Din viaţa micului credincios

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Mi-au picat în mînă două cărți dedicate copiilor, scoase de Editura Basilica a Patriarhiei Române. Le-am răsfoit destul de sceptică, avînd în minte manualele de religie des citate de presa română: manuale cu un limbaj care ar veşteji cea mai viguroasă credință şi cu un mesaj lemnos, care i‑ar lăsa visători pînă și pe Sfinții Părinți.

Prima carte, Antologie de poezie religioasă românească pentru copii, mi-a fisurat scepticismul: crezînd că este vorba de versurile leșinate ale profesorilor de religie, întîlnite, uneori, pe site-urile didactice, nu mică mi-a fost mirarea cînd am descoperit că autorii poeziilor sînt nume mari ale literaturii române: Eminescu, Blaga, Coșbuc, Arghezi, Nichita Stă­nes­cu etc. Versuri frumoase, ilustrații de bun gust, tipăritură de calitate, pe scurt, o carte bună de rînduit în biblioteca elevilor.

Cu cea de-a doua carte, Simbolul de credință pe înțelesul copiilor, lucrurile sînt ceva mai complicate. E vorba de o culegere de povestiri, avînd ca personaj central un copil, Andrei, povestiri care încearcă să explice cele douăsprezece versete ale Crezului prin intermediul unor întîmplări cotidiene. Este, evident, lăudabilă inițiativa Bisericii de a aduce mai aproape de mintea și sufletul copiilor textele, simbolurile și ritualurile religioase. Demnă de remarcat este și construcția cărții: fragmentul din Crez însoțit pe pagina alăturată de povestirea explicativă. Dar:

Motto-ul sub semnul căruia este construită cartea mi se pare neadecvat pentru copii: „Fără credință, nu e cu putință a fi plăcuți lui Dumnezeu“ (Evrei 11, 6). Cartea se adresează unor necunoscători care abia fac cunoștință cu divinitatea. Cum ar putea deci niște copii să îi confere lui Dumnezeu un atît de important rol afectiv, modelator, dacă nu îl cunosc? Poate că ar fi fost mai indicat un mesaj de început care să incite curiozitatea, întrebările, dorința de cunoaștere a textelor religioase.

Cartea se vrea a fi un dialog de inițiere între credincios (părinți, bunici, preoți) și copil. Nu-i reușește, însă, decît un lung monolog despre atributele și puterea lui Dumnezeu. În fapt, cartea este o culegere de texte omagiale adresate Sfintei Treimi, cu rezultatul că orice faptă bună a copilului, gîndul lui curat sau inițiativa onestă apar ca fiind fără nici o legătură cu meritul lui: el nu e decît un instrument al Duhului Sfînt. Am să dau un exemplu: Andrei inventează un joc ale cărui reguli să poată fi aplicate și de prietenul lui aflat în scaunul cu rotile. Se bucură de ideea lui, dar mama i-o retează scurt: „Această idee ți-a venit de la Duhul Sfînt. El este cel care aduce în mintea noastră gînduri bune, bucurie, încredere etc…“.

Scenariul povestirilor este unul ne­verosimil, artificial, în care copilul este un pretext pentru des­fășurarea sui generis a unei ca­tehizări „tehnice“, și nu un receptor curios și atent. Întîmplările care stau la baza reflecțiilor religioase sînt nesemnificative pentru viața reală a unui copil de început de secol XXI: un porumbel care zboară, un arici care se prăpădește de frig, o joacă periculoasă pe lîngă aragaz etc. Întrebările și mirările lui Andrei te duc cu gîndul mai degrabă la un bătrînel credincios, infantil, ușor dezorientat de apropierea morții, decît la un copil: „Părinte, a fost minunat să mă simt în corabia care mă duce la cer!“, „Mamă, de ce se spune că fiul se naște din Tatăl, iar Duhul Sfînt purcede din Tatăl?“,  „Cît este de dureros să mori fără nădejdea Învierii!“. Iar replicile mamei par a fi un discurs popesc ținut în fața unor muribunzi: „Ai să‑L vezi, Andrei, toți Îl vedem după ce murim, la judecata care ne așteaptă. Și toți oamenii Îl vor vedea venind în slavă la Judecata de Apoi…“.

Discursul adulților din carte este în neconcordanță cu vîrsta ascultătorului, dar și cu religia bunătății și a toleranței. Accentul cade pe pedeapsă și judecată: „…toată suflarea omenească care a trăit vreodată va primi, după fapte, răsplata sau osînda veșnică“, „Cred că va fi foarte frumos în Împărăția Cerurilor“, spune Andrei. „Da, dacă ne vom învrednici să ne primească Dumnezeu acolo“, spune mama. „De aceea s-a luat hotărîrea să fie botezați copiii cît mai de timpuriu, ca nu cumva să moară și să piardă posibilitatea de a se mîntui.“ „Tată, iartă-mă, mama mi-a spus să nu mă apropii de aragaz și eu nu am ascultat-o!“ „Vezi“, îi spune tatăl, „ai făcut exact ca Adam în rai. Adam din pricina neascultării a căzut. Dar Domnul S-a lăsat întrupat și S-a lăsat răstignit ca să-l mîntuiască…“

Cu ochii țintă la viața de apoi, copilul decide că e timpul să facă primul pas spre viața monahală: „Mă ajuți să îmi adun hainele și jucăriile? Vreau să le dau pe toate copiilor săraci. (…) Și n-am să mă mai uit la desene animate. Şi am să mă rog o oră în fiecare seară. Și am să citesc Sfînta Scriptură…“.

Maria Iordănescu este psiholog.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.