EDITORIALE ȘI OPINII

Treaba asta cu preparatorul sau reparatorul mental e la noi un mare banc.

E un tip cu o vîrstă nedefinită, mai degrabă înaintată, fără să arate însă deloc bătrîn, subțire și sportiv, galant, dar destul de solitar.

Unul dintre cele mai rare obiecte romane descoperite vreodată e cornetul de zaruri. Cornet e un fel de a zice, el fiind, de fapt, un turnuleț (foto – în latinește i se zicea pyrgus sau turricula) găsit în villa romană de lîngă Vettweiß-Froitzheim în Renania de Nord-Westfalia (azi la muzeu în Bonn).

De foarte mulți ani, am băgat de seamă că jurnalismul sportiv de la noi devine un fel de raport contabil servit anume pentru a stîrni pasiuni în sufletele consumatorilor.

Sinceritatea materialului însă, a fost afectată cînd fibrele de mătase folosite au fost înlocuite cu cele de bumbac sau cu și mai mincinosul poliester.

Cine n-a mîncat așa ceva în creierii nopții sau la patru dimineața n-are de unde să știe cum e gustul nopților pierdute în marile orașe.

În funcție de cît de „bine realizat“ e spectacolul pe care-l vezi, îți mobilizezi resursele de empatie. Compasiunea, în doze oricît de mici, ne încălzește măcar umbra sentimentului că mai sîntem ființe umane.

Ar alege americanii un socialist la Casa Albă? Asta e o întrebare care revine în diverse forme încă de la debutul ambițiilor prezidențiale ale senatorului Bernie Sanders. Iar adevărul e că nimeni nu are un răspuns.

Cel mai mare dușman e incertitudinea: nu se știe cît va mai dura această epidemie și nici cît se va mai extinde. Unele state europene își pun problema, deocamdată discret, să suspende temporar libera circulație.

Ca și la sfîrșitul Romei antice, lumea se împestrițează, se reinventează ca spațiu al deschiderii, al asimilării deopotrivă riscante și înnoitoare.

Iubitorii de Rimes și de Brâncuși, oricît sînt de diferiți, își împart una și aceeași mică lume.

Am un deficit grav de adrenalină în viața mea de zi cu zi, nu prea mai apuc să fac cardio deloc și trebuie testat și deodorantul ăsta nou.

O parabolă din Noul Testament – cea a fiului risipitor (Luca 15: 11-32) – este, în general, percepută unidirecțional, din unghiul pocăinței răsplătite cu iertare.

Lui Emmanuel Macron i se reproşează multe lucruri în prezent, dar nu se poate spune că în privinţa Moscovei nu ştie să pună punctul pe i.

Contextele în care apare astăzi gorobete nu au ca notă stabilă naivitatea. Gorobeţii pot fi agresori, chiar infractori – „adică te pomeni că gorobetele nu avea nici o vină“.

Nici în calitate de scriitor, nici în calitate de profesor, nu am simțit ceva deosebit față de alți ani cu privire la promovarea lecturii în școli.

Aparent, societatea ne educă să fim discreţi şi să nu ne spălăm rufele în public. Poate că undeva, într-un subconştient colectiv, mai există rămăşiţele unor vechi concepţii ţărăneşti, ale temerii „de a nu ajunge de rîsul satului“.

Și meciul s-a terminat cu 2-1 pentru Dinamo. Ha-ha-ha. Deci Steaua a pierdut meciul. Cam așa vedem cum cuvintele nu mai au valoare.

Man plînge poate și pentru că nu prinde ideea acestui club în care orice se poate întîmpla oricînd, oricui, în orice zi. Nu se prinde că ăsta e prețul pentru prețul lui supraevaluat.

Se spune că, dacă ai o pereche de schiuri în mînă, n-ai nevoie de bilet de autobuz. Nu la noi, ci în valea Ötztal din vestul Austriei.

Voi fi acuzat că îi ponegresc, dar cît să mai amîn acest articol despre interesul pentru arheologie al lui Isaac Asimov, Gellu Naum și Arthur Conan Doyle?

Care este „evenimentul“ despre care toată lumea discută și care este marele scop atins? Vorbește toată lumea despre Brâncuși sau despre Irina Rimes? Oare ministrul aude ce se vorbește?

Cu dedicație pentru toți europenii, dar nu numai, în Anul Beethoven 2020, cînd se împlinesc 250 de ani de la nașterea muzicianului.

Bătrînețea aia senină și înțeleaptă, schema asta din basme și povestiri fără nuanțe nu are sens, nu există.

La om, umflarea în pene înseamnă o supraacumulare de arțag. Drumul spre tîmpire devine larg deschis.

A fost un fel de premieră pentru spațiul public francez: primul politician care își vede cariera terminată ca urmare a unui scandal sexual.

Proiectul legislativ cu privire la scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe venit stîrnește controverse.

De ce este necesar ca o bună parte din ceea ce producem azi să meargă spre dezvoltare și nu spre consum?

Sîntem prinși între două fronturi de mediocritate: mediocritatea activă a politicienilor și mediocritatea „contemplativă“ a comentatorilor.

În țara de balamuc în care trăim, fie că ești secretos, fie că nu ești, e cam același lucru, că oricum nimeni nu te crede că nu ești.

Circul de la Bruxelles este adesea amuzant, dar acum devine periculos.

Un prieten m-a apostrofat deunăzi că aș scrie foarte des, în micile mele încercări de „etică dilematică“, despre cai verzi pe pereți.

Printre numeroasele dileme cu care se confruntă Europa se numără şi cea legată de scăderea natalităţii.

Locuţiunea cu asupra de măsură, prin care se indică un grad foarte înalt de realizare a unei acţiuni (sau, mai rar, a unei calităţi) aparţine unui stil arhaizant şi ceremonios, care rezistă destul de bine în româna de azi.

De obicei, de cineva care contează, te desparți pentru că ceva nu funcționează cum simți că ar trebui. Ești dezamăgit.

În anii ’80, Mirabela cînta despre fotoliul din odaie, despre noptiere și etajere, iar mie mi se pare straniu că am memoria încărcată de toate acele obiecte care astăzi nu mai există.

A fost ofertă în Obor, am dar 5 lei, dar ce fac cu gutuile?

Tenisul feminin e tot ce mai vrea el să fie, unde vrea, cum vrea şi cu cine vrea.

Poate că nu sîntem la nivelul occidentalilor în ceea ce privește grija față de om, dar cu siguranță ne-am apropiat de ei la capitolul îngrijorărilor de toate felurile.

Dacă ar trebui să aleg din antichitate un înger păzitor al arheologiei, n-aș avea cum să evit ca acest înger să fie megieș cu Nabucodonosor.

Cînd te întîlnești cu un gînditor precum Hannah Arendt, cînd te simți captivat de ideile ei, cînd lectura cărților ei te face să te gîndești intens, febril chiar, la ceea ce se întîmplă pe lume, nu-ți poți reprima pornirea de a căuta printre rîndurile ei ceva ca un mesaj anume transmis țării tale, timpului tău, compatrioților tăi, de nu cumva chiar ție însuți.

Henric al VIII-lea a fost plăcut impresionat de portretul viitoarei sale soții și a semnat contractul prenupțial fără să stea pe gînduri.

Se întîmplă ca, atunci cînd ești bolnav, încins de o vagă febră, cocoțat în vîrful patului într-o mare de șer-vețele și teancuri de cărți pe jumătate citite, să ai niște revelații.

Așa cum nu ne trece prin minte să renunțăm la vreunul dintre elementele care ne construiesc identitatea, exact așa n-o să renunțăm nici la bătaia administrată femeii.

Pentru chinezi, săptămîna a început, pe lîngă bilanțul zilnic al îmbolnăvirilor și deceselor, cu anunțul privind demiterea și admonestarea pe linie politică a unor responsabili din zona de sănătate publică.

„Make America great again!“ Din 2016, sloganul lui Donald Trump, aplicat ca raison d’État, servește drept mobil și alibi pentru orice decizie politică.

Biserica are de luptat, în mod legitim, cu ideologii secularizării, dar n-ar trebui să treacă prea ușor nici peste propriile ei poticneli și inadecvări, dat fiind spiritul vremii.

Ditrău și Marea Britanie. O oarecare comună, pierdută pe undeva prin secuime și una dintre cele mai mărețe națiuni ale lumii.

Brexit sau nu, e clar de ce tinerii cu care am vorbit eu nu mai revin în țară. Pentru că nu vor să fie conduși de tinerii lor cei mai buni.

Psihanaliștii, în speță cei din școala freudiană, au acordat o mare importanță plăcerii umane.