşi smulgeau părul şi îşi sfîşiau hainele, unele din ele de durere adevărată, altele plătite pentru asta, îşi frîngeau mîinile şi îşi exteriorizau durerea şi în alte răbufniri barbare. Mi s-a părut totul extrem de inuman; cel mai cumplit era sicriul acela deschis cu răposatul dezgustător“. (M. C.)

● „Leaders Number One“ este parfumul creat în onoarea președintelui Vladimir Putin, avînd gravat pe sticlă portretul liderului rus. Notele înalte, de bază, și cele de mijloc sînt deja cunoscute, întrebarea care rămîne este legată de siajul acestui parfum: fără îndoială că este unul puternic, însă cît durează? (S. G.)

● Cele mai plăcute senzații de început de an le-am trăit pe 3 ianuarie, dimineața, pe un ger nebun (minus 11 grade, cred). Mergînd pe jos în zona Șincai-Timpuri Noi, am întîlnit cîțiva oameni asemănători mie, cu căciuli zdravene, pufoaice și rucsacuri în spinare, care îți zîmbeau și te salutau. (I. P.)

● Potrivit unei statistici recente făcute de CEDO, România este pe locul trei în topul țărilor din Uniunea Europeană cel mai des reclamate pentru încălcarea drepturilor omului. Pe primele două locuri se află Italia și Ungaria. Frumoasă companie. (L. V.)

DUPĂ CE VĂ REDOBÎNDIȚI
SURPLUSUL LIRIC ÎNTR-O NOAPTE,
CARE VĂ E MARGINEA?

● The Buddhist Exotic Cigar, Piața Mihail Kogălniceanu, zice: „Între 20 decembrie – 20 ianuarie sîntem închiși“. Dar după ce vă redobîndiți libertatea, care vă e noul job? Și adresa exactă? Nu, nu aia de la zdup… (R. M.)

● Două distihuri pentru surplusul liric al acestei rubrici: „Apariţia acestor feţe în mulţime: / Petale pe o crengărie udă, neagră.“ („Într-o staţie de metrou“) şi „Gablonţurile de chihlimbar fals şi de turcoază falsă le atrag. / «Ca alea din natură»: gălbenelile astea aglutinate!“ („Femei în faţa vitrinei“). Ezra Pound, tradus de Radu Vancu pentru Humanitas Fiction. (M. C.)

● Într-o noapte, în taxi, am auzit (prin stație) vocea dispecerei rostind un fel de incantație: Pantelimon la Mega Mall… Pantelimon la Mega Mall… Pantelimon la Mega Mall… (D. S.)

● Este anul 1845 şi un tînăr istoric franco-italian pe nume Auguste de Gérando face o călătorie în Transilvania, ajungînd la un moment dat şi la Cluj, mai exact la marginea lui: „Cei care, între ţigani, formează aristocraţia, au grijă să se instaleze în cealaltă parte a oraşului. Ocupă două sute de case ce se înşiră de‑a lungul fortificaţiilor, şi sînt aproape toţi muzicanţi… Acest trib indian îşi alege tot la doi ani un voievod propriu. Acesta, a cărui alegere este hotărîtă cu majoritate de voturi, exercită asupra celorlalţi un fel de autoritate părintească, şi se ocupă de anumite îndatoriri pe care le poate îndeplini mai uşor decît magistraţii locali. Ţine de el, spre exemplu, să potolească certurile care se iscă între compatrioţii săi. Presupun că are mult de lucru“. (M. C.)