Ce-i în cărți și ce-i în lume

Publicat în Dilema Veche nr. 834 din 13 - 19 februarie 2020
Ce i în cărți și ce i în lume jpeg

Mă întreb adesea cum de frecventarea marilor autori politici ai lumii nu te ajută deloc, dar absolut deloc să înțelegi politica românească. Cum de marile idei politice care au născut și renăscut lumea asta de atîta ori sînt de tot inadecvate la noi? Nu se potrivesc! Pentru oricine citește cu plăcere (nu spun nici cu pasiune, nici atent – doar cu plăcere!) literatura marilor autori dedicați politicii, de la Platon la Hannah Arendt, de pildă, discrepanța dintre ceea ce scrie în cărțile lor și politica românească de azi este enormă. Ai impresia că autorii fabulează, sînt în plină ficțiune. Ce scriu ei acolo e politică? Aș, nici vorbă! Politică e acilea, cu dnii Ciolacu, Ponta, Orban, Barna și, primus inter pares, Iohannis.

Departe de mine intenția de a da apă la moară tuturor acelor ignoranți mîndri care spun că sînt inutile cărțile și că „viața, nene“ e cel mai bun profesor. În fapt, ființe subculturale cărora le repugnă cititul. Comunismul muncitoresc nutrea această formă de înțelepciune, „teoria ca teoria, dar practica ne omoară“, vrînd să spună că ăștia cu teoria lor, intelectualii carevasăzică, sînt incapabili să rezolve problemele reale, practice. Nici vorbă să fiu de această părere. Ce vreau să spun este că, pur și simplu, nepotrivirea dintre cărțile marilor autori din domeniul numit „științe politice“, cel puțin ale tuturor celor pe care i-am parcurs, spune ceva important nu despre cărți – deja validate de istoria lumii –, ci despre ai noștri.

De pildă, cînd te întîlnești cu un gînditor precum Hannah Arendt, cînd te simți captivat de ideile ei, cînd lectura cărților ei te face să te gîndești intens, febril chiar, la ceea ce se întîmplă pe lume, nu-ți poți reprima pornirea de a căuta printre rîndurile ei ceva ca un mesaj anume transmis țării tale, timpului tău, compatrioților tăi, de nu cumva chiar ție însuți. Este mai mult decît un fel de a te plasa într-un raport personal cu un autor sau de a-i testa relevanța, este un mod prin care vrei să te convingi că nu pierzi timpul citind, că teoria luminează, de nu chiar ghidează practica. Acesta mi se pare că este supremul succes al unui autor, pe de o parte, și marele beneficiu pe care îl poate avea un cititor, pe de altă parte: să ajungi la revelația intimă că acel autor îți vorbește (și) ție direct, personal. Așadar, ce ar putea să spună Hannah Arendt unui român de astăzi, ca mine sau ca dumneavoastră? Este, cum ziceam, un efort serios de făcut din partea cititorului. Merită, totuși, încercat de fiecare dată.

S-a spus, cu îndreptățire, că  Hannah Arendt a creat cea mai puternică teodicee a secolului trecut. Problema răului a preocupat-o pe Hannah Arendt, de fapt, tot timpul. A fost, ca să zic așa, tema ei. Totalitarismul, războiul, rasismul, minciuna politică – toate aceste întruchipări ale răului au fost, cu precădere, obiectul ei de studiu. Dar Hannah Arendt nu este genul de autor care se epuizează în variațiuni pe aceeași temă.

Printre altele, Arendt meditează pe marginea ideii că orice gîndire politică trebuie să plece de la o mare uimire. Similitudinea cu gîndirea filozofică și trimiterea la tradiția greacă sînt evidente. Ei bine, Hannah Arendt zice că omul începe să gîndească politic pornind de la două astfel de uimiri. Prima este „Sînt uimit de ceea ce poate face omul!“, iar a doua este „Sînt uimit de ceea ce poate ajunge să fie lumea!“. Așa se face că omul politic va fi mereu preocupat să gestioneze resursele uimitoare ale oamenilor în realizarea unui proiect al lumii. Nu vă luați ochii de la aceste cîteva idei încercînd să priviți imediat spre Parlament sau spre Guvern pentru că veți orbi pe loc! Să rămînem, încă, la idei. Abia apoi, încet-încet, ca să ni se obișnuiască ochii cu trecerea de la un gen de lumină la altul, vom privi și spre ai noștri. Continuăm: Arendt a avut ideea că umanitatea nu se împlinește în spațiul privat, ci în spațiul public, într-un anumit statut politic al persoanei. Uimirea mai sus descrisă este parte a unui complicat proces, ceva ca un fel de a doua naștere. Nu renaștere, căci nu există nici o moarte la mijloc, ci pur și simplu a doua naștere. Oamenii se nasc o dată biologic și, a doua oară, social-politic. Prima naștere este un debut în spațiul privat, a doua naștere este un debut în spațiul public. Gîndirea de bază, exercițiul primodial al gîndirii, decurge din uimirea „Cum de ceea este, este așa cum este?“. Influența heideggeriană este, aici, evidentă. După cum se vede, atît uimirea de la care pleacă gîndirea de bază, cît și uimirile care fondează gîndirea social-politică pot genera în mod egal acțiuni ale răului sau ale binelui. Numai că, uimit fiind, omul care începe să gîndească politic se confruntă imediat cu propria-i propensiune spre judecată morală.

Arendt are pagini excepţionale despre provocările morale pe care politica le ridică. Nu neapărat în sensul în care gîndim imediat, cu referire directă la politicieni, care sînt corupţi, ipocriţi, mincinoși, iresponsabili, răi etc. Provocarea cea mare este a celorlalţi, a „spectatorilor“, a cetăţenilor care fac posibil mecanismul politic. Aceştia sînt ademeniţi de tumultul politicii să judece în termenii moralei ceva ce, poate, ar trebui judecat altfel. Pentru România de azi, efortul uriaş al autoarei Originilor totalitarismului de a aşeza în termenii naturali, omeneşti, raportul dintre morală şi politică – efort niciodată încheiat cu o concluzie fermă – ar trebui să fie extrem de relevant. Nu prea este. Așa se face că ceea ce în general numim „dubla măsură“, adică judecarea după criterii diferite a aceleiași categorii de fapte, domină peisajul. Urlam la abuzul de OUG nocturne ale celorlalți, dar nu zicem nimic cînd îl comite guvernul nostru. Ieșeam pe baricade cînd celălalt frauda bani europeni – liniște absolută cînd o face unul de-ai noștri. Nu-i de mirare că, de fapt, fiecare dintre noi are despre celălalt aceeași părere. Și noi credem despre ceilalți că sînt fie spălați de creier, fie ticăloși, dar și ceilalți cred despre noi același lucru. Mă înfioară gîndul că s-ar putea să avem dreptate cu toții.

Clivajul enorm dintre teoriile politice în general şi practica politică românească are cel puţin două efecte dezastruoase. Primul, că ţine politica în afara culturii, în afara responsabilităţilor intelectuale, în afara gîndirii, în cele din urmă. Tocmai pentru că politica nu este teritoriul certitudinilor – deşi ne este astfel vîndută zi de zi şi ceas de ceas –, separarea practicii politice de gîndirea politică garantează naufragiul. A doua, că face din politică altceva decît ar trebui să fie: o luptă surdă, plină de ură, absurdă şi fără nici un sens autentic în plan omenesc. Cîndva, Toader Paleologu propunea ca parlamentarii, la începutul mandatului, să fie cumva obligaţi să parcurgă cîteva (nu multe!) texte fundamentale ale gîndirii politice europene. Era, desigur, o fantezie de care oamenii politici s-au grăbit să rîdă.

Foto: wikimedia commons

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.
Imagini satelitare din 15 noiembrie arată dinți de dragon și tranșee în Stepne FOTO via Insider
Imagini prin satelit arată tactica riscantă prin care trupele ruse speră să oprească avansul ucrainean spre Crimeea
Armata rusă își asumă un risc destul de mare prin modul în care și-a construit pozițiile defensive și fortificațiile pentru a împiedica avansul trupelor ucrainene spre Crimeea ocupată, scrie Business Insider.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.