Parisul meu

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Şi pentru mine, ca și pentru nu­me­roși alți oameni din România co­mu­nistă (ca să nu mai vorbesc de cei din lumea largă), Parisul reprezenta, pe vremea aceea (anii ’80), Occidentul. Mama mea cunoștea oameni la Paris, aspira să se ducă la Paris și, pînă la urmă, după destule eforturi, chiar a reușit să ajungă la Paris.

Copil în comunism fiind, lumea era limitată: aspirațiile mele cele mai pretențioase se plasau înăuntrul acelui creuzet în care ne topeam cu toții fără prea mari șanse de a ne extrage din el. Cei care reușeau să se extragă reușeau pe termen scurt. Erau cei care ajungeau, printre altele, să vadă Parisul, asemenea mamei mele…

Pentru cei care te așteptau acasă, locurile pe care le vizitai, cele din „altă lume“, și în special Parisul, erau pămînturi ale făgăduinței. Desigur, vedeai în poze catedrale și palate, auzeai povești despre restaurante, magazine, cafenele, dar cel mai mult te bucurai de cele cîteva ciocolate, pachete de gumă, de blugii, bluzele și revistele Pif și Paris Match aduse de‑a­colo. Nu erau doar gustoase sau atrăgătoare, aveau și o aură a unei alte lumi. Cînd le atingeai ori le adulmecai, simțeai că mai există și altceva în afara pereților alunecoși ai creuzetului pe care nici măcar nu încercai să te cațeri.

Parisul a fost, pentru mine, cel de la 14 ani, cînd mama mea s-a întors de acolo cu nici mai mult, nici mai puțin de 14 geamantane cu care a fost dată jos din tren, la graniță, pentru a-i fi inspectate, un soi de peșteră a lui Ali Baba. Mai tot ce am primit din cele 14 geamantane, ba chiar și ce nu era al meu, am dus în zilele următoare la școală și am împărțit cu colegii mei: inclusiv sticluțele de whiskey, din cele mici și multe care, pe vremea noastră, se țineau în vitrine, precum și vitaminele Supradyn și Redoxon.

La ceva timp după Revoluție, prin ’93, prima mea călătorie turistică (mai fusese una înainte, cu o bursă în Anglia) a fost la Paris, la un Congres al Exilului. Congresul era, de fapt, un pretext, ca să văd Parisul cu alesul meu de-atunci. Ca-n mai toate călătoriile tinereții, eram cu bani infimi, nici cît să supraviețuim. Așa că am avut aventuri cu duiumul: am fost dați afară de o doamnă cîndva binevoitoare, româncă plecată și profesoară, care a fost oripilată de comportamentul nostru în apartamentul ei. Printre altele, nu dusesem gunoiul și ne țineam șosetele sub pernă. Dați afară la 3 noaptea. Noroc cu un prieten care ne condusese și care încă se afla prin apropiere, el ne-a luat  în studioul lui, unde picta: o imensă cameră aproape goală, cu o vedere interesantă. După care am nimerit, cu ajutor, la o altă profesoară, de astă dată franțuzoaică, neavînd vreo legătură cu cea dintîi, era o doamnă tare de treabă. Singura noastră responsabilitate era să nu-l lăsăm pe uriașul ei ciobănesc Anatol să iasă din apartament.

Din casa stăpînei lui Anatol am putut vedea Parisul. În general, la pas și invers: de cîte ori voiam să ajungem într-un loc, o luam, după hartă, în sens opus. Așa am putut vedea multe, dar aproape niciodată n-am ajuns la întîlnirile propuse. Am reușit, totuși, în cele din urmă, s-o cunoaștem pe Monica Lovinescu. Și pe Paul Barbăneagră, care ne-a dus la casa lui de vacanță de la Saint Augustin, unde, în bibliote­ca-i copleșitoare, mi l-a descoperit pe Baudrillard; și în piața locală, unde ne-a dus să ne cumpărăm haine de la o doamnă care le vindea la prețuri de nimic – se pare că erau de furat.

La mult timp după această perioadă romantică am revenit la Paris, prin anii 2000, mult mai burghezi, cu ceva bani în buzunare. Atunci am descoperit Luvrul,  Musée d’Orsay, pe care nu mă mai săturam să-l văd, Cartierul Latin și Marais. Cu ajutorul fiului nostru am dat de Shakespeare and Co., Hippopotamus, Muzeul de Magie. Și cu cel al mamei mele de – Le Paradis du Fruit, Printemps, Procope, L’Alsace, Avenue Montaigne. Am descoperit, în sfîrșit, Parisul  plăcerilor de toate felurile, de la cele culinare și vestimentare la cele intelectuale. Țin minte că, într-unul din sejururi (pentru că a urmat o serie), am stat foarte aproape de Champs-Élysées. Mergeam atît de des pe bulevardul central, încît aproape că devenise un soi de Magheru: de la Zara la Celio, pînă la Alsace și la magazinul Disney, trecînd prin Sephora și, mai ales, prin fostul Virgin și prin Fnac, făceam ture, încărcată de pungi și mînată de o singură dorință: să mai iau cîte ceva…

A trecut și epoca aceea, urmînd una să-i zicem mai contemplativă, în care puteam la fel de bine privi precum cumpăra, fie că mergeam prin Montmartre, pe Grands Boulevards ori pe lîngă Place d’Italie. Parisul ne-a dat mereu sentimentul că acolo e totul, că putem găsi, vedea, simți orice. Că putem fi fericiți măcar pe perioade scurte, prin lucruri mici, palpabile, dar și grandioase. Că lumea e și a noastră, a celor veniți, din toate colțurile ei, doar ca s-o simțim puțin. Liberă s-o simțim. Sper să rămînă așa, în amestecul ei fericit de libertate, cultură și desfătare, departe de violențe, dar și de restricții.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.