România, stat capturat. De „aristocrația” bugetară

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
România, stat capturat  De „aristocrația” bugetară jpeg

Societatea românească trece printr-un moment delicat. Politicile publice din ultimii ani au făcut ca piața muncii să fie deformată. Și mai mult decît piața muncii, mentalitatea muncii este viciată. În urmă cu doi-trei ani, atunci cînd salariile au început să crească atît în administrația centrală, cît și în cea locală, antreprenorii au constatat că o parte din angajații lor se duc să se angajeze la stat.

Fenomenul s-a extins și a ajuns într-o zonă aproape periculoasă. Aspirațiile tinerilor sînt astăzi angajarea la stat, nu antreprenoriatul și nici creșterea în carieră într-o companie privată. Cei mai mulți dintre ei își doresc un loc călduț la stat, cu un salariu bunicel, cu un program lejer și cu minime responsabilități. Sectorul privat nu poate oferi aproape nimic din toate acestea. România este unul dintre puținele state europene în care, în medie, salariile din sectorul public sînt mai mari decît cele din mediul privat.

Acum, nu facem decît să constatăm rezultatele. Procesul a început cu mai bine de un deceniu în urmă, în anii 2006-2008. Atunci, aparatul bugetar a căpătat proporții pe baza a două evenimente. Intrarea României în Uniunea Europeană și creșterea economică. Pătrunderea în Uniunea Europeană a fost un bun prilej pentru guvernul de atunci să umfle cu personal instituțiile pe care aderarea la Uniunea Europeană le presupunea. Guvernul a populat în exces instituțiile publice, iar creșterea economică i-a dat prilejul să crească salariile. Adevărul este că politicienii s-au putut abține foarte rar să transfere beneficiile creșterii economice către sectorul public. Nu este vorba doar despre măriri de salarii și angajări, ci despre inventarea sporurilor, despre oferirea de tichete de vacanță și, în ultimă instanță, despre construirea pas cu pas a sistemului de pensii speciale.

Doar în perioadele de recesiune se încearcă o ajustare a sistemului bugetar. În anul 2009, de exemplu, situația economiei românești era extrem de complicată. Deficitul bugetar crescuse, iar împrumuturile pe piețele internaționale se făceau la dobînzi-record, din cauza crizei pe care o traversa economia globală. De aceea, pachetul de măsuri adoptat, un împrumut de la Fondul Monetar Internațional și de la Comisia Europeană, acordul de la Viena cu băncile străine și deciziile de echilibrare a bugetului de stat, era obligatoriu.

Numai că eforturile făcute în perioada 2010-2012 au fost rispite destul de repede și în cel mai politicianist stil cu putință. Salariile bugetare au fost „reîntregite”, s-a renunțat la ideea ca pensiile de serviciu să aibă o componentă de contributivitate, a fost abandonat principiul care impunea ca pentru șapte ieșiri din sistemul public să poată fi angajat un om. De fapt, începînd cu anul 2015, „aristocrația” bugetară primește tot mai multe beneficii, fără, însă, să se încerce măcar realizarea unei legături între creșterile de venituri cu indicatori de performanță specifici sectorului public. Totul culminează cu perioada 2017-2019, atunci cînd creșterea salariilor capătă și un nume de politică publică, wageledgrowth, care nu însemna altceva decît să crești salariile bugetare cît mai mult, fără a ține cont de sectorul privat, de productivitatea de la nivelul economiei sau de forța economiei de a achita nota de plată.

De exemplu, calculele profesorului Cristian Păun sînt relevante. Astfel, în anul 2017, creșterea economică a fost de 7,3%, iar cheltuielile cu salariile în sectorul public au urcat cu 22%; anul următor, economia a crescut cu 4,5%, iar salariile bugetare cu 23,7%, iar în anul 2019, produsul intern brut a crescut cu 4,2%, iar salariile cu 18%. Decalajul este evident.

Dar nu este vorba doar despre salarii mai mari și sporuri mai multe, ci despre un nou tip de mentalitate. Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă. Dacă mai și lucrează vor bani în plus. Cele mai vizibile exemple sînt angajații din asistența medicală care primesc bani pentru campania de vaccinare, profesorii care sînt plătiți separat pentru așa-numitele ore remediale, iar o parte din funcționarii de la Ministerul Fondurilor Europene vor primi salarii mai mari pentru a face în timp record planul național de redresare și reziliență, pe care tot ei nu au reușit să îl realizeze într-un an. Iar acestea nu sînt singurele exemple. Sînt multe alte domenii în care proiectele statului sînt executate, contracost, de alte instituții de stat. În felul acesta, aristocrația bugetară închide cercul. Nu are doar salarii mai mari, tichete de vacanță și sporuri, ci și comenzi de proiecte din bani publici, dar și case de vacanță ale instituției, spitale proprii sau case de pensii speciale.

Privilegiile trebuie apărate, iar cel mai eficient mod de a face acest lucru este ca sistemul public să devină un circuit închis. Astfel, să găsești un job la stat este tot mai dificil. Pilele, relațiile și cunoștințele funcționează la fel ca în epoca Ceaușescu, iar primii angajați sînt rudele și prietenii celor care lucrează deja în sistem. Privilegiile cîștigate în timp se vor păstra în familie și în felul acesta „aristocrația” bugetară va captura statul. Politicienii prea slabi sau prea temători nu vor putea schimba nimic din această stare de lucruri.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: flickr

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cine a fost Vera Putina, presupusa mamă biologică a liderului de la Kremlin
Vera Putina, care a murit, miercuri, 31 mai, la 96 de ani, a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este mama biologică a lui Vladimir Putin, pe care a pretins că l-a abandonat când era copil.
image
Frații Tate și interlopii din „Familia DMS“, un sindicat de crimă organizată din România
Andrew și Tristan Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au câștigat bani din săli de jocuri de noroc în colaborare cu cel mai mare sindicat de crimă organizată din România, arată o investigație realizată de Rise Project.
image
Ce zodii sunt adevărate mașini de făcut bani. S-au născut pentru asta
Unii dintre nativii zodiacului se mulțumesc cu un serviciu sigur și cu un venit stabil, în timp ce alte semne zodiacale sunt făcute să producă bani pe bandă rulantă.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.