EDITORIALE ȘI OPINII

Precum părinţii adoptivi, echipa a crescut şi ea accelerat, dopată cu banii uşori care curgeau din afaceri uşoare.

Butterfield spune că, la Casa Albă, Nixon patrona o cloacă, dar, în același timp, tot el remarcă și că „o persoană poate face mult bine țării în timp ce administrează o cloacă”.

O reconstrucție vizuală nu este adevărul despre trecut, ci o teorie despre trecut.

Rețelele sociale nu ocupă teritorii, dar colonizează minți și suflete.

Ce sens are o zi de sărbătoare într-un an întreg de nepăsare?

Spune-mi cum privești (cum „vezi” lucrurile), ca să-ți spun cine ești…

Nimeni nu se poate disculpa pentru o crimă prin faptul că a „reacționat” la o altă crimă.

Între strategia lui Trump și cea a lui Ioan Stoica, de la Caritas, diferența e doar cantitativă, nicidecum calitativă.

Fondul prelegerii prezidențiale s-a stabilit în linii mari cu ajutorul specialiștilor.

În nici o altă ţară occidentală glorificarea lui Stalin nu a luat forme atît de groteşti ca în Franţa.

O știm cu toții: democrația are (și) vulnerabilități. Ne enervăm de aceea pe ea uneori și, în clipe de nesăbuință, devenim capabili să facem afirmații stupide despre sistemul liberal.

Obligația morală și socială de a formula promisiuni și angajamente pentru sine, la începutul unui an, e destul de nouă la noi.

În școală, promovarea de către unii profesori a mesajelor de tip conspiraționist, a mesajelor care promovează frica în fața progreselor științifice, mi se pare inadmisibilă.

E cel mai înalt grad de apropiere între corpurile a două ființe umane, care pot face acest gest în public sau într-un spațiu privat, ca formă de salut sau ca modalitate extinsă de comunicare nonverbală.

Dinamo e cu două picioare şi o mînă în groapa pe care şi-a săpat-o singură.

Se spune că tehnologia a micșorat lumea, că ne-a apropiat-o fiecăruia dintre noi. De fapt, ne-a dat o măsură mai exactă a mărimii ei.

Pentru mulți, s-ar zice că arheologia nu poate fi decît ori aservită Bibliei, ori asmuțită împotriva ei.

De succesul campaniei de vaccinare depinde nu numai sănătatea publică, ci și cea economică.

Competiția Capitalelor Europene ale Culturii are o miză uriașă: e vorba de dezvoltarea urbană, de infrastructură, de o regîndire a economiei locale, de revitalizarea unor zone urbane.

După ce te-ai întîlnit cu pictura lui Țuculescu, nu te mai poți mișca în lume, în lumea naturii și în lumea oamenilor, ca într-o ambianță „nesupravegheată”, neutră, simplu decor atoateprimitor.

Pandemia a sugerat că populismul și iliberalismul sînt cărți perdante în momente de cumpănă.

Sensul festivismului penibil cu care a fost primit vaccinul în România a fost, cred, manipulatoriu-orgolios.

Zborul în balon ajunsese una dintre cele mai prețuite forme de spectacol în epocă, inclusiv (sau, poate, mai ales) la curțile regale.

După momentul de euforie declanşat de vestea că acest acord există, mulţi experţi îi vor căuta faliile şi elementele de dezechilibru.

În ultima vreme, Justiția s-a transformat, la noi, într-o pasiune supremă. Într-un sport național.

Chiar dacă termenul reveneală poate fi relativ nou, conceptul este vechi: în schițele lui Caragiale (de pildă, în Repaosul dominical), verbul care descrie ieșirea din mahmureală este a se drege, iar remediile evocate sînt șvarțul (cafeaua neagră) și schembeaua (ciorba de burtă).

În debutul acestui an școlar s-a demarat procesul constituirii unui corp național de evaluatori care să corecteze la examenele naționale.

Natura acută a momentului istoric pe care îl trăim le oferă specimenelor din această categorie un teren minunat de manevră.

În România reală, sporturi naţionale sînt şi aruncatul deşeurilor pe geamul maşinii, poluarea cinică, şpaga.

Felul în care sovieticii îi supravegheau pe străini la Moscova dădea măsura lipsei de libertate din acea societate.

Arheologii au prea multă istorie în cap, iar istoricii prea puțină arheologie.

Dacă 2020 are un păcat major, atunci acesta e că a fost anul în care au murit nuanțele.

Totul e luptă politică, inclusiv politica de mediu.

Și Brâncuși, și Moore – repere absolute ale plasticii moderne – zăbovesc în preajma insolubilei (?) probleme a originarului.

Se pare că ghinionul urmărește coalițiile anti-PSD.

Ce are acest partid apărut de nicăieri, AUR, și n-avem noi?

Cum ar fi să începem prima zi din fiecare an nou cu flori?

Crearea într-un timp record (numai opt sau nouă luni!) a vaccinurilor împotriva coronavirusului este o veste bună.

„Lehamitea” politică a fost, cu adevărat, mama absenței masive de la vot.

„Praful” este, în cîteva expresii și locuțiuni din limba română, o metaforă superlativă a distrugerii.

Vrînd-nevrînd, s-a început un amplu proces de digitalizare a sistemului de învățămînt.

Simt că nu apucăm februarie 2021 cu acest guvern făcut din bucăți.

În curînd fiecare va avea planeta lui pe care să se refugieze.

Eu descopeream o lume cu bucurii și mai ales cu necazuri de care n-avusesem habar.

Puteți să-i luați arheologului dvs., să zicem, o cazma galbenă, chiar dacă asta îi amintește în mod nemijlocit de munca lui.

Tocmai nevoia de suveranitate, printre altele, i-a împins pe britanici spre divorțul de Europa.

Perechea Matisse-Pallady rămîne un exemplu semnificativ de complementaritate.

Reprezentarea USR ca un partid extremist, chiar radical, este falsă.

E vorba de frica pe care o avem unii de ceilalți în acest îndrăcit, tot mai îndrăcit „război cultural”.

Melodia a fost compusă în 1944 de Hugh Martin pentru filmul muzical Meet Me in St. Louis, cu Judy Garland în rol principal.