„În fiecare scorbură era așezat un zeu”

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Un scandal de proporții a fost zilele acestea în jurul cursului de formare pe chestiuni de numerologie promovat de Inspectoratul Școlar Județean Galați în rîndul profesorilor, curs la care înțeleg că au participat în jur de 600 de cadre didactice. În același timp, o cercetare făcută de ziarul Libertatea a dezvăluit faptul că organizația care l-a propus a trimis invitația mai multor inspectorate școlare. Faptul că într-un județ, nu contează care, cursul a și fost promovat cu o amprentă oficială mai apăsată mi se pare mai puțin important.

De o parte, îl vedem pe Papa Francisc anunțînd că, din punct de vedere etic, toată lumea ar trebui să se vaccineze. De cealaltă parte, vezi pe Facebook, de exemplu, o profesoară de biologie care promovează un videoclip cu predica unui preot care, dacă nu ne spune direct să nu ne vaccinăm, ne spune totuși că e bine și dacă ne vaccinăm, și dacă nu, căci Dumnezeu oricum ne iubește și Biserica lui de asemenea.

Intri în săli profesorale virtuale sau reale și întîlnești, pe de o parte, profesori care abordează viața și comunicarea cu elevii de pe poziții raționale, cu susținere științifică, pe de altă parte întîlnești destui care susțin mesaje conspiraționiste, care își învață, de exemplu, elevii că Eminescu ar fi fost victima cercurilor masonice sau a tot felul de organizații fantomatice. Aceștia promovează și mesaje conspiraționiste despre vaccinare, cu trimiteri spre oculta mondială, care vrea să ne controleze creierele sau, cine știe, poate să extermine rasa umană. Ei nu se vor vaccina, vor asigura pe viitor perpetuarea speciei.

Vorbesc eu însumi cu prieteni, cunoscuți, profesori, unii de top, excepționali în domeniul lor, care manifestă rezervă în fața vaccinării. Nu neapărat din motive conspiraționiste, ci din teamă. Teama față de efecte secundare, de efecte pe termen lung, pentru că, în viziunea lor, vaccinul nu este testat suficient.

Teorii conspiraționiste au existat de cînd lumea și pămîntul. În mod surprinzător, poate, ele funcționează tocmai pentru că ființa umană este dependentă de narațiuni și de nevoia de cunoaștere. E o funcționare similară cu cea a miturilor: narațiuni fundamentale, care fascinează prin forța cu care propun modele situate într-o excelență fabuloasă, supraumană. Pentru că mintea umană caută, pe de o parte, cunoașterea, dar nu se poate mulțumi întotdeauna cu ceea ce empiric aceasta îi oferă, căutînd să scormonească mai departe, în necunoscut, iar acolo unde nu găsește explicații, vorba lui Nichita Stănescu, pune un zeu. Dar și acolo unde găsește explicații empirice, parcă nu-i plac, și atunci le uită, construind mai degrabă rețele ficționale care se îndepărtează de la realitate. E un paradox, dar unul explicat și explicabil. Vrem și certitudini, vrem și povești. Nemulțumiți mereu și dornici mereu de mai mult, nu ne putem împăca totdeauna cu realitatea îngustă, ci căutăm un orizont în care pămîntul, din cauza distanței, devine albastru la contopirea cu cerul, așa cum apare o frumoasă metaforă în romanul Kinderland al Lilianei Corobca. Omul vrea să cunoască. Dar atunci cînd cunoaște, i se pare prea săracă explicația, nu-l satisface, și-atunci o îmbracă într-o altă culoare, pentru a-i da o aură de mister.

Am fost, sînt și voi rămîne un mare fan al poveștilor. Gust cu mare satisfacție ficțiunile fabuloase, cele SF de asemenea, chiar și cele conspiraționiste mă pot captiva pe alocuri, în zile de vacanță. N-aș vrea să se înțeleagă însă că țin partea celor ce răspîndesc astfel de teorii ale conspirației, celor care, în calitate de profesori, transmit elevilor un mesaj încărcat de balast ficțional conspiraționist sau doar de balast emoțional asimilabil fricii în fața realităților științifice. Din contra, mă sperie și mă întristează cînd astfel de manifestări capătă proporții de fenomen, mai ales în rîndul profesorilor, care au ca misiune iluminarea. Și nu pot să nu mă gîndesc că educația, în dimensiunea ei formală, instituționalizată și propagată la nivel de mase, este o realizare a Iluminismului, care lupta tocmai cu obscurantismul, care își propunea să impună domnia rațiunii în fața dogmei. Care își propunea să aducă echilibrul în fața fanatismului. Educația înseamnă, dacă privim așa, tocmai eliberare a rațiunii de sub tutela fanatismului, în sens larg vorbind, nu strict religios.

În copilărie, am fost cu toții vaccinați. Lucrînd pentru un manual de clasa a VI-a, am disecat un text al lui Mircea Cărtărescu, Petruța, în care pretextul narativ, intriga, este generată tocmai de administrarea unui vaccin: „Eram în clasa a patra cînd IDR-ul a început să-mi iasă neobişnuit de mare. Deşi era o injecţie, nu prea ne era frică de ea, pentru că ne-o făceau în antebraţ, cu un acuşor ridicol de mic, ce ne vîra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineînţeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înşiram în faţa uşii cabinetului medical, cu mîneca suflecată şi, cînd ajungeam înăuntru, ne uitam mai întîi cum le face la cei din faţă, ne băteam joc de fetele şi mai ales de băieţii fricoşi şi, cînd ne venea rîndul, întindeam mîna şi ne uitam în partea cealaltă. Peste cîteva zile veneau să vadă rezultatul. [...] Cel pe care ţi-l făceau în picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic şi nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toţi colegii încercau să te pocnească peste el cînd nu erai atent. Pe lîngă el, IDR-ul era un fleac”. Cărtărescu duce și el, în această splendidă povestire, firul narativ într-o zonă a fabulosului. N-am să dau detalii, invit doar la lectură. Dar dacă în literatură putem să ne jucăm cu orice, atunci cînd transmitem mesaje edcaționale trebuie să disociem între jocul ficțional al minții și realitățile cunoașterii empirice.

În școală, promovarea de către unii profesori a mesajelor de tip conspiraționist, a mesajelor care promovează frica în fața progreselor științifice, mi se pare inadmisibilă. Eu mă voi vaccina cu prima ocazie. Nu sînt biolog, nu sînt specialist, am încredere în valoarea și în calitatea profesională a celor care au muncit pentru a descoperi vaccinul anti-COVID-19. L-am așteptat cu toții de atîta timp, acum îl avem. Iar ca profesori, soldați ai rațiunii, prin sorgintea iluministă a fișei postului nostru, trebuie să fim militanți ai adevărului științific. Militantismul acesta e bine să nu fie doar discursiv, ci și acțional.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.