Anul 1986

Publicat în Dilema Veche nr. 622 din 21-27 ianuarie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Anul ăsta, nu știu cum s-a întîmplat, dar se împlinesc foarte multe. Printre altele, 30 de ani din 1986. Pentru că, în ce mă privește, anul 1986 a fost unul important, de cotitură, să zicem.

Uitîndu-mă, astăzi, din cînd în cînd, la filmele anilor ’80, mai că nu-mi vine să cred cum arăta lumea atunci: în special, coafurile prea perfecte, prea aranjate mă fac să rîd, dar și taioarele doamnelor, prea corecte. După ce mă uit mai bine, însă, constat un lucru: că și eu sînt (am fost?) un om al anilor ’80. Desigur, un adolescent (căci, altfel, tind să mă consider mai curînd unul al anilor ’90).

În anul de grație 1986 îmi petreceam, aparent destul de tihnit, ultimul an de liceu la Școala Centrală de azi, pe atunci „Zoia Kosmodemianskaia“ – un soi de pension comunist, în care eram incredibil de multe fete, cu doar cinci băieți în clasă. Într-o atmosferă, deci, nu prea sănătoasă, mă pregăteam pentru foarte dificilul examen la facultate.

Foarte dificil pentru că făceam parte din generația decrețeilor, mulți întotdeauna, cu clase pînă pe la M în școala generală. O generație care, mereu, s-a văzut nevoită să fie competitivă, avea sau n-avea chef. Cum se măsura competitivitatea pe vremea aceea? Memorizînd și iar memorizînd, printre altele. Țin minte că, în clasa a VIII-a, înainte de examenul care pe atunci se numea treapta I, dacă erau puși să-și citească tema la română doi colegi, se întîmpla să fie fix același lucru – fiindcă circulau aceleași comentarii, care se învățau pe dinafară.

La fel, la intrarea la facultate, la Engleză, unde, pe vremea aia, era o concurență foarte mare, comentariile, în multe cazuri, tot pe de rost se învățau: țin minte cum m-am suprapus, din întîmplare, cu o colegă la meditație și am auzit-o debitînd pe dinafară, ca un automat, un comentariu de vreo șapte pagini. Căci meditațiile erau, de fapt, sistemul nostru de învățămînt alternativ și privat, de unde învățam mai mult și mai aplicat decît în cel oficial.

În clasa a XII-a, cel puțin, mersul la școală era un divertisment: băieții (cîți erau) jucau fotbal în curtea școlii, iar fetele – badminton, în timp ce fredonau din Beatles. Eram un fel de hippies întîrziați, care se bucurau de rămășițe flower-power. Iar la școală ne descurcam cum puteam, nu întotdeauna cu cele mai cinstite metode: pe scurt, și cu rușine, pot spune că și copiam. Exista moda fițuicilor specializate, mici și ca niște armonici, pentru cine avea timp și chef să le facă. Sau se putea copia, pur și simplu, cu cartea pe bancă, protejată de spatele atotputernic al colegei din față.

Totul era să treci clasa, să nu rămîi corijent la ceva, ca să-ți poți da examenele. Examenele la facultate erau chiar „pe bune“: dacă nu reușeai, ajungeai – spaima tuturor – în „producție“. Adică trebuia să te angajezi undeva, în plin comunism, pierzînd protecția studenției. Ar fi fost ca și cum ai fi trecut „pragul“ spre lumea reală din acea perioadă, care, pînă atunci, era doar o amenințare tacită, cu care aveau de-a face doar părinții.

Anul 1986 a fost plin de latină. Colaborarea mea cu Mia Morogan, profesoara ideală, aș putea spune (și impecabilă profesional, și fermecătoare), care m-a ajutat să văd latina așa cum nici elevii, nici părinții, nici unii profesori de azi nu vor să o mai vadă: logică, fascinantă, ordonatoare, dar și distractivă – obișnuiam să compun diverse propoziții în latină, uzuale și, sper, nostime ca să învăț cazurile și timpurile.

Dar și de revelații. Sau, mai bine-zis, de una naiv-religioasă, cît mă ducea pe mine mintea pe vremea aceea. A fost anul în care am aflat nu doar că se moare, ci și că se poate scăpa cu viață, fără să ai nici un merit. Anul cu deja „celebrul“ meu accident de autobuz, în care m-a călcat autobuzul, dar nu m-a călcat, de fapt, și am scăpat întreagă – alunecasem pe gheață, autobuzul a frînat, dar n-a putut, totuși, să oprească la timp și eu am nimerit fix în spațiul dintre roți, printr-un miracol. Adevărat miracol, care m-a făcut nu doar să văd cum, într-o clipă, poți să nu mai fii, ci și cum, în aceeași clipă, cu ajutorul lui Dumnezeu, poți să fii la loc.

În același an am aflat, de altfel, cum e cît pe-aci nu doar ca tu să nu mai fii, ci ca întreaga lume să nu mai fie, așa, deodată. S-a produs accidentul nuclear de la Cernobîl, și pe lîngă faptul că ni s-a dat iod, care ne-a ars la stomac, am fost instruiți, la școală și acasă, în privința unui set de reguli de Apocalipsă, care frizau absurdul: să ne acoperim bine cînd ieșim afară (ca atare, la petrecerea unei prietene, care a picat de Paști, cred că pe la începutul lui mai, m-am dus camuflată ca-n filmele de spionaj, cu un balonzaid alb, o basma, ochelari și adidași cu talpă groasă); să ne ștergem bine pantofii pe tălpi cînd venim acasa, ba chiar și pisicile pe lăbuțe (atunci aveam două) cînd se întorc din peregrinări.

Spre sfîrșitul acelui an, m-am și îndrăgostit, real (pînă atunci fusesem îndrăgostită, imaginar și fără speranță, de un coleg) de cineva cu care aveam să trăiesc prima mea poveste esențială.

În ce mă privește, 1986 a fost un an care merită aniversat.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.