EDITORIALE ȘI OPINII

Misterele cele mari nu stau neapărat dincolo de vedere, ci se află mai curînd în chiar lumina ei, acolo unde nimeni nu se gîndește să le caute.

Putem crede lucruri dezavantajoase chiar pentru noi înșine sau apropiații noștri, dar asta nu ne face mai puțin convinși că avem dreptate.

Pandemizarea amenință confortul identitar, cum a făcut-o și creștinismul în momentul în care a început să se pandemizeze, adresîndu-se tuturor oamenilor.

„Imperiul răului”, împotriva căruia președintele Reagan a luptat cu îndîrjire, a fost cumva un mic ajutor ca să o cunoască pe femeia care avea să îi rămînă alături o viață.

Societăţile coezive s-au descurcat mai bine, au recurs mai repede la un întreg arsenal destinat combaterii virusului şi nici nu au fost obligate să oprească economia.

Ficțiunea conferă sens existenței, istoria o aplatizează.

Expresia este o invitație la calm, prudență, temperare a grabei, realizînd un act pragmatic de tipul sfatului sau al avertizării.

Ironia, caterinca, bășcălia sînt instrumente sociale, fără îndoială, au un rol important în funcționarea acesteia și în evoluția ei.

E despre nevoia de a te descărca, de a arunca toată zgura frustrării către cei de lîngă tine care se tranformă în saci de box.

Tenismenii care joacă în turneele importante au început să capete în ultimele decenii și un statut de vedete cărora pare că deseori li se cam caută în coarne.

Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă.

Rohingya dețin nefericitul record de a fi adesea catalogați drept unul dintre cele mai persecutate grupuri minoritare ale lumii.

E nevoie de finanțare. Și de politici coerente care să ajute la relansarea sistemului cultural în ansamblu.

E moartea metabolismul esențial al unei „eterne reîntoarceri”?

Tind să pun multe rele pe seama nepriceperii politicienilor ori chiar a întîmplării.

Nu-i greu să deduci că, din curtea spitalului, președintele a mers direct la Sibiu, la programul de schi.

Disney și-a urmat intuiția și visul. Și a riscat pe măsură.

De la izbucnirea epidemiei de coronavirus sîntem asediaţi de imagini tulburătoare, iar unele au devenit emblematice pentru acest episod siderant din istoria umanităţii.

Aud, vai, atît de des, în societatea românească de azi, țipete terifiante din numeroase și copleșitoare direcții.

Un caz interesant este cel al cuvintelor care denumesc locul „unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri” – definiția din DEX pentru sinonimele răscruce și răspîntie.

Pentru acești copii, nu e suficientă întoarcerea la școală față în față. Îi vedem acum, prin aceste cifre îngrijorătoare, cît sînt de mulți.

Vacanța, planeta izbăvirii la care visăm un an întreg, a devenit foarte greu accesibilă.

Naivi fiind, aţi fi tentaţi să întrebaţi cum de aceste personaje de piaţă intră în posesia unor bani pe care dumneavoastră nici nu-i visaţi.

N-a trăit deloc pe roze, dar la 85 de ani e încă vioaie și nelipsită de o oarecare cochetărie.

La încheierea acestei rubrici, aș zice doar că arheologia e o disciplină a urmelor.

Mulți adolescenți care n-au cunoscut alt regim politic decît cel actual au decis, din motive neclare încă, să ceară altceva.

Poziția de (cvasi)monopol obținută datorită vechimii pe piață și dezvoltării rapide la nivel mondial face ca astăzi Google să fie de neînlocuit.

În loc să înregistreze, să consemneze lucrurile, percepția le dinamitează, le spulberă, le destramă.

Democrația (în varianta ei liberală, reprezentativă) e un sistem conceput nu atît ca să promoveze binele colectiv și justiția, cît ca să împiedice răul major și marile injustiții.

Problema nu e nici dacă cenzura era sau nu justificată și nici dacă e făcută de corporații private, nu de către stat. Importante sînt gestul și rezultatul.

În toamna lui 1945, în SUA era adusă o echipă numeroasă de oameni de știință germani.

Victoria sanitară împotriva virusului nu va însemna şi o revenire automată la viaţa de dinainte.

Conlucrarea ca rezultat al proiecției imaginare s-a perpetuat pe parcursul istoriei umane, căpătînd, în epoca modernă, expresii sofisticate.

Calamburul este produs de omonimia dintre anglicismul brand și un al doilea brand, cu sens argotic.

Un director slab sau interesat este la mîna părinților influenți și a acestor cadre didactice – vedete – dumnezei.

Libertatea trebuie să-și taie calea dreaptă prin jungla fricilor nutrite față de semenii noștri care nu ne seamănă fizic și cultural.

Treaba e, totuşi, că sportul începe să vireze în altceva.

Cuvîntul „prioritizare” face carieră în zilele noastre. Ba mai mult, pe firmament a apărut și taică-su, adică „reprioritizare”.

În podea sînt îngropate aproape unul lîngă altul vase de provizii (pithoi) de aproape 2 m, cu gura acoperită cu o lespede pe care poți merge.

În 2020, aproape fiecare strategie de luptă împotriva pandemiei s-a dovedit a fi doar tactică de amînare.

Otrăvirea cu novicioc e aproape o formă de mărturisire.

Portretul Giocondei a devenit, într-un anumit sens, emblema însăși a artei de a picta.

Reacția noastră primară față de vaccinare nu e dictată atît de mult de nivelul de școlarizare și de cunoaștere.

Gravurile „Închisorilor” prezintă structuri arhitecturale fantastice, subterane și lugubre, dar mărețe și perfect plauzibile în același timp, astfel că ceea ce se stîrnește în privitor nu este frica propriu zisă, ci acel tremendum jungian.

Scott Fitzgerald a mîncat orhideele refuzate. Petală cu petală.

În efortul de reconciliere a Americii, Joe Biden va avea de înfruntat două tabere extreme care sînt în aceeaşi măsură destabilizatoare pentru ţara sa, cît şi pentru lumea democraţiei în general.

Binele comunitar a determinat un insurmontabil rău personal.

Cu înțelesul său din limba mai veche, cuvîntul „măgăreață” era pur și simplu un sinonim pentru „măgăriță”.

Avem nevoie de un alt sistem de evaluare și am senzația că acum este un moment potrivit pentru a se demara un proces al acestei schimbări.

Noii oameni ai scenei, dincolo de rolul din spectacol, dețin, evident, și opinii.