Un caz de abuz sau mai multe?

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

U nui cuplu mixt format dintr-un român și o norvegiancă, statul norvegian i-a luat copiii și i-a plasat unor familii-surogat. În urma mediatizării cazului, au apărut proteste în mediul virtual și în fața Ambasadei Norvegiei de la București. Ministerul de Externe al României spune că a oferit sprijin familiei și că urmărește desfășurarea evenimentelor. Informațiile apărute în presă despre acest caz sînt doar cele furnizate de fratele tatălui și de avocatul familiei. Aceștia susțin că motivele pentru care s-a ajuns la preluarea celor cinci copii de către stat sînt acuzațiile  de „îndoctrinare religioasă“ și reclamațiile fiicelor mai mari, care afirmă că părinții le aplică pedepse corporale. Tot fratele tatălui mai povestește că măsura a fost pusă în practică abuziv, fără o anchetă socială prealabilă, în absența unui avocat care să apere drepturile familiei.

Sînt de subliniat două lucruri bune, pentru început: mai întîi, faptul că statul român, prin Ministerul de Externe, urmărește respectarea drepturilor cetățenilor lui aflați pe teritorii străine. A luat legătura cu familia în cauză, i-a oferit acesteia suport juridic, a inițiat dialogul cu autoritățile norvegiene. Mai apoi, tot statul român, prin Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, a propus o soluție rezonabilă, care respectă așa-numitul interes superior al copilului, dar și indicațiile Uniunii Europene: preluarea celor mici de către familia lărgită, respectiv unchiul lor român, pînă la soluționarea cazului.

Cazul familiei Bodnariu este, însă, mai complicat decît pare la prima vedere: pe de o parte, măsura statului norvegian este una suficient de drastică pentru a exclude ipoteza că s-a acționat în lipsa unor dovezi concludente. A lua copiii de lîngă părinți și a-i înscrie pe lista de adopții este o sancțiune care, teoretic, nu ar trebui să lase loc de dubii în privința vinovăției adulților care îi au în grijă. Trebuie deci aflat ce anume au reclamat fiicele cele mari și ce vîrstă au ele, care sînt faptele părinților care duc către acuzația de „îndoctrinare religioasă“, care sînt normele norvegiene cu privire la sesizarea abuzurilor familiale și care sînt legile de protecție a minorilor. Părinții înșiși au confirmat că au aplicat pedepse fizice copiilor, conform celor relatate de presă, dar „fără a-i abuza, neexistînd urme de violență“ (!). Pe de altă parte, la o simplă căutare pe Internet, găsim informații nenumărate despre „pedanteria“ și graba cu care acționează autoritățile de protecție a copilului din Norvegia, în special în privința familiilor de emigranți din Est. În luna mai a acestui an a existat un protest, susținut de sute de oameni, împotriva felului în care statul norvegian analizează și soluționează cazurile de așa-zise abuzuri emoționale și fizice comise de părinți. Unul dintre cazurile care au inflamat opinia publică este cel al unei cehoaice ai cărei copii i-au fost luați de stat și dați unor asistenți maternali, pentru că unul dintre băieți i-a spus educatoarei că tatăl „și-a băgat mîna în pijamaua lui“. Nu au existat nici un fel de acuzații oficiale împotriva părinților de atunci (din 2011), dar, din acel an, mama nu are voie să își viziteze copiii decît o jumătate de oră pe an, timp în care îi este interzis să vorbească cu ei în altă limbă decît cea norvegiană. În 2014, fiul unei familii de emigranți ruși a fost luat de stat, pentru că a afirmat în fața unui coleg că mama lui i‑a rupt un dinte de lapte. Mama le-a explicat autorităților că dintele a picat în timp ce încerca să îl îmbrace pe copil cu un tricou, dar declarația ei nu a fost luată în seamă. Din nou, nu au fost formulate acuzații oficiale, dar nici la ora actuală părinții nu își pot vedea copilul, dat fiind că nu au fost informați cu privire la noul său domiciliu. În martie 2015, o fetiță de două luni și jumătate a fost luată de lîngă părinții săi, o norvegiancă cu deficiențe de auz și un slovac, motivul fiind acela că „nu există contact vizual între copil și părinți“ (!).

Toți acești părinți afirmă același lucru: că nu există nici un mod în care argumentele lor să fie luate în seamă, că orice spun sau orice fac pentru a-și recupera copiii se poate constitui în instanță ca dovadă împotriva lor și că autoritatea norvegiană pentru protecția copilului își justifică, fără prea multe detalii, decizia drastică de separare prin faptul că unul dintre părinți este bolnav psihic.

E xistă, deci, multe semne de întrebare cu privire la cazul familiei Bodnariu: sînt vinovați părinții de abuzuri împotriva copiilor? Este vorba de o intoleranță a statului norvegian față de obiceiuri etnice și religioase străine de ale lui? Sînt regulile nordice de comportament familial prea drastice pentru cei nou veniți? Deocamdată, familia românului refuză să facă publice informații din proces. Iar pînă nu avem răspunsuri la întrebările de mai sus, reacțiile emoționale vehemente nu folosesc nimănui. 

Maria Iordănescu este psiholog.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.