Multiculturalism

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Lupta politică la noi jpeg

De o bună bucată de vreme, orice (re)întîlnire cu Vestul european este o întîlnire cu policromia multiculturală. Nu în aceeași măsură peste tot și nu cu aceleași efecte. Dacă, de pildă, la Paris, strada și trecătorii ei și-au schimbat masiv chipul în ultimii ani, astfel încît simpatizantul tradițional al locului are dificultăți să se regăsească în „actualitatea“ lui, la Viena lucrurile arată mult mai cordial, mai încurajator. „Împestrițarea“ austriacă mi s-a părut versiunea tonică, armonioasă a unei Europe coerente în diversitate, surîzător multicoloră, perfect pregătită să se deschidă spre „globalizare“, fără să-și piardă farmecul local. Oricum, multiculturalismul pare inevitabil. Ca și la sfîrșitul Romei antice, lumea se împestrițează, se reinventează ca spațiu al deschiderii, al asimilării deopotrivă riscante și înnoitoare.

Mi se pare evident că trebuie să înțelegem ceea ce se întîmplă fără împietrire dogmatic-conservatoare, dar și fără cochetării ideologice la modă. În acest efort, mi-am amintit de o conferință rostită cu mulți ani în urmă (vreo cincisprezece), la Colegiul „Noua Europă“, de profesorul Elie Barnavi, de la Universitatea din Tel Aviv. Vorbitorul a riscat un (graţios, dar ferm) atac la adresa „multiculturalismului“. O parte a publicului a fost contrariată. Multiculturalismul face parte dintr-un inventar de concepte tabu, pe care nu le poţi pune în discuţie fără să fii calificat drept reacţionar, extremist, naţionalist şi antidemocrat. Observaţiile critice formulate de dl Barnavi sunau cu atît mai neverosimil în gura unui universitar israelit, fost ambasador al ţării sale la Paris, om de stînga, om de bine, om de lume. Cum adică?! – suspina auditoriul. Nu trebuie să luptăm pentru o deschidere culturală totală? Nu trebuie să stimulăm şi să protejăm dreptul la diferenţă? Păstrarea propriei identităţi culturale, cu toate particularităţile ei, nu face parte din drepturile inalienabile ale omului? Ba da – răspundea vorbitorul. Dar nu există comunitate funcţională fără un contract prealabil, care să stabilească regulile minime, unanim acceptate, ale convieţuirii. Orice nou venit trebuie să aibă libertatea de a opta. Dacă va accepta regula generală, va fi integrat, fără discriminare şi fără diluarea culorii sale specifice, în comunitatea gazdă. Dacă nu, va trăi izolat, nefericit şi nefericindu-i pe cei din jur. Multiculturalismul crede că simpla juxtapunere a unor mentalităţi diferite într-un spaţiu comun e producătoare de solidaritate socială şi de extaz frăţesc. Experienţa dovedeşte însă că un corp social alcătuit dintr-o sumă de ghetto-uri care nu comunică între ele e un corp social minat de incomprehensiune şi resentiment. Principiul setului minim de reguli valabile pentru toţi nu anulează diferenţele, ci, dimpotrivă, le protejează, le pune în contact, le distribuie simfonic. Deosebirea dintre multiculturalism şi integrare flexibilă e deosebirea dintre împestriţare stridentă şi armonie. Într-o societate în care regula e să umbli îmbrăcat, nu se poate accepta nudismul stradal invocînd drepturile omului şi farmecul alterităţii. Bine, dar ce ne mai separă atunci de xenofobi și extremiști de dreapta? – întreabă neliniştit multiculturalistul militant. Ne separă totul! – sună răspunsul analistului calm, care nu se sperie de judecata suspicioasă. Naţionalismul de extremă predică excluziunea alogenilor, în vreme ce noi vorbim despre includerea lor. Numai că includerea implică negocieri prealabile şi „pogorăminte“ de ambele părţi, aşa încît nimeni să nu stingherească pe nimeni în practica zilnică. Sigur că nu e uşor să trasezi frontiere clare şi definitive între strictul necesar acceptabil şi reglementările lezante, între lucrurile asupra cărora se poate cădea la învoială şi cele care nu sînt negociabile decît cu preţul desfigurării. E clar că, dacă vrei cetăţenie austriacă, trebuie să faci dovada unor cunoştinţe de limbă, fără de care nu te vei putea acomoda. E clar, de asemenea, că trebuie să respecţi legile ţării de adopţie. Nu mai e la fel de clar dacă e convenabil (şi esenţial) să frecventezi un liceu parizian purtînd turban sau să pretinzi desfiinţarea claselor mixte. Aducerea unei puzderii de diferenţe în acelaşi manej pune probleme foarte complicate, care nu se pot rezolva cu lozinci corecte politic şi cu politicianisme de conjunctură.

Aş fi vrut să stau mai mult de vorbă cu dl Barnavi. Aş fi semnalat, de pildă – şi sînt sigur că am fi căzut de acord –, o anumită ipocrizie a multiculturaliştilor de profesie. Mai întîi, ei nu par să observe şi să se simtă atinşi în purismul lor propagandistic de faptul că există un curios contratimp între ideologia „multiculti“ şi monolingvismul tot mai generalizat. Vorbim cu toţii de splendoarea vitală a diversităţii, dar o facem… pe englezeşte. Bogăţia vestimentaţiei pe care o afişează clienţii aeroporturilor e hipermulticulturală. Dar rumoarea sonoră e strict britanică. Nu mai avem dreptul să nu ştim limba engleză sau, altfel spus, dacă o ştim, ne putem dispensa de toate celelalte, continuînd, fireşte, să sporovăim cu antren despre multiculturalism.

O a doua formă de ipocrizie e încă şi mai dramatică. Discursul privind beneficiile multiculturalismului e dublat, mai întotdeauna, de un discurs privind beneficiile democraţiei liberale. Toţi oamenii cu scaun la cap cad de acord că democraţia liberală e sistemul optim de organizare social-politică, găselniţa cea mai inteligentă a speciei, cînd e vorba de drepturi, libertăţi şi valori. Problema este însă că multiculturalismul nu se aplică și în plan politic. Vrem un Afganistan democratic, un Irak democratic, un Zimbabwe democratic, cu alte cuvinte vrem un mapamond omogen (democratic şi anglofon), adică o combinaţie între teoria multiculturalismului şi practica omogenizării globale, fără „culoarea specifică“ a tradițiilor istorice locale, a opțiunilor etnice, religioase, stilistice. E ceva prea „dialectic“ pentru înţelegerea mea de-acum. Voi mai reflecta. Aştept lămuriri de la „societatea civilă“.

P.S. În contextul acestei dezbateri, nu pot să nu observ stranietatea deciziei politice a Brexit-ului. Am admirat, încă de tînăr, Marea Britanie. Între altele, pentru conservatorismul ei bine dozat și, firește, pentru umorul ei. Constat însă că Albionul a decis dintr-o dată să tatoneze stilistica „revoluționară“, gesticulația radicală, cu efectul, inevitabil, al unei triste pierderi de umor. E greu de înțeles cum poți alege ca „adversar“ – dintre toate relele lumii de azi – tocmai frageda Uniune Europeană. Cum să faci din izolare un ideal politic? Din perspectiva vechii mele admirații, retorica rupturii și excesul vociferării nu se potrivesc cu portretul tradițional al civilizației britanice... E un „experiment“ care nu o avantajează. Iar țările Europei Centrale și de Est, care s-au luptat ani lungi ca să se integreze în UE, au mari dificultăți să priceapă cum o țară de anvergura Marii Britanii poate face atîta risipă de efort pentru a se dezlipi de comunitatea căreia îi aparține prin tradiție. Ne rămîne o ultimă consolare: chiar dacă Anglia pleacă, Shakespeare și limba engleză rămîn cu noi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Un ieșean s-a filmat răstignit pe cruce, tras de o mașină
S-a filmat răstignit pe cruce, tras de BMW. După momentul viral a ajuns în șanț: „Vreți să vedeți prostie”
Un ieșean a devenit viral pe rețelele sociale după ce s-a răstignit și s-a lăsat tras de un BMW. La câteva zile după ce a publicat videoclipul, a fost implicat într-un accident rutier grav, automobilul fiind parțial distrus.
9ab2f44a 4b16 4765 a0ed 8e7ec61c7cca (1) jpg
banner augustin viziru png
Candidați prezidențiale Crin Antonescu - Nicusor Dan și Elena Lasconi FOTO Mediafax
Lasconi, Antonescu și Dan, schimb dur de replici: „Mi-ar fi rușine să candidez” / „Nu e locul pentru telenovele”
Un moment tensionat a avut loc între Elena Lasconi, candidata din partea USR, și Crin Antonescu, candidatul coaliției de guvernare, la dezbaterea electorală organizată de Digi24. Lasconi i-a mărturisit acestuia că i-ar fi fost rușine să candideze dacă era în locul lui.
Banner Mircea Radu
Mircea Radu a avut o relație cu o femeie măritată. Cum s-a simțit din postura de amant? „Continui s-o iubesc!”
Considerat unul dintre cei mai șarmanți bărbați din România, Mircea Radu a vorbit în trecut despre relațiile sale cu femeile. Chiar dacă în prezent are o familie minunată alături de Raluca și cei doi copii ai săi, acesta povestea într-un interviu vechi din anul 2013.
Uzinele „Autobuzul” din Bucureşti, în 1970 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 243/1970)
Nicolae Ceaușescu și distrugerea mijloacelor de transport în comun în perioada 1980 – 1989
În anul 1980, erau 11.601 autobuze în cele 187 de orașe motorizate ale țării, dar se putea constata că fiecare avea un consum ridicat de motorină și nu s-a mai permis achiziționarea de mașini noi.
Peste 130 000 de noi recruţi, înrolați în armata rusă jpeg
Mișcările militare rusești care au pus Europa pe jar: Kremlinul își extinde bazele. Avertismentul experților
În timp ce președintele Trump și mulți alți lideri mondiali sunt preocupați de războiul din Ucraina, unii europeni sunt din ce în ce mai alarmați de ceea ce armata rusă face mult mai discret de-a lungul altor porțiuni ale frontierei sale cu Europa.
1 PNG
Candidații la președinție condamnă anularea alegerilor: Traumă, fraudă, jocuri ale sistemului
În cadrul dezbaterii electorale de luni, organizată de Digi24 în Sala Unirii, de la Palatul Cotroceni, candidații Crin Antonescu, Nicușor Dan și Elena Lasconi au fost întrebați ce părere au de anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024.
01 Nicusor Dan si Matei Paun foto Facebook LinkedIN jpg
Nicușor Dan clarifică relația cu Matei Păun: „Evident că îi răspund la telefon. Nu va ocupa nicio funcție”
Nicușor Dan, candidatul independent la alegerile prezidențiale, a declarat luni seară, la dezbaterea prezidențială, că omul de afaceri Matei Păun nu are niciun rol oficial în campania sa și nu va ocupa nicio funcție în eventualul său mandat prezidențial.