Cu ochii-n 3,14

DUPĂ ATÎȚIA ANI DE STATISTICĂ,
E TIMPUL CA MOȘUL ARHAIC
SĂ DONEZE 99% DIN SIMPLITATE
CELUI MAI SIMPLU INDICE

● Probabil că pînă la sfîrșitul vieții mele o să aud chestia asta. De 1 Decembrie, politicieni de diverse culori apar pe la televizor cu declarații și zic cam așa: „Să fim uniți, să nu mai fim dezbinați“; sau: „După atîția ani de dezbinare, e timpul ca românii să fie uniți“. Așa, și? Cine vă-mpiedică, dragi tovarăși, să „faceți unirea“ și în celelalte 364 de zile ale anului? (M. V.)

● 5.390.000. Atîţia oameni săraci trăiesc la limita existenţei în România, conform Institutului Naţional de Statistică. La mulţi ani, România! (M. C.)

● Începînd cu 1 decembrie, s-a dat startul invaziei de moși – moșul care bea bere, moșul care savurează o cafea, moșul care mănîncă ciocolată, moșul căruia îi place pateul de ficat, moșul arhaic și moșul tehnologizat, moșul vorbăreț, moșul tăcut. Mă tot întreb: dintre atîția moși, cum îl vor recunoaște copiii pe cel adevărat? (A. P.)

● Mark Zuckerberg și soția sa, Priscilla, au devenit de curînd părinții unei fetițe, pe care o cheamă Max. Zilele trecute, Zuckerberg a scris într-o postare pe Facebook că vrea să schimbe ceva în lumea în care a venit și va trăi micuța. Și nu era o metaforă: s-a hotărît să doneze 99% din acțiunile sale la Facebook, ceea ce reprezintă în prezent cam 45 de miliarde de dolari, pentru proiecte caritabile. (A. M. S.)

● „Germanii au crezut dintotdeauna că perfecţiunea constă în simplitate. Ca şi Universul, berea poate fi creată folosind doar patru elemente: apă, malţ, hamei şi drojdie.“ Ca şi creierul publicitarilor, aş adăuga. (M. C.)

● „Jocul Ineluș învîrtecuș. Se juca mai mult iarna. Copii și fete la un loc se făceau pe rînd. Unul punea capul în poala celui mai mare. Apoi toți de giur împregiurul lui punea cîte un deget pe capul lui. Cel mai mare, cu un ineluș în mînă, ocolea mîna pe d-asupra degetelor, în timpul acesta zicea: Ineluș învîrtecuș, pe-al cui deget am pus? Odată cu aceste vorbe punea pe degetul unuia. Dacă ghicea pe-al cui deget se punea inelușul, se ridica și se punea acela ce era ghicit; iară de nu, operația reîncepea, și nu se termina decît cînd ghicea.“ Petre Ispirescu (R. M.)

● Jucătorul de baschet Kobe Bryant şi-a anunţat retragerea din NBA, după douăzeci de ani de carieră, printr-un poem în vers liber. Puteţi citi poemul aici: theplayerstribune.com/dear-basketball. N-o să găsiţi mari metafore, dar e simplu, emoţionant. Funcţionează, dacă obişnuieşti să citeşti poezie în şort. (M. C.)

● După ce, vara trecută, 337 de balene au murit eșuate pe o plajă din Chile (biologii cred că erau deja moarte înainte ca valurile să le scoată la mal), s-a aflat că o companie islandeză pe nume Hvalur (cuvînt care înseamnă chiar „balenă“) ar fi vînat ilegal 500 de balene, motiv pentru care hackerii de la Anonymous au blocat vreme de 13 ore toate site-urile ministerelor islandeze (mai puţin pe cel al Apărării). „Balenele nu au voce. Vom fi noi vocea lor“, au postat hacktiviştii. În ciuda reglementărilor internaţionale, pe lîngă Islanda, Japonia (da, ţara aia bine crescută şi cu simţ moral ridicat) şi Norvegia (da, ţara aia cu cel mai ridicat nivel de trai şi cu cel mai mare indice de fericire) continuă să vîneze ilegal balenele, una dintre speciile pe cale de extincţie. (M. C.)

AȘADAR, SPRE INTERIOR,
CEA MAI VECHE PROBLEMĂ,
CUVÎNTUL. SPRE EXTERIOR,
BALOANE DE MĂRIME MEDIE

● La finele unei zile mohorîte aud un slogan publicitar: o zi împlinită este una fără infecții urinare. E, așadar, atît de simplu. (S. G.)

● În articolul „Freud şi hîrtia igienică“ de acum cîteva numere, Vintilă Mihăilescu ridica o dilemă majoră: cum se montează sulul de hîrtie igienică, spre interior sau spre exterior? Ei bine, problema m-a preocupat intens şi pe mine într-o perioadă, după care m-am lămurit: spre exterior. Nu ştiu de ce, dar am observat că în hotelurile de cinci stele aşa se obişnuieşte. Ei trebuie să ştie cel mai bine, zic eu. (M. C.)

● La Master Chef, concurenții au avut de gătit după „cea mai veche carte de bucate a românilor“. Adică aceea publicată de Mihail Kogălniceanu și Constantin Negruzzi. Nu e cea mai veche. Cea mai veche e din vremea lui Brâncoveanu: s-a păstrat în manuscris și a fost editată în 1997, la Editura Fundației Culturale Române. Așa că le recomand producătorilor Carte întru care să scriu mâncările de peşte i raci, stridii, melci, legumi, erburi şi alte mâncări de sec i de dulce, despre orânduiala lor. Mi-e milă însă de concurenți, căci bucatele de-acolo nu sînt tocmai ușor de gătit cu ce se găsește prin supermarket-uri. (M. V.)

● Chilipiruri de Crăciun. Primesc, prin e-mail, un mesaj în care sînt invitat la o licitație. Mi se atrage atenția respectuos că cea mai rîvnită piesă e un inel de aur alb cu diamante galbene, cu un preț de pornire de 110.000 de euro. Nici nu știu cum să interpretez mesajul. Ori casa de licitație are o problemă de PR, pentru că nu știe cui să adreseze mesajele, ori are o problemă de pricing. (M. M.)

● Titluri, texte, concepte, maxime şi cugetări binecunoscute – de nerecunoscut (VII): „La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul“ (Evanghelia după Ioan 1:1); în turcă: Başlangîçta Söz vardî. Söz Tanrîyla birlikteydi ve Söz Tanrîydî. (M. P.)

● Dintr-un ciclu care s-ar putea numi „D’ale Caragialelui“, cîteva fraze din apelul procurorilor DNA în dosarul „Fraudă la referendum“: „Libertatea de alegere pe care o au cetățenii și dreptul de a vota sau nu au fost tratate de inculpatul Dragnea Nicolae Liviu ca un moft al acestora și nu ca un imn al demnității umane și libertății de opțiune. […] inculpatul Dragnea Nicolae Liviu a acționat și s-a manifestat ca și cum alegătorii sînt simple obiecte ce pot fi extrase din casă prin oferirea de spectacole cu clovni, baloane și zîne sau chiar cu forța, conform voinței și interesului inculpatului: «Băi, dar organizați-vă să mi-i aduceți pe toți la vot, băi! Îi legați, îi luați în brațe»“. (D. S.)

● Nici nu visam să mi se întîmple ceva mai Christmassy la shopping-urile de dinainte de sărbători: la IKEA, la casierie, un Spiderman (domn destul de tînăr și zvelt în costumul supereroului), cu o oală de mărime medie în mînă, mi-a cerut voie să intre în fața mea la coadă. După care am făcut conversație casual, împreună cu o doamnă rotofeie, despre coduri de bare și serbări la grădiniță. Dacă aș ține neapărat să fac o încheiere, aș spune: „Supereroii sînt printre noi“. (I. P.)