De ce este necesară creșterea economică?

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
De ce este necesară creșterea economică? jpeg

„Nu există decît o singură modalitate de a ameliora condiția materială a umanității: accelerarea creșterii volumului de capital acumulat în raport cu creșterea populației.“ (L.von Mises, Mentalitatea anticapitalistă)

Nu prea discut economie cu prietenii mei economiști. Nu o fac pentru faptul că sîntem atît de diferiți încît părerile par, la un moment dat, a fi aparținătoare unor științe diferite. De asemenea, în dezbateri, majoritatea economiștilor amestecă tot felul de lucruri între ele, tot felul de experiențe personale, trăiri subiective sau simple dorințe, ipoteze și concluzii, mai mult sau mai puțin raționale. Subiectivismul și angoasele de ordin personal, mai ales, îi duc pe cei mai mulți în afara științei, într-un derizoriu al exprimării. Odobleja spunea despre știința economică: „Toate diviziunile economiei politice sînt riguros dihotomice și antitetice. Economia politică este o știință pe jumătate fizică, pe jumătate psihică. Toate legile constatate în economia politică se înglobează în cadrul legilor universale, ce se regăsesc în fiecare știință. Și aici armonismul este confirmat pe deplin“ (Ștefan Odobleja, Psihologia consonantistă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982). Economia politică este și o știință „psihică“ în sensul în care legile sale trec prin mintea umană și sînt rezultatul unor percepții umane. Psihismul cerne și rafinează, alături de rațiune, legile științei economice. Aici nu este vorba despre subiectivism și relativism. Ceea ce este subiectiv nu mai este știință, este trăire și atît. Are valoare pentru subiectul respectiv, dar nu are valoare universală. Or, în judecățile despre economie și acțiunea economică tocmai subiectivismul este cel care diluează multe enunțuri și afirmații și care îndepărtează discursul de știința economică.

Spuneam că evit a discuta economie cu oameni subiectivi și puși pe afirmarea adevărurilor proprii. Cu toate acestea, am avut o discuție acum ceva vreme cu un asemenea confrate. Evident, ne-am contrazis asupra politicilor guvernamentale de la noi, din vremea defunctului guvern pesedist. Eu susțineam necesitatea imperioasă ca guvernul să aloce o sumă și pentru dezvoltare, și pentru micșorarea părții din PIB alocată pentru consum, iar el susținea, dimpotrivă, că nu este nevoie de așa ceva, deoarece scopul final ar trebui să fie bunăstarea oamenilor și nu expansiunea economică cu orice preț. La un moment dat am oprit discuția, considerînd fiecare că este mai bine să vorbim despre fotbal sau despre vreme decît despre doctrina acumulării sau consumului. Și totuși, după un timp, mi-am reamintit discuția respectivă și cred că argumentele mele merită detaliate.

Chiar, de ce este necesar ca o bună parte din ceea ce producem azi să meargă spre dezvoltare și nu spre consum? De ce este necesară expansiunea economică? Putem imagina un model economic doar al consumului? De ce să calculăm mereu și să gîndim în termeni de profit și profitabilitate? Răspunsul la aceste întrebări stă în a doua parte a afirmației-sinteză a lui Ștefan Odobleja: „Toate legile constatate în economia politică se înglobează în cadrul legilor universale, ce se regăsesc în fiecare știință. Și aici armonismul este confirmat pe deplin“. Legile economiei se încadrează în ansamblul legilor universale, iar expansiunea este o lege universală. Motivul pentru care acțiunea economică trebuie să fie în expansiune este tocmai acesta. Populația planetară este în creștere continuă și marea întrebare la care este obligat să răspundă un economist este aceea cum îi hrănim pe acești oameni. Expansiunea populației planetare este o lege fundamentală în acord cu expansiunea lumii fizice. Datorită acestei legi sîntem obligați să oferim mai multe la mai mulți oameni. Nu putem imagina o economie stagnantă pe fondul unei expansiuni a populației. Există o legătură, o lege între creșterea naturală a populației și creșterea economică. Volumul de capital și acumularea continuă a capitalului sînt caracteristicile ce particularizează capitalismul în raport cu alte tipuri de organizare socială. Rezultatul acumulării și expansiunii este că lumea capitalistă, economia capitalistă, nu mai este stagnantă, devine o economie a cîștigului la scară mare, în masă.

Lumea în care trăim este o lume dinamică și nu una statică. Aceasta este logica de existență a construcției sociale, în acord cu logica de existență a lumii fizice și biologice în care trăim. Prin construcția sa socială, expansivă și din ce în ce mai complicată, omul nu face decît să imite natura și să-l imite pe Creator. Spunem asta deoarece azi știm că universul fizic se află într-o continuă mișcare și că această mișcare este una de expansiune. Vom insista asupra acestei legături dintre expansiunea universului și construcția socială umană care este capitalismul și care are la baza sa acest principiu al acumulării și expansiunii. Este vorba despre „armonismul“ invocat de către Ștefan Odobleja. Conform acestui principiu, universul este un tot unitar, cu legi proprii, din cadrul cărora omul face parte și se încadrează ca entitate distinctă. Creșterea economică nu este deci un moft al economiștilor liberali sau mai puțin liberali. Creștem economic pentru a oferi cît mai multor oameni bazele existenței, fiindcă altfel omenirea în ansamblul ei poate intra în instabilitate.

Azi, știm că universul se află în expansiune datorită unor contribuții științifice ale începutului de secol XX. Vesto Sliper este astronomul care a determinat vitezele de îndepărtare ale unor galaxii. Un asemenea fenomen fusese discutat încă din secolul al XIX-lea. Interpretate în termenii efectului Doppler, măsurătorile savantului amintit indicau viteze extrem de mari, de sute de mii de km/s. În primele decenii ale secolului XX a existat un alt savant care s-a preocupat de acest fenomen, și anume Edwin Hubble. El este cel care a enunțat, în 1929, legea care azi îi poartă numele. De asemenea, Einstein a emis primele modele cosmologice bazate pe un univers static. Ulterior, el este cel care a construit un model de univers relativist, iar conform teoriei relativității se pun în discuție noțiunile pînă atunci uzuale de spațiu, timp și mișcare. Conform acestei teorii, ,,nu trebuie să ne imaginăm o mișcare a galaxiilor în spațiu, ci mai degrabă o dilatare a spațiului însuși. Acesta, privit ca suport deformabil, antrenează cu el tot ceea ce conține. Expansiunea este deci un fel de curent spațial care antrenează galaxiile. Ele nu sînt în mișcare în spațiu, ci în repaus în spațiul care se «umfl㻓 (Dominique Lecourt  coord., Dicționar de istoria și filosofia științelor, Editura Polirom, 2009). Azi, cel puțin la nivel de teorie fizică, știm că universul se află într-o expansiune care nu are aceeași viteză și că este posibil ca, într-un viitor incalculabil, să intre în contracție. Se presupune asta deoarece viteza de expansiune a universului nu este constantă, ci din ce în ce mai redusă. Expansiunea universului este un fenomen din ce în ce mai încetinit. Am putea spune că viața universului este una pulsatorie, ciclică. În același fel, pulsatoriu și ciclic, se prezintă și viața biologică, dar și viața socială. Am simțit nevoia să explicăm pe scurt această teorie fizică deoarece avem credința că omul construiește social după aceleași principii. Putem fi în pericol ca specie umană dacă o asemenea lege ar fi, prin absurd, întreruptă? De fapt, acumularea și expansiunea sînt legi economice universale, care au devenit vizibile și au fost enunțate în modernitate odată cu dezvoltarea cercetării științifice sociale.

După cum se vede, nimic nu este întîmplător. Universul este un tot unitar. Dacă înțelegem asta vom înțelege și de ce nu putem calcula decît cu plus și de ce trăim accelerînd pe o spirală, ce pare uneori obositoare. Noi, oamenii, sîntem într-o întrecere permanentă cu noi înșine. Condiția materială a umanității, adică ținta finală a demersurilor științei economice și acțiunii economice, este una singură – prosperitatea. Și aceasta nu poate fi atinsă decît prin creșterea mai accelerată a volumului de capital în raport cu creșterea populației. Iată răspunsul simplu la o întrebare ce nu părea prea simplă. Lumea nu stă pe loc. Lumea mănîncă, dar se mai și dezvoltă. Dacă România stă pe loc este o opțiune asumată, dar trebuie să cunoaștem alternativele și consecințele. Stînd pe loc, sîntem nu numai împotriva tendinței generale, dar sîntem nenaturali, în dezacord cu tot ceea ce ne înconjoară. Sigur, pe fond și asta poate fi o opțiune, numai că trebuie să știm că ea este specifică lumii primitive. Civilizațiile și țările statice sau care involuează dispar. Există nenumărate exemple și nu ne propunem acum a le enumera. Legile din jurul nostru ne îndeamnă către expansiune, dinamism și prosperitate. Ne aflăm în armonie cu lumea și cu universul fizic și social, sau pur și simplu ne retragem în carapacea noastră și vom privi cum intrăm în degradare și chiar extincție? De fapt, acesta este marele pariu al viitoarelor decenii pentru țara noastră. Este simplu a nega creșterea. Important este să cunoaștem efectele acestei negații. Ideea că putem sta la marginea lumii, „săraci și curați“, este una puternic înrădăcinată în cultura noastră, dar profund toxică. Putem să mergem mai departe sau ne putem retrage, dispărînd în întunericul istoriei. Pariul se află pe masă și încă nu este decis.

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă,  Editura Institutul European, 2018.

Foto: wikimedia commons

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.
Soldați ucraineni în Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock
Poltico: Unități de gherilă se formează în Crimeea. Rusia se teme și se pregătește de bătălia pentru peninsulă
Când Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie, puțini se așteptau ca nouă luni mai târziu armata ucraineană să amenințe că va elibera Crimeea.
danut panait factura (1) png
Factură la curent de peste 4.000 de lei pentru un consum inexistent. „Cum ar trebui să-i cataloghez, hoți cu acte?”
Peste 8.000 de lei a plătit un buzoian pentru curentul consumat în două luni și a crezut inițial că suma uriașă i se trage de la pompa de irigat. El a aflat apoi că-i fusese umflată factura.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.