Ministrul virgin într-ale culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Ministrul virgin într ale culturii jpeg

„…inițiativa noastră și-a atins scopul: toată lumea discută acum despre eveniment și despre Constantin Brâncuși. Probabil că un milion de tineri care erau virgini într-ale lui Brâncuși vor afla acum de existența marelui sculptor“. Autorul acestui raport de misiune reușită este actualul ministru al Culturii, dl Bogdan Gheorghiu. Dar care a fost inițiativa care a dezvirginat „probabil un milion de tineri într-ale lui Brâncuși“? Care este „evenimentul“ despre care toată lumea discută și care este marele scop atins? Vorbește toată lumea despre Brâncuși sau despre Irina Rimes? Oare ministrul aude ce se vorbește?

Este, desigur, un eveniment gîndit de dl ministru al Culturii. Dl Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, vine de la partid, nu vine din cultură. Așadar, nu-i greu să-ți dai seama ce a fost în mintea lui cînd a decis, mai întîi, că Brâncuși are nevoie de ambasadori numiți de el și, mai apoi, să acorde cîntăreței Irina Rimes această bizară acoladă. Riguroși cum vă știu, veți spune că titulatura exactă nu e de „ambasador al lui Brâncuși“, ci de „ambasador al Zilei Brâncuși“, ba chiar „ambasador onorific“, dar veți zîmbi, desigur, căci e greu să discerni care titlu e mai ridicol decît celălalt. Atîta sînt de caraghioase titulaturile astea încît se naște imediat un semn de întrebare asupra bunului gust intelectual al celui care le mînuiește. „Ambasador onorific al Zilei Brâncuși“ – ce naiba e asta? Am putut citi păreri ale unor recenți, cum că ideea cu ambasadoria e foarte bună, că uite, și UNESCO are ambasadori. Dar nu numai UNESCO are ambasadori; statele lumii au ambasadori, regii și reginele au ambasadori, multe organizații internaționale au ambasadori, iar ambasadoria este chiar un grad profesional în ierarhiile tuturor diplomațiilor din lume. Ridicol este să alături ideea de ambasador unui geniu care nu are nevoie de nici un ambasador (cum ar suna „ambasador al lui Leonardo da Vinci“ sau „ambasador al lui Shakespeare“?) și, cu atît mai mult, cu o zi a lui, stabilită prin ucaz – azi- mîine vom stabili și ambasadori ai Zilei Eminescu, ai Zilei Enescu și, de ce nu, ambasadori ai Zilei Pompierului, ai Zilei Excavatoristului sau chiar ai Zilei păcălelilor.

Cum ziceam, fiind de la partid, mintea ministrului e mai simpluță și, de aceea, mai ușor de citit. Acolo a funcționat acest raționament: „Ca ministru, trebuie să duc cultura cea mare în atenția tinerilor (nobilă misiune), așa că iau un cîntăreț cu succes la tineri și îl pun ambasador al unei chestii de mare cultură, el vorbește despre chestie, fanii aud de chestie și, iaca, i-am culturalizat“. Nu contează că ambasadorul habar nu are ceea ce reprezintă. Biata Irina Rimes însăși recunoaște: „N-am avut mereu tangență foarte-foarte mare cu cultura, cu cultura necontemporană (sic!) pentru că am fost și eu copil, am crescut la țară“. Zău, e înduioșător! Nu contează nici limba română pe care o vorbește. Ministrul Culturii, fiind de la partid, nu are criteriile să simtă că cineva care spune „Eu sînt mai mainstream, așa…“ nu vorbește chiar limba română pe care el este dator să o apere și să o cultive. Cum zic, ignoranța „într-ale lui Brâncuși“ nu e un impediment pentru ministrul Culturii în numirea cuiva ca „ambasador“ al lui Brâncuși – la partide, inclusiv la PNL, se practică pe scară mare numirea nepricepuților într-o funcție. Ba aș zice că numai așa ceva se practică, cu rare excepții. Iar despre strategia dezvirginării „într-ale lui Brâncuși“ cu cineva care nu prea știe cum e cu Brâncuși, ce ar mai fi de zis?

Dar gîndirea de partid nu e doar simpluță și plină de clișee, e și plină de ea însăși. Așa fiind, omul de partid are unele scheme deja clasice cu care speră că iese din în-curcături. De pildă, toată lumea a prins din zbor că, dacă o zbîrcești, poți să o întorci spunînd că nu prostia ta e importantă, important e că toată lumea vorbește despre ea. Șmecherie mare, domnule! Adică, vezi Doamne, intenționat ai făcut-o lată, ca să vorbească lumea – deștept ești, nene, i-ai păcălit pe toți!

Truismul că scopul e să se vorbească despre ceva indiferent dacă se vorbește bine sau rău se invocă de plictisitor de multe ori în cazul oricărui eșec de comunicare publică. Iar ministrul Gheorghiu e mîndru de el, cum spuneam mai sus: „…inițiativa noastră și-a atins scopul: toată lumea discută acum despre eveniment și despre Constantin Brâncuși. Probabil că un milion de tineri care erau virgini într-ale lui Brâncuși vor afla acum de existența marelui sculptor“. Doar că nu e deloc așa. Să se vorbească despre ceva, orice, dar numai să se vorbească, este scopul tabloidului, al propagandei de nivel jos, al celui care caută scandalul, care nu pune preț pe reputație, ci pe zgomot. Dacă ministrul Culturii organizează un eveniment doar ca să se vorbească despre el, îi sugerez să organizeze chestii mai intense, mai colorate, mai zgomotoase. Momentul cu Irina Rimes a fost doar jenant. Sînt convins că în direcția asta poate mai mult decît să o împingă pe biata cîntăreață într-un teritoriu în care își frînge fragilele-i glezne de la primii pași. Doar că nu asta e logica specifică unui ministru al Culturii. El chiar trebuie să-și propună să se vorbească într-un anume fel, nu să se vorbească orice, numai să se vorbească. Îmi dau bine seama că exigența de calitate nu e specifică gîndirii de partid (știu asta, pentru că am fost acolo și am văzut cu ochii mei), dar ea trebuie să fie specifică unui ministru al Culturii. De-aia zic, o fi dl Bogdan Gheorghiu bun la partid, în filiala lui, să organizeze „evenimente“ despre care să se vorbească fără să conteze ce anume se vorbește, dar nu în fruntea Culturii. Unde mai pui că domnia-sa pare să nu audă bine: da, toată lumea vorbește, dar nu despre Brâncuși, ci despre Irina Rimes.

Las la o parte milionul din vorbele sale, pare un mic puseu din specia de delir cu care Gigi Becali i-a obișnuit pe iubitorii fotbalului, căci doar patronul clubului FCSB mai visează milioane cu convingerea cu care visează ministrul Culturii. Expresia „virgin într-ale lui Brâncuși“ reține, însă, imediat atenția. Unei urechi cultivate, expresia îi sună dizarmonic, strident – zgîrie. Ca și vorba ambasadoarei sale, „eu sînt mai mainstream, așa…“. Sigur că înțelegi ce vrea să spună: un milion de tineri care n-au auzit niciodată de Brâncuși. Dar limba nu e doar instrument de comunicare, vorbirea limbii presupune cultivarea ei, iar un ministru al Culturii ar trebui să fie primul care știe asta. Un ministru al Culturii e dator înainte de orice să vorbească o limbă în respectul unei tradiții, cu grijă pentru eleganță și sonorități, protejînd-o de abuzuri ignare. Și vă rog să nu-mi spuneți că limba străzii și nu limba cultă trebuie folosită, ca să priceapă tot românul. Dacă nici ministrul Culturii nu e dator să vorbească limba cultă, atunci admitem că unica versiune a limbii noastre este cea din manele, de la televizor sau de pe stadioane și încetăm să mai vorbim despre cultură.

Cînd îți dai seama cam ce limbă română vorbește ministrul Culturii, se deschid imediat două consecințe. Prima: căderea de nivel consacrată de PSD în privința administratorilor culturii naționale este continuată de PNL. A doua, cu asemenea miniștri, căci dlui Gheorghiu i se adaugă deja încă vreo doi care se exprimă bizar în limba română, PNL nu prea mai este îndreptățit să rîdă de alde Dăncilă și Daea.

Cît despre speranța că, după momentul penibil al bietei ambasadoare și explicațiile pe măsură ale ministrului, un milion de tineri care nu auziseră de Brâncuși dau năvală spre surse ca să se adape de la marea lui artă, merită să discutăm separat, în mod serios. O voi face cu un prilej apropiat, în paginile acestei reviste.

Pe scurt, cînd îmi dau seama ce-i în mintea ministrului Culturii și cînd îl aud cum vorbește, pot paria că șirul de nefăcute marca Bogdan Gheorghiu abia începe. Cum ar zice la unison ministrul și ambasadoarea zilei, va fi fun…

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Cine a transformat România într-o țară de asistați social
România ocupă locul al doilea în Europa la numărul de persoane inactive în câmpul muncii. Dintre acestea, aproape un milion și jumătate ar putea să-și găsească un job, dar nu vor. Sau, după cum spun unii sociologi, ar vrea, dar acești oameni nu sunt încurajați de autorități.
image
Un bărbat a păstrat ani de zile o piatră crezând că este aur. S-a dovedit că aceasta este mult mai valoroasă
În 2015, David Hole făcea o cercetare în Parcul Regional Maryborough, în apropiere de Melbourne, Australia. Înarmat cu un detector de metale, el a descoperit ceva ieșit din comun - o piatră roșiatică foarte grea, care se afla în niște argilă galbenă.
image
Litoralul românesc, tărâmul uraganelor. Un expert estimează că fenomenele extreme din Marea Neagră vor fi tot mai dese EXCLUSIV
Profesorul universitar Eugen Rusu estimează că litoralul românesc va fi lovit în următorii ani de valuri cu o înălțime de 10 metri și vânturi ce vor atinge viteze de 130 de kilometri pe oră.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane