„Circul ambulant” al Capitalelor Culturale. Ruta Chemnitz-Timișoara
Suspiciuni de corupție la nivel european. Chemnitz a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în 2025, impunîndu-se în fața celorlalte orașe germane candidate reținute pe lista scurtă: Hanovra, Hildesheim, Magdeburg și Nürnberg. Procesul de selecție, încheiat în octombrie, e pus acum la îndoială de o serie de articole publicate de Süddeutsche Zeitung. Acuzațiile sînt grave: sforării, nepotism și relații dubioase între membrii juriului și echipele de consilieri ale orașelor candidate. Povestea continuă să facă valuri prin presa germană, iar Conferința Miniștrilor Culturii vrea să investigheze aceste acuzații. Și a suspendat, pînă la finalizarea anchetei, subvenția de 25 de milioane de euro cuvenită orașului cîștigător.
SZ vorbește despre „circul ambulant” al Capitalelor Culturale și demontează un lanț extins de cumetrii în care experți culturali internaționali sînt consilieri pentru orașele candidate, membri ai juriului de selecție și reprezentanți în board-ul orașelor desemnate, ocupînd poziții de răspundere succesiv sau chiar simultan. Sînt numiți, printre alții, Jirí Suchánek, artizanul programului Pilsen – Capitală Europeană a Culturii 2015, care s-a alăturat juriului UE în 2017. În 2025, Chemnitz a planificat o acțiune culturală la centrul cultural pe care îl conduce în Pilsen. Olandezul Mattijs Maussen a consiliat deja 15 Capitale Europene ale Culturii, inclusiv Chemnitz. Ulrich Fuchs, directorul Marsilia 2013, considerat un soi de eminență cenușie a Capitalelor, a consiliat mai multe orașe candidate. Dincolo de presupusele conflicte de interese în care s-a plasat, el este criticat pentru faptul că și soția sa a lucrat la unele programe prin intermediul unei firme de consultanță pe care a fondat-o în Franța.
Pare dubios, dar, în același timp, e și, cumva, firesc. Competiția Capitalelor Europene ale Culturii are o miză uriașă: e vorba de dezvoltarea urbană, de infrastructură, de o regîndire a economiei locale, de revitalizarea unor zone urbane. Impactul poate fi enorm. Iar bugetele – pe măsură. Poate însemna un succes (cum s-a întîmplat, de pildă, la Sibiu, în 2007, ori la Matera, în 2019) sau un eșec (așa cum s-a întîmplat în Ruhr, în 2010, ori la Marsilia, în 2013). Oricum, munca de planificare și execuția presupun înaltă calificare, experiență și relații în mediul cultural, economic, politic etc. Și, evident, aptitudini manageriale avansate. Sînt puțini cei care sînt capabili de toate acestea, la un loc. Nu e deci de mirare că, dintre cei puțini, unii sînt consilieri ai mai multor orașe sau că sînt selectați drept experți ori membri ai juriului de către instituții europene. Sau că intră în board-ul organizațiilor care implementează proiectele. Sau că dirijează, la rîndul lor, organizații culturale puternice și potente financiar. Problema apare cînd cumulul de funcții frizează conflictul de interese.
În cazul desemnării orașului Chemnitz, membrii juriului au, cu toții, CV-uri solide. Ei sînt numiți de Comisie, de Consiliu, de Parlament etc. și semnează, înainte de validare, o declarație de interese în care se angajează explicit să nu desfășoare activități de consiliere pe durata mandatului de jurizare. Dar declarația respectivă nu se referă la contractele anterioare și nici la conduita ce se impune după încheierea jurizării. Cum întregul proces se întinde pe cinci ani, e posibil ca un consilier să devină membru al juriului și să fie în situația de a juriza asupra proiectului pe care l-a sprijinit. Sau să supravegheze, ca membru al board-ului în orașul desemnat Capitală cum sînt alocate fondurile.
Ulrich Fuchs spune, într-un interviu pentru postul public de radio, că a fost consilier pentru mai multe orașe, fiind angajat și plătit de Kulturstiftung der Länder, deci de o instituție publică, și că fiecare dintre orașele respective era la curent cu faptul că el era implicat în toate celelalte dosare de candidatură. Fuchs apără decizia juriului în legătură cu desemnarea orașului Chemnitz drept Capitală Europeană a Culturii, respingînd acuzațiile de fraudă. Dar recunoaște că e nevoie de mai multă transparență.
Investigațiile apărute în presa germană nu au reușit pînă acum să demonstreze conflictul de interese, dar simpla bănuială că ar fi putut exista o fraudă pune deja într-o lumină proastă atît membrii juriului, cît și întregul proces de selecție. Să nu ne mirăm, deci, dacă scandalul se va amplifica. De pildă, unele dintre numele vehiculate în legătură cu „cazul” Chemnitz apar și în parcursul Timișoarei, desemnată Capitală Europeană a Culturii în 2021 (program amînat pentru 2023, din cauza pandemiei). Brîndușa Armanca notează, într-un articol pentru Radio Europa Liberă, că Mattijs Maussen a fost consultant pentru redactarea dosarului de candidatură, recomandat de Ulrich Fuchs. Că Fuchs a făcut parte din juriul de selecție care a desemnat Timișoara în toamna lui 2016. Că, în 2018, s-a prezentat la competiția internațională pentru poziția de „expert internațional” în Consiliul Director al Asociației TM2021. Și că președinte al juriului a fost atunci Mattijs Maussen. E o încălcare a regulamentului? Poate că nu: toți cei implicați au expertiza necesară și au semnat declarații de interese. Însă, dacă totuși e ceva putred sus, adică la vîrful procesului de selecție, e puțin probabil ca „sforăriile”, „nepotismul” și „relațiile dubioase” de jos, adică la nivel de implementare, să fie depistate la timp și sancționate.
Pînă una-alta, e clar că lipsa de transparență generează suspiciuni. Unde sînt bani (publici) mulți, e nevoie de reguli clare și de instrumente pentru a verifica modul cum au fost cheltuiți. Și, dacă cultura e în continuare considerată un sanctuar în Europa, un domeniu în care performanța nu se măsoară cu ruleta și în care onorariile oferite artiștilor nu se supun unor norme prestabilite, poate că ar fi cazul ca managerii, administratorii, consultanții etc. să răspundă, totuși, pentru deciziile lor. Dacă nu din calcul economic, atunci, măcar, din nevoia de a recredibiliza această instituție a Capitalei Europene a Culturii.
