Socialism în America

Ar alege americanii un socialist la Casa Albă? Asta e o întrebare care revine în diverse forme încă de la debutul ambițiilor prezidențiale ale senatorului Bernie Sanders. Iar adevărul e că nimeni nu are un răspuns.

Dacă luăm în considerare cele cîteva state în care s-au organizat deja alegeri primare pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat, răspunsul ar fi mai degrabă pozitiv. Însă rezervele rămîn.

Prima și cea mai mare ține de eticheta pe care însuși candidatul o folosește pentru a-și defini setul de convingeri și politici pe care le promovează. „Socialismul democratic“ – în fapt, o adaptare a social-democrației europene în peisaj american – e o denumire care pune mulți analiști politici pe gînduri. Ar fi oare posibil ca socialismul să fie cîștigător în țara care a cîștigat Războiul Rece? Privită mai de departe, eticheta pare însă mai degrabă un pariu de marketing decît orice altceva. Unul curajos care pare să livreze acum beneficii, întrucît, în aglomeratul peisaj al competiției pentru nominalizare, nici un alt candidat nu a avut curajul să se definească astfel. Toți au convingeri de stînga, cu diverse grade de depărtare de centru, dar nici unul nu se mai declară „socialist“.

Apare apoi problema relației dintre Sanders și diversele minorități etnice fără de care nici un candidat democrat nu poate spera onest că va avea vreo șansă în noiembrie. El însuși minoritar, provenit dintr-o familie de evrei supraviețuitori ai Holocaustului,  Sanders a avut, în trecut, probleme în a convinge electoratul latino și african-american că îi poate reprezenta interesele. Chestiunea asta pare să se fi rezolvat între timp. La primarele de săptămîna trecută din Nevada, Bernie a luat 70% din votul hispanic, iar sondajele naționale îl plasează foarte aproape de Joe Biden în intenția de vot a populației de culoare.

În aceeași notă, apare întrebarea legată de electoratul potențial al lui Sanders, indiferent de grupul etnic din care provin indivizii care îl compun. Pînă acum, suporterii săi sînt preponderent tineri bărbați albi, iar precedenta campanie a arătat că tot entuziasmul din lume nu poate înlocui cifrele.

Și aici sondajele spun că tendința e mai degrabă favorabilă tura asta. Întrebați despre principalele propuneri de politici publice promovate de Sanders, foarte mulți americani se declară de acord cu ele. În unele cazuri e vorba chiar de majorități, iar constatarea asta face ca, în mod bizar, candidatul acuzat cel mai des că e prea de stînga să devină cumva reprezentantul centrului. Unii compentatori politici au pus această mutare a publicului american în acea zonă a spectrului politic pe seama efectului direct a patru ani de guvernare Trump. Alții, mai rezervați, vorbesc despre polarizare și un colaps al căii de mijloc.

Mai puțin discutată, dar deloc nesemnificativă, este problema vîrstei și a stării de sănătate a candidatului. O campanie prezidențială, oriunde în lume, este obositoare. O campanie prezidențială în Statele Unite necesită echivalentul unei pregătiri pentru Olimpiadă în termeni de efort fizic și consum psihic. La 78 de ani, efortul e cu atît mai mare. Și asta s-a văzut cel mai bine la un eveniment de campanie din octombrie anul trecut, cînd candidatul a trecut printr-o criză cardiacă. „Am fost tîmpit“, a spus Sanders cîteva zile mai tîrziu cînd a fost întrebat de ce nu a mers la doctor mai devreme. Ulterior a dat publicității un buletin medical din care rezulta că e perfect sănătos și capabil să ducă greul campaniei.

S-au făcut adesea comparații între Sanders și Jeremy Corbyn – socialistul britanic blocat în anii ’70, aflat în ultimele zile de mandat ca șef al laburiștilor britanici. Principala realizare a lui Corbyn e că a reușit, prin încăpățînarea și lipsa sa de viziune, să deschidă drumul uneia dintre cele mai solide victorii conservatoare din ultimii zeci de ani. Comparația asta are rolul unei prevestiri: Sanders, ca și Corbyn, nu va face decît să consolideze un avans implacabil al dreptei și să îi ofere lui Trump un nou mandat.

Raționamentul e însă nedrept pentru american, care nu a dat niciodată semne că ar privi lumea prin filtre expirate cu mult timp în urmă. Sanders, în 2020, nu e deloc ambiguu cînd abordează subiecte ca NATO sau relația cu Rusia.

Dar poate totuși să îl învingă pe Trump? Potrivit unui sondaj dat publicității de CBS acum cîteva zile, alături de Elizabeth Warren și Joe Biden, Sanders e unul dintre cei trei candidați la nominalizarea democrată care poate să o facă. Restul sînt la egalitate sau pierd în fața actualului președinte. Dintre cei amintiți, cel mai bun scor apare în dreptul lui Sanders.

Mirările în fața „socialistului“ sînt cumva asemănătoare cu cele din campania trecută, cînd avansul viitorului președinte era privit cu neîncredere și prea puțini observatori au avut curajul să parieze pe o victorie a lui Trump. Nu înseamnă că istoria se va repeta cu Sanders în rol titular, ci doar că în America, și nu numai, oamenii sînt dispuși să dea credit și altor propuneri decît celor din mainstream-ul politic și cultural. Fenomenul acesta a început acum patru ani și, cel puțin pînă acum, nu dă semne că se va opri.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.