Lectura, din nou la apel

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Ai fost, bă, careva fericit la viaţa ta? jpeg

O anchetă a revistei Consilierul de lectură, care se tipărește sub egida unui program dedicat lecturii al ANPRO, Asociația profesorilor de limba și literatura română „Ioana Em. Petrescu“, mă face să mă întorc spre un subiect mai vechi și înspre anul care s-a încheiat. Concret și foarte pe scurt, spre finalul anului precedent, la început de decembrie, în cadrul programului-concurs Lecturiada, susținut de revista și de asociația amintită, sub atenta coordonare a doamnei Monica Onojescu, s-a lansat un mini-proiect, generat de constatarea că Anul Cărții – „România citește“,  legiferat prin Legea nr. 357/2018 și susținut de Administrația Prezidențială, nu a produs efectele așteptate. Doamna Onojescu a lansat o invitație elevilor și profesorilor, respectiv unor scriitori între care m-am numărat și eu. Succint, scriitorii s-au filmat adresînd cîteva cuvinte elevilor, încheind cu o întrebare-provocare. Elevii au răspuns prin comentarii pe Facebook, iar scriitorii au ales cîte un cîștigător. Premiile au constat în pachete cu cărți, oferite ca sponsorizare de o editură. În urma derulării proiectului, un număr de profesori au răspuns unei anchete despre vizibilitatea și eficiența legii mai sus amintite, respectiv, acum, scriitorii implicați au răspuns de asemenea. Întrebările se corelau cu următoarele paragrafe din lege:  Art. 3. (1) În „Anul Cărții“ se lansează Programul național „România citește“, denumit în continuare Programul. Programul se va desfășura în cadrul unităților de învățămînt primar și gimnazial și presupune organizarea de întîlniri săptămînale ale elevilor cu voluntari, precum părinți, personalități publice, jurnaliști. În cadrul Programului, voluntarii vor lectura împreună cu elevii fragmente din operele literare incluse în programa școlară. (2) Programul presupune și organizarea de întîlniri bianuale ale elevilor cu scriitori romîni contemporani, de anvergură națională sau locală, care să lectureze fragmente din propriile creații literare, în scopul încurajării lecturii și promovării acestora.

Redau mai jos poziția mea, ca răspuns la ancheta Consilierului de lectură.

Ce aș putea remarca, din start, atît în calitate de profesor, cît și de scriitor, este că astfel de inițiative cum a fost Legea nr. 357/2018, dacă nu au și o serie de grafice ulterioare de măsuri concrete, rămîn simplă imagine. Nici în calitate de scriitor, nici în calitate de profesor, nu am simțit ceva deosebit față de alți ani cu privire la promovarea lecturii în școli. De altfel, cred că nici nu trebuie să declarăm un an drept anul lecturii, ci ar trebui să facem din obiectivul dezvoltării gustului pentru lectură un obiectiv permanent, de țară. N-am să intru în multe detalii în această privință, dar ar trebui văzute niște statistici, cum stăm cu numărul de librării, cîte cărți se cumpără la noi comparativ cu alte țări, cum arată bibliotecile din orașe medii și mici sau, nu mai vorbesc, cele de la țară.

Revenind însă la problema anului lecturii. Mă zgîrie în urechi  și pe creier acel verb, „a lectura“, utilizat în program, deși sînt convins de bunele intenții ale celor care au conceput documentul. Nu știu, mai întîi, de ce s-au concentrat doar asupra nivelurilor primar și gimnazial, omițîndu-l pe cel liceal. Cum a arătat, apoi, campania în favoarea cititului în realitate în raport cu intenția? Nicicum. Era utopic oricum să își imagineze cineva că se pot organiza săptămînal acțiuni de implicare a unor voluntari, părinți, personalități publice, jurnaliști. Nu există timp și resurse pentru așa ceva, săptămînal, în toate școlile din țară. În fapt, probabil că sînt mii de școli în care nu s-a făcut nimic de genul acesta sau s-a făcut de două-trei ori în tot anul. Apoi, aș spune că nu astfel de întîlniri cu autorități publice și cu jurnaliști dezvoltă gustul pentru lectură. Ele rămîn simple festivisme, cu aer prăfuit, departe de scopul generos.

Ce poate ajuta? Mai întîi mă voi referi la întîlnirile cu scriitorii, atingînd astfel un alt punct din program. Ele pot fi, într-adevăr, utile. Dar și în acest caz, e necesară depășirea unor provincialisme și a unor orgolii locale, respectiv a unor elitisme de tip universitar. Copiii trebuie să întîlnească scriitori care vin cu cărți pentru vîrsta și sufletul lor, pe care să-i simtă că sînt parte-n parte cu ei. Și au nevoie de povești, nu de estetisme. Altfel, percep doar obiecte din vitrină, cu care nu le vine să se joace, pentru că au un aer solemn și plictisitor. Supere-se cine o vrea pe mine, dar nu vom atrage masele spre carte, spre lectură, transformîndu-i în cititori constanți, cu punerea pe scenă a unor scriitori plini de ei înșiși, scorțoși, care livrează mai degrabă propria imagine decît poveștile de care tinerii au nevoie sau livrează istorii greoaie, bune pentru sertarul academic. Aduceți-vă aminte de un Creangă, cel care la Junimea era de un umor nebun, neconvențional și plin de farmec prin ineditul său, prin modestia sa trucată, prin autenticitatea manifestărilor și prin savurosul narațiunilor. Într-o altă epocă, desigur, adaptat timpului, de astfel de prezențe e nevoie în fața elevilor. S-a tot uzat de formula „scriitori vii“, aș duce-o la un alt nivel de semnificații. E nevoie ca elevii să întîlnească „scriitori vii“ în sensul acesta, al expresiei, nu doar în cel al organicului. Aș duce în școli scriitori cu vitalitate, care pot interacționa cu elevii, care au ce să le spună pe limba lor, care sînt capabili să facă ateliere cu ei, să comunice direct, nu ex cathedra, poeți tineri aș duce în licee, cu cărțile lor adesea șocante, prozatori valoroși din primele linii apoi, ajutîndu-i să își lanseze prin școli volumele, scriitori de literatură pentru copii din noile valuri în primar și gimnaziu. Aș face un program național de finanțare a unor astfel de campanii. N-ar fi mare lucru și n-ar secătui bugete, sînt sigur. Dar știu și că vor fi destui care vor contesta o astfel de idee, începînd de la dificultatea stabilirii scriitorilor care să intre în proiect pînă la problema resurselor financiare alocate. Am văzut cîțiva scriitori prin școli, lansîndu-și cărțile, dar mai mult prin eforturi proprii sau punctual cu implicarea devotată a unor profesori. Îmi aduc aminte de Doina Ruști care și-a lansat la Cluj, în cîteva licee, ultimul roman, Homeric, ca exemplu. Exemple de acest fel, cu scriitori invitați prin școli, mai cunosc, dar sînt punctuale, generate de devotamentul unor profesori. În fine… Am fost invitat în cîteva rînduri în respectivul an prin școli, pentru întîlniri cu copiii, dar, fără să mă lungesc mult în explicații, nu mai mult decît în alți ani. N-am simțit nici o diferență.

Apoi, ca să revin la ce ar putea ajuta, dincolo de întîlnirile cu scriitorii. Ar putea ajuta niște programe concrete, cum a fost cel lansat de Consilierul de lectură, care să aibă explicit un parcurs formulat, cu obiective, cu etape de desfășurare, cu actori implicați și responsabilități etc. Mă gîndesc acum și la proiectul lansat recent de doamna ministru Monica Anisie, cel cu 20 de minute de lectură. Cîteva sugestii pentru scrierea lui am oferit chiar și eu, pentru că am fost solicitat. Dar mă tem că va rămîne tot la stadiul de imagine, în absența unor cadre mai precise de desfășurare, a unor indici de evaluare, a unor responsabilități care să fie implicate asumat. Oamenii, în școli, sînt îngropați în muncile curriculare, în nenumărate alte activități care-i rup în diverse direcții, nu te poți aștepta de la ei să preia din zbor o invitație și apoi să o pună în practică doar pentru că e interesantă. Uită de ea pînă a doua zi, bombardați de diverse alte sarcini și copleșiți de responsabilități de rutină.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.