Eroii, lăstare mici şi fragi

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Pe forumul dascălilor găzduit de Ministerul Educației e zarvă mare: se caută cu înfrigurare Cartea serbărilor școlare scrisă de Vasile Poenaru, tipărită de Editura Coresi și premiată de Asociația din București a Uniunii Scriitorilor din România.

Cartea conține poezii și scenete prin care sînt omagiate diverse personaje importante din viaţa şcolii sau a familiei, sînt descrise felurite reuşite şcolare, precum și momente de intensă bucurie, prilejuite de sărbătorile laice sau religioase. Iată cîteva exemple.

Primul pe lista omagierilor școlare este învățătorul. (În fiecare an sînt compuse sute de versuri pe care copiii sînt invitați să le recite la serbările școlare în semn de mulțumire pentru cei care le-au fost primii dascăli. În general, sînt compuse de învăţători…) Versuri calde, sensibile, emoționante: „Și mereu cînd spunem A / Chipul drag în gînd ne-apare / Blînd și cald, o dulce stea: / Doamna noastră-nvățătoare“, „Doamna noastră a știut / (…) / Să aducă pas cu pas / Literele-n fața noastră, / Și în suflet ne-au rămas / Cu privirea ei albastră“. De fiecare dată cînd am fost martoră la un astfel de moment, m-am întrebat cum anume, mai exact, se petrece secvența pregătitoare, cea în care învățătoarea îl anunță pe copil că urmează să îi aducă niște „modeste“ laude pe scenă. Dar, în fine, să nu intrăm în detalii stingheritoare…

Mai apoi, dăm peste niște versuri demonstrative: copiii descriu în rimele compuse de domnul Poenaru cunoștințele pe care le-au asimilat la clasă. De exemplu, culorile: „Admir și portocaliul / Îl numesc oranj în zori…“ (de ce?), „Cinste ei, culoarea galben / Soarele ce dă lumina“, „Seara, violet e cerul, / Cînd mă plimb cu bicicleta, / Şi iubesc, din cauza-asta, / Floarea zisă Violeta“. Sau literele: „Eu sînt L, un lup laş, moale (sic!), / Un lup lin (sic!), căci cum se ştie, / Nu atac la drumul mare / Decît cerbii de hîrtie“.

Urmează scenetele: prima dintre ele porneşte de la celebra poveste a celor trei purceluşi. Doar porneşte, fiindcă de ajuns, firul narativ ajunge într-un cîmp de bălării. În povestea autorului român, pe lîngă cei trei purceluşi, mai sînt: trei iepuraşi care nu au alt rol decît acela de comentatori uşor euforici, dar soporifici, ai evenimentelor şi mama purceluşilor, căreia vînătorul i se adresează cu „draga mea“. Purceluşii vor să se facă mistreţi, lupul nu atacă animalele din pădure, „se fereşte chiar şi să deranjeze“, vînătorul are putere fiindcă munceşte, iar lupul nu, fiindcă fură, minte şi înşală, iar după ce cade în oala cu apă fierbinte, este uns cu alifie de purceluşi, sub promisiunea că nu o să mai facă. În final, mama pleacă şi ea de acasă ca să rămînă în pădure cu purceluşii fugari, în căsuţa construită de cel mai mic dintre ei. Şi dansează toţi.

A doua scenetă este mai complexă: un caz dramatic. Ionuţ este un copil care nu şi-a cunoscut tatăl, iar mama este o femeie de afaceri. Are rezultate slabe la învăţătură, fiindcă mama nu se ocupă. Mama este chemată la şcoală de dirigintă. Portret tipic de capitalist veros, care suge sîngele poporului: proaspăt coafată, haine de firmă, maşină de lux, telefon mobil, arogantă şi „rece“, ţipă la dascălul modest care nu are maşină şi nici telefon mobil, doar pe cel fix al şcolii. Are însă mult timp, atît de mult că îl caută pe tatăl lui Ionuţ şi i-l aduce acestuia pe post de cadou de Ziua Copilului. Tatăl este îmbrăcat în costum, are cravată şi cămaşă şi îi strînge în braţe, în final, pe mamă şi pe fiu.

A treia scenetă aduce confuzia totală: celebrul peştişor de aur este, de fapt, Crăiasa Pădurii care este, de fapt, o pasăre multicoloră; pescarul este, de fapt, vînător şi este certat zilnic de soţie că îi aduce ciuperci, în loc de animale cu grăsime (firesc, zic eu, fiindcă domnul este vînător, totuşi, nu horticultor); soţia lacomă vrea de la Crăiasă, pe lîngă rochii şi palate, armate imense cu care să învingă duşmanii, duşmani pe care nu-i cunoaştem, fiindcă ea e o femeie săracă, dintr-o pădure. Crăiasa îi îndeplineşte dorinţele, dar soţului i se face frică să se întoarcă acasă la nevasta avară şi se sinucide. Îl învie Crăiasa. Şi-l trimite înapoi la nevastă, care, văzîndu-l însîngerat, îl preferă totuși aşa, sărac şi cinstit, decît mort.

A patra povestire este cea care anunţă vestea cea mare: multiculturalismul s-a născut la sat. Un sat românesc. Moş Gheor­ghe este văduv. Are şapte copii, toţi plecaţi în străinătate, unde şi-a făcut fiecare o familie. Vin acasă de ziua tatălui, care este şi Ziua Marii Uniri: 1 Decembrie. Şi îi spun lui Moş Gheorghe să îşi aleagă ţara în care ar vrea să trăiască: Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Argentina, Germania etc. Moş Gheorghe nu vrea şi începe să plîngă. Atunci, francezul, englezul, americanul, spaniolul hotărăsc să se mute ei în România şi să deschidă care o fermă, care un spital, care o şcoală etc. Moş Gheorghe cîntă împreună cu popa imnul ţării.

După o astfel de istorisire, nu poate urma decît un singur lucru: poeziile patriotice. Ca de obicei, un lung şir de cuvinte bete, departe de orice pagină serioasă de istorie: „Vă amintiţi? Mureau eroi / În Decembrie 22. / Atunci, de joi şi pînă vineri / Mureau eroii cei mai tineri / Eroii noştri cei mai dragi, / Au fost lăstare mici şi fragi“.

Reamintesc, această carte a fost premiată de USR.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic