Cercurile infernului comunist

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Printre niște povești absolut fabuloase, Ana Blandiana descrie, în cea mai nouă carte a ei, o vizită pe care a făcut-o, în anii ʼ60, în URSS. Era o excursie organizată de Uniunea Scriitorilor care, teoretic, presupunea întîniri între scriitori români și sovietici. Acolo, românii au descoperit însă diferențele importante dintre regimul comunist din România (care în acea perioadă trecea chiar printr-o destindere) și cel „original” din URSS. Libertățile românilor erau, cel puțin atunci, indiscutabil mai mari decît ale rușilor. Regimul lor era mai apropiat de organizările și despotismele asiatice.

Cei trei scriitori români au fost întîmpinați atunci la Moscova, povestește Ana Blandiana, de un soi de supraveghetoare de care nu reușeau să scape. Nu li se spunea de-a dreptul că n-aveau voie să meargă singuri pe stradă (așa cum am auzit că și astăzi se întîmplă în Coreea de Nord), dar, în fapt, n-au reușit să facă asta. Chiar și cînd s-au crezut a fi de capul lor, noaptea tîrziu, pe străzile Moscovei, rătăciți din cauza unor clădiri identice, s-au întîlnit, chipurile întîmplător, cu un tip care vorbea românește, care i-a ajutat să regăsească drumul înapoi către hotel și cu care s-au și împrietenit. Ulterior au aflat însă că individul era un KGB-ist și au înțeles că fusese pus pe urmele lor. Cînd au vrut s-o viziteze acasă pe cea care îi tradusese Anei Blandiana poeziile în rusește, s-au trezit că ușa de la adresa pe care o primiseră le-a fost deschisă tot de omniprezenta lor supraveghetoare. Traducătoarea era și ea acolo, dar musafirii și-au dat seama imediat că nu în casa ei ajunseseră, de fapt, ci în a supraveghetoarei. Era un sistem îngrozitor, de-a dreptul kafkian.

Citind aceste istorii am avut o senzație de déjà-vu. Mi-am adus aminte că în deceniul următor, în anii ʼ70, cînd eu însumi am fost în URSS împreună cu mama, într-o excursie organizată de profesoara mea de geografie, am trăit lucruri similare. Exact la același hotel moscovit Ukraina, de care povestește Ana Blandiana, aproape identic cu Casa Scînteii de la noi (Casa Presei de astăzi), ni se servea zilnic masa de prînz. Și, la fel, plimbîndu-ne într-o zi de capul nostru, ne-am rătăcit, iar în loc de hotel Ukraina am nimerit în fața unei clădiri identice din apropiere (sînt șapte în Moscova). Am constatat uimiți că, deși avea aceeași arhitectură inconfundabilă, înăuntru era un minister și nici vorbă de hotel. De bună seamă, era același minister unde scriitorii români, rătăciți și ei, s-au întîlnit cu individul care vorbea românește, KGB-istul care li s-a dat drept un inginer din Basarabia, aflat în delegație. Rătăcirea noastră similară n-a fost decît o pură coincidență, dar alte asemănări au avut legătură cu sistemul.

Noi n-am avut parte de o supraveghere atît de strictă, nu eram scriitori, adică persoane potențial periculoase pentru un regim totalitar, și era cu peste zece ani mai tîrziu. În cazul nostru, probabil că ghizii, care vorbeau toți perfect românește, erau cei care răspundeau de noi pe toate liniile. Îmi aduc aminte ce probleme am avut cînd am vrut să vizităm un obiectiv care nu era înscris în program. Mama ținea cu tot dinadinsul (și bine făcea) să mergem la Muzeul Pușkin, unde știa că sînt expuse picturi de Van Gogh. Cînd a aflat ce aveam noi de gînd, ghida a comentat, cumva sever, că ar fi trebuit să ne fie de ajuns Galeriile Tretiakov, muzeu trecut în programul oficial al excursiei. Era o sugestie destul de imperioasă. Nu eram bine văzuți dacă ne despărțeam de grup și vizitam ceva pe cont propriu. Culmea e că nu doar ghida, ci și persoane din grupul nostru ne-au atras atenția că n-ar fi bine să facem așa ceva. Conformiștii români. Programul era foarte strict conceput, aproape fără timpi morți, și țin minte că pentru „evadarea” noastră a trebuit să tragem chiulul de la vizitarea Muzeului Cosmonauticii. Aveam vreo 12 ani și n-aș fi vrut să-l ratez nici pe acela, dar hotărîrea mamei era fermă. M-a dus la Muzeul Pușkin și m-a așezat în fața „Viei roșii”, spunîndu-mi să privesc pictura atent, minute în șir. Atunci mi s-a părut o pedeapsă, astăzi i-aș mulțumi că mi-a creat ocazia să văd ceva atît de extraordinar. Mi-a arătat stratul neobișnuit de gros de vopsea din unele locuri și mi-a explicat că pictorul o punea uneori cu cuțitul. „Via roșie” e singurul tablou vîndut în timpul vieții lui Van Gogh.

În fine, nu ni s-a întîmplat nimic după această escapadă, dar felul în care sovieticii îi supravegheau pe străini la Moscova dădea măsura lipsei de libertate din acea societate. Hotelurile aveau liftiere și responsabili de etaj atotputernici, cărora trebuia să le prezinți actele emise de la recepție și care-ți explicau multele reguli ce trebuiau strict respectate. În camere existau difuzoare care emiteau zi și noapte propagandă sovietică. Tipul de organizare a aparatului de supraveghere, de înregimentare și supunere atît a vizitatorilor, cît și a propriilor cetățeni era șocant chiar și pentru turiștii din țările-surori, din același „lagăr socialist”. Unde mai pui că în drumurile cu trenul prin URSS, care adunate au durat zile întregi, n-am văzut aproape nimic pe geam. Pe marginea căii ferate erau plantate tufișuri menite să acopere de eventuali ochi străini orice s-ar fi putut vedea în interiorul acelei mari țări închise. Așa descopereai că întotdeauna se poate și mai rău, că existau cercuri și mai adînci ale infernului comunist, pe care le puteai vedea, simți sau doar bănui.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.