Capodopere în dialog (VII): Brâncuși – Henry Moore

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În ceasul tîrziu al unei îndelungate istorii, sculptura pare să fi ajuns la elementele cu care ar fi fost de crezut să înceapă. Și Brâncuși, și Moore – repere absolute ale plasticii moderne – zăbovesc în preajma insolubilei (?) probleme a originarului. Brâncuși încearcă să aproximeze sămînța primordială, temeiul primelor nașteri, Moore caută să-și închipuie substanța primordială, cea în care a coborît sămînța dintîi. Brâncuși vorbește despre principiul generator al universului, Moore despre materia lui primă. Cu Brâncuși se evocă, în sculptura modernă, ordinea aurorală a lumii. Cu Moore – haosul ei latent. Primul întruchipează agentul fertilizant, masculin, celălalt – masa fertilizată, feminină. Brâncuși întîrzie în „natura naturans”, Moore tatonează în „natura naturata”. Brâncuși face portretul impulsului care stîrnește mișcarea, Moore reproduce substanța mișcată, viața incipientă, organicul abia diferențiat. Brâncuși ne oferă proiectele lucrurilor, Moore – primele lor întrupări, primele lor încercări de a fi. Pentru a ne închipui peisajul optim în care sculpturile celor doi artiști ar putea conviețui firesc, ne-ar fi de ajutor, întrucîtva, o sugestie cosmogonică eminesciană: „La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă, / Pe cînd totul era lipsă de viață și voință, / Cînd nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns / Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns / Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de ape? / N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă!”. Într-o astfel de lume, de tatonări și smîrcuri, de latențe și stupori, conviețuiesc cei doi. La Moore iese în relief vitalitatea formei născînde, a formei care încearcă, tenace, să fie, să-și dea contur, să se organizeze. La Brâncuși, forma e mai răbdătoare, mai liniștită. Ea are calmul germenului necorupt încă, odihna de dinaintea oricărui risc. Și e foarte greu de ales între perfecțiunea solară a sculpturii brâncușiene și aceea selenar-telurică a lucrărilor lui Moore. După cum e greu de ales între viața trăită în afara timpului, mereu dincolo de imediat, mereu dincolo de constrîngerea lumii concrete, și viața trăită mereu dincoace de hotarele acestei lumi, în chingile timpului și ale morții... Nu ne putem închipui formele lui Brâncuși murind, sau măcar transformîndu-se. Pe ale lui Moore le percepem, dimpotrivă, în perpetuă metamorfoză, pierind și recompunîndu-se, afirmîndu-se violent pentru a se învecina, în clipa următoare, cu indistincția.

Lumea lui Moore seamănă, în mai mare măsură, cu lumea noastră. Ea include, de altfel, mai multe aluzii figurative decît lumea lui Brâncuși: nuduri, prunci ținuți în brațe, siluete așezate, în buna tradiție a istoriei sculpturii universale. Și chiar cînd figurația propriu-zisă dispare, ceva se întîmplă, întotdeauna, în sculptura lui Moore: o dramă, un accident, o coincidență. Plinul se sparge pentru a face loc golului, un volum îl înghite pe celălalt, o formă rimează sau contrastează cu alta. Sînt invocate, adesea, microstructuri osoase, articulații organice subtile, îngemănări neașteptate. Nimic din toate acestea la Brâncuși. Lumea lui nu seamănă cu a noastră. Avem acces la ea mai curînd printr-un soi de memorie subconștientă decît prin simțuri. Ne-o amintim, fără să putem spune exact de unde. În cuprinsul ei nu se „întîmplă” nimic. Totul stă, într-o majestuoasă deplinătate: fără fragmente, fără concurență spectaculoasă între goluri și plinuri, fără dramă. Ne aflăm sub paradigma Unului și a Totalității. „Ceea ce vă dau e Bucurie pură” – spunea Brâncuși. „Pură”, într-adevăr, căci, în chip vizibil, nu este și n-a fost contrariată vreodată. E bucuria „crizei” ignorate, nu a crizei depășite. „Viața mea a fost o succesiune de miracole” – mai spunea Brâncuși. Cine poate spune asta deține, neîndoielnic, elixirul neîntristării, al armoniei interioare, al păcii. Avem, de aceea, nevoie de Brâncuși, ca de un leac. E întîlnirea cu un posibil al fericirii, după cum întîlnirea cu Moore e o întîlnire cu nerezolvarea noastră constitutivă, ontologică.

Desfășurată net pe verticală, sculptura lui Brâncuși are aplombul unei solicitări imperative, adresate condiției umane. În sculptura lui Henry Moore, desfășurată mai mult pe orizontală, mîngîind, uneori, ca un mulaj tandru, suprafața pămîntului, e mai puțină solicitare, mai puțin efort ascensional, dar mai multă aderență, mai multă cordialitate, un anumit spor de adaptare la ambianța terestră. Cu Moore, stăm de vorbă. Lîngă Brâncuși, deprindem ritualul tăcerii. Moore e un artist pur și simplu. Brâncuși cochetează, în plus, cu înțelepciunea...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.