România, stat capturat. De „aristocrația” bugetară

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
România, stat capturat  De „aristocrația” bugetară jpeg

Societatea românească trece printr-un moment delicat. Politicile publice din ultimii ani au făcut ca piața muncii să fie deformată. Și mai mult decît piața muncii, mentalitatea muncii este viciată. În urmă cu doi-trei ani, atunci cînd salariile au început să crească atît în administrația centrală, cît și în cea locală, antreprenorii au constatat că o parte din angajații lor se duc să se angajeze la stat.

Fenomenul s-a extins și a ajuns într-o zonă aproape periculoasă. Aspirațiile tinerilor sînt astăzi angajarea la stat, nu antreprenoriatul și nici creșterea în carieră într-o companie privată. Cei mai mulți dintre ei își doresc un loc călduț la stat, cu un salariu bunicel, cu un program lejer și cu minime responsabilități. Sectorul privat nu poate oferi aproape nimic din toate acestea. România este unul dintre puținele state europene în care, în medie, salariile din sectorul public sînt mai mari decît cele din mediul privat.

Acum, nu facem decît să constatăm rezultatele. Procesul a început cu mai bine de un deceniu în urmă, în anii 2006-2008. Atunci, aparatul bugetar a căpătat proporții pe baza a două evenimente. Intrarea României în Uniunea Europeană și creșterea economică. Pătrunderea în Uniunea Europeană a fost un bun prilej pentru guvernul de atunci să umfle cu personal instituțiile pe care aderarea la Uniunea Europeană le presupunea. Guvernul a populat în exces instituțiile publice, iar creșterea economică i-a dat prilejul să crească salariile. Adevărul este că politicienii s-au putut abține foarte rar să transfere beneficiile creșterii economice către sectorul public. Nu este vorba doar despre măriri de salarii și angajări, ci despre inventarea sporurilor, despre oferirea de tichete de vacanță și, în ultimă instanță, despre construirea pas cu pas a sistemului de pensii speciale.

Doar în perioadele de recesiune se încearcă o ajustare a sistemului bugetar. În anul 2009, de exemplu, situația economiei românești era extrem de complicată. Deficitul bugetar crescuse, iar împrumuturile pe piețele internaționale se făceau la dobînzi-record, din cauza crizei pe care o traversa economia globală. De aceea, pachetul de măsuri adoptat, un împrumut de la Fondul Monetar Internațional și de la Comisia Europeană, acordul de la Viena cu băncile străine și deciziile de echilibrare a bugetului de stat, era obligatoriu.

Numai că eforturile făcute în perioada 2010-2012 au fost rispite destul de repede și în cel mai politicianist stil cu putință. Salariile bugetare au fost „reîntregite”, s-a renunțat la ideea ca pensiile de serviciu să aibă o componentă de contributivitate, a fost abandonat principiul care impunea ca pentru șapte ieșiri din sistemul public să poată fi angajat un om. De fapt, începînd cu anul 2015, „aristocrația” bugetară primește tot mai multe beneficii, fără, însă, să se încerce măcar realizarea unei legături între creșterile de venituri cu indicatori de performanță specifici sectorului public. Totul culminează cu perioada 2017-2019, atunci cînd creșterea salariilor capătă și un nume de politică publică, wageledgrowth, care nu însemna altceva decît să crești salariile bugetare cît mai mult, fără a ține cont de sectorul privat, de productivitatea de la nivelul economiei sau de forța economiei de a achita nota de plată.

De exemplu, calculele profesorului Cristian Păun sînt relevante. Astfel, în anul 2017, creșterea economică a fost de 7,3%, iar cheltuielile cu salariile în sectorul public au urcat cu 22%; anul următor, economia a crescut cu 4,5%, iar salariile bugetare cu 23,7%, iar în anul 2019, produsul intern brut a crescut cu 4,2%, iar salariile cu 18%. Decalajul este evident.

Dar nu este vorba doar despre salarii mai mari și sporuri mai multe, ci despre un nou tip de mentalitate. Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă. Dacă mai și lucrează vor bani în plus. Cele mai vizibile exemple sînt angajații din asistența medicală care primesc bani pentru campania de vaccinare, profesorii care sînt plătiți separat pentru așa-numitele ore remediale, iar o parte din funcționarii de la Ministerul Fondurilor Europene vor primi salarii mai mari pentru a face în timp record planul național de redresare și reziliență, pe care tot ei nu au reușit să îl realizeze într-un an. Iar acestea nu sînt singurele exemple. Sînt multe alte domenii în care proiectele statului sînt executate, contracost, de alte instituții de stat. În felul acesta, aristocrația bugetară închide cercul. Nu are doar salarii mai mari, tichete de vacanță și sporuri, ci și comenzi de proiecte din bani publici, dar și case de vacanță ale instituției, spitale proprii sau case de pensii speciale.

Privilegiile trebuie apărate, iar cel mai eficient mod de a face acest lucru este ca sistemul public să devină un circuit închis. Astfel, să găsești un job la stat este tot mai dificil. Pilele, relațiile și cunoștințele funcționează la fel ca în epoca Ceaușescu, iar primii angajați sînt rudele și prietenii celor care lucrează deja în sistem. Privilegiile cîștigate în timp se vor păstra în familie și în felul acesta „aristocrația” bugetară va captura statul. Politicienii prea slabi sau prea temători nu vor putea schimba nimic din această stare de lucruri.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: flickr

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Doi români au decis să se mute înapoi în țară și au povestit experiența lor. „Întrebarea este: cum reușiți să vă întrețineți?”
Traiul liniștit și banii frumoși pe care îi câștigau nu au contat pentru doi români. După 17 ani de viață în Elveția, s-au întors acasă și au povestit experiența lor. Cei doi tineri apreciază mai mult liniștea, înțelegerea și iubirea decât banii din cont.
image
Zodiile care nu pot fi mințite
Firi analitice, mereu sceptici și aflați „în gardă”, anumiți nativi ai zodiacului sunt aproape imposibil de mințit. Spiritul de observație și intuiția nu îi înșală, așa că este mai bine să nu încerci să îi plăcălești. Scorpionii și Capricornii sunt cap de listă.
image
Horoscopul lunii iunie 2023. Predicții astrologice pentru prima luna de vară
Horoscopul lunii iunie 2023 vine cu predicții complete pentru toate zodiile, acoperinde domeniile cele mai importante: dragoste, bani și carieră.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.