Despre coțofene și oameni

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…pentru că, într-un ritm tot mai accelerat, începem să ne transformăm, fără să ne dăm seama, în coțofene. Asta se-ntîmplă atunci cînd îți scade puterea de concentrare, cînd începi să suferi de SAD (sindromul atenției deficitare). În zilele noastre, e considerat o tulburare psihică – recunoscută și tratată ca atare atît la copii, cît și la adulți. Dacă-i într-adevăr așa, iertată-mi fie vorba proastă, am sfeclit-o! Pentru că asta înseamnă că sîntem cu toții suferinzi, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Pe cînd eram la University of Missouri, Columbia, am fost obligat să particip la un seminar unde urma să învățăm tehnici de pedagogie care să ne transforme în profesori excepționali. A fost o uriașă pierdere de timp. Parafrazîndu-l pe Marin Sorescu, pe cei care nu erau buni de profesori, administrația i-a mîngîiat cu blîndețe pe creștet și i-a pus să-i învețe pe alții cum s-o facă. Cu ceva-ceva tot m-am ales: am aflat că studenții nu se pot concentra pe același subiect mai mult de șase-șapte minute, după care mintea le-o ia razna. Se uită la tine, dar gîndurile lor sînt pe păduri, cîntînd. Te aud, dar nu te mai ascultă. Ni s-a spus că studenții, ca și coțofenele, au nevoie de-o mărgică frumos colorată, care să le reaprindă interesul. Pentru un curs, trebuia să ai pregătite vreo cinci mărgele: bancuri, povestioare amuzante, declarații șocante etc.

Asta a fost atunci. Douăzeci de ani mai tîrziu, capacitatea lor de concentrare, conform acelorași specialiști, a scăzut pe la două minute. La fel și a noastră, a tuturor. Dacă nu mă credeți, cronometrați scenele din filmele recente și cele din filmele mai vechi. Veți observa că scena se schimbă la mai puțin de două minute. Pentru a te face ascultat – la curs sau în societate – trebuie să te transformi într-o combinație de clovn și prestidigitator, scoțînd mărgele colorate pe bandă rulantă. Și nu doar din gură – de-acolo se-așteaptă toată lumea.

Așa a cîștigat Trump – aruncînd cu mărgele țipător colorate în dreapta și stînga. Și tot așa a și pierdut, pentru că noi, coțofenele, ne plictisim repede. Odată terminată și povestea – ușurel absurdă – cu impeachment-ul, Trump va ieși din centrul atenției publice la fel de rapid precum a și intrat. De bună seamă se va mai zbate, va încerca alte mărgele, un nou partid, o televiziune Trump, orice. Va fi, însă, „too little, too late”. Abuzînd de mărgele, Trump a sfîrșit prin a deveni el însuși doar o mărgică țipător colorată și atît. Or, noi, coțofenele suferinde de SAD, vrem tot timpul altceva. Abuzînd de Twitter, a devenit el însuși un simplu tweet. Și atît. Atunci a fost ușor de interzis, ca orice tweet. Iar noi, coțofenele, ne-am frecat mîinile de bucurie, pentru că interzicerea lui pe Twitter, Facebook, Instagram, TikTok și ce-o mai fi a devenit rapid o mărgică în sine, ba încă una extrem de ispititoare. Cenzura pe rețelele de socializare a fost dezbătută aprins vreo săptămînă, după care a venit inaugurarea lui Biden – o mărgică mai scremută, mai dezamăgitoare, fără incidente, deci fără culoare, dar una, totuși, mai nouă. Bună și asta pentru o coțofană plictisită de pandemie. Am uitat-o pe cealaltă. Oameni, însă, de ne-am reaminti că sîntem, am realiza gravitatea situației. Pentru că aici nu e vorba despre Trump. Aici este vorba despre noi toți.

Nu l-am apreciat vreodată pe Trump, nu l-am votat nici în 2016 și nici în 2020, mi s-a părut de la bun început o glumă proastă – și-am scris în repetate rînduri despre asta, așa că mi-am încasat „castanele” de la alți pretinși conservatori, care acum se leapădă de Trump ca de Satana. Nici cont pe Twitter n-am avut și n-o să am. Nici de Facebook, nici de Instagram, nici de TikTok sau altele. Și despre spălarea creierelor prin aceste social media am mai tot scris. Așa că vă rog să nu mă acuzați de vreo părtinire cînd spun că genul acesta de cenzură deschide larg porțile unei distopii cît se poate de „topice” – aici, în această lume, nu într-alta, imaginară. A ține partea celui cu care simpatizezi e lesne, după cum e lesne și să-ți iubești prietenii. Mai greu e să-ți iubești dușmanii și să ții partea dreptății celui pe care-l disprețuiești cu sinceritate, atunci cînd devine victimă pe nedrept.

Nu sînt singurul care a observat pericolul. Pînă și co-fondatorul Twitter și CEO-ul companiei, Jack Dorsey, a declarat că, deși interzicerea ar fi fost întemeiată, creează un precedent periculos. Iar Angela Merkel, care numai de simpatii trumpiste nu poate fi suspectată, a constatat și ea că fostul președinte a fost victima marilor corporații. Cu tot respectul, înclin să cred că fiecare dintre ei vede doar un vîrf al aisbergului pe cale de-a distruge Titanicul pe care ne-am îmbarcat cu toții (observați mărgica?). Pentru că problema nu e nici dacă cenzura era sau nu justificată și nici dacă e făcută de corporații private, nu de către stat. Importante sînt gestul și rezultatul. Își mai amintește cineva de John Stuart Mill, „părintele” libertății moderne?

Cele două tweet-uri ale lui Trump care i-au atras interzicerea totală au fost, în varianta prescurtată: „Cele 75 de milioane de patrioți americani… vor avea o voce importantă în viitor. Nu vor fi jigniți sau amuțiți în nici un fel!” și, respectiv, „Am fost întrebat dacă voi participa la inaugurare. Nu voi participa”. Justificarea conducerii Twitter a fost că, „puse în context”, aceste două mesaje continuă să nege rezultatul alegerilor și să incite la violență (?!?). Mergînd pe logica punerii în context, absolut orice mesaj poate fi de acum încolo cenzurat. Am început prin a cenzura Mein Kampf și-am continuat cu Aventurile lui Huckleberry Finn. Nu, nu l-am interzis, doar l-am „contextualizat”. Așa ar fi scris Mark Twain dacă ar fi trăit acum, în Epoca Luminilor. Știm noi.

Își mai amintește cineva de Martin Niemöller, pastorul luteran care s-a ridicat împotriva lui Hitler? „Mai întîi au săltat socialiștii și n-am protestat, pentru că nu eram socialist. (…) Apoi au săltat evreii și n-am protestat, pentru că nu eram evreu. Apoi m-au săltat pe mine și nu mai rămăsese nimeni care să protesteze.” Și ce putem face? mă veți întreba. Să renunțăm la rețelele sociale? Păi, pînă și Papa folosește Twitter! Da, și Papa tocmai l-a „cenzurat” pe Iisus, schimbînd oficial, pentru întreaga lume catolică, cuvintele rugăciunii Tatăl Nostru. Și Papa, ca și Twitter, l-a pus pe Iisus „în context” și-a decis că asta ar fi vrut Mîntuitorul să spună „de fapt” – o altă mărgică de la care, precum coțofenele, am sărit la alta, mai ademenitoare. Cine are urechi de auzit, să audă. Iar cine nu înțelege, să nu înțeleagă!

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.