„Eu vreau egalitate, dar nu pentru căței”

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

În ultima vreme, un val de discuții a fost generat de situația planului de școlarizare – pentru cine nu e la curent, acesta se referă la repartizarea claselor la nivel județean și național pe școli, în funcție de cum își previzionează acestea pentru anul școlar viitor necesarul, dar mai ales în funcție de evoluția demografică. Spus pe scurt, în fiecare an, inspectoratele școlare aprobă un număr de clase pentru fiecare unitate școlară, avînd ca reper numărul total de elevi existenți la nivel de județ, iar apoi acestea sînt trimise spre aprobare ministerului. Sigur, în mod special pot fi afectate clasele de început de ciclu, astfel că uneori, fiind populația școlară în scădere, unei școli i se aprobă un număr mai mic de clase I, a V-a sau a IX-a față de anul precedent. De menționat că în acest calcul, pentru liceu, intră și profilurile. Eventualele „tăieri” de clase față de anii precedenți afectează, desigur, în lanț, normele didactice. Dar nu modul în care se realizează acest calcul este acum principalul meu subiect de pus sub lupă.

Desigur, școlile de top sau de fițe (nu vizez neapărat sinonimia acestor termeni, deși în multe cazuri ea se aplică) ar putea mereu să previzioneze creșterea numărului de clase, pentru că cererea din partea beneficiarilor în ceea ce le privește este mereu mare. Dar e lesne de înțeles de ce, totuși, nu se pot aloca mereu mai multe clase acestor școli și de ce e nevoie de o ponderare permanentă. Numărul de clase alocate se calculează prin raportare la numărul minim, respectiv maxim de elevi prevăzuți de legislație. Astfel, se încearcă asigurarea unui echilibru. E evident că nu toți elevii care absolvă clasa a VIII-a pot merge la același liceu, chiar dacă și-ar dori toți acest lucru.

Sînt multe aspecte de discutat despre acest mecanism, începînd de la cum sînt gîndite profilurile, mai mult sau mai puțin restrictiv sau schematic, pentru a asigura o plajă de orientări cît mai diverse, pînă la modul în care unele specializări la nivel de nișă, mai ales cele vocaționale, sînt distribuite la nivel național.

În acest context, anul acesta a adus o modificare față de anii precedenți, respectiv reducerea numărului de elevi pe baza căruia se poate forma o clasă de la 28 la 26 pentru clasele cu profil teoretic, respectiv de la 28 la 24 pentru clasele cu profil tehnologic, profesional și vocațional. Este vorba despre clasele a IX-a de liceu. Efectul, desigur, este asigurarea unui număr mai mare de clase la nivel național.

Din puncul meu de vedere este o măsură binevenită, o spun de la firul ierbii, cu perspectiva de profesor, pentru că toată lumea de bun-simț știe că se lucrează mult mai greu, cu eficiență mai redusă, cu clasele numeroase, decît cu clasele cu număr redus de elevi. Ba mai mult, eu aș vedea necesitatea reducerii numărului maxim de elevi, de fapt, și nu doar la liceu, ci și la gimnaziu și la ciclul primar, aici voind eu de fapt să ajung.

Dacă ne dorim niște reforme în spiritul creșterii calității, și la acest nivel al politicilor educaționale cred că trebuie lucrat, pentru a se asigura o eficiență a actului pedagogic. Sigur, sînt costuri în discuție, dar calitatea nu vine niciodată gratis în sisteme instituționalizate, ci cu alocări de fonduri. Implicit este nevoie de mai multe cadre didactice, respectiv de o gestionare a spațiilor existente și de găsirea unor soluții pentru crearea de spații noi, poate.

Problema este legată și de modul în care se realizează repartizarea elevilor în anumite clase. În momentul de față, așa cum arată lucrurile, se creează unele disfuncții care mie mi se par scandaloase. Există acele școli de top în care se polarizează opțiunile privind anumiți profesori, care generează un mecanism de presiune și de control foarte pervers și pe care mi-ar plăcea să-l văd desființat pe timpul vieții mele profesionale, înlocuit fiind cu unul mai echilibrat și mai transparent. La ce mă refer?

Mă refer la lupta pentru a se intra în anumite clase, la anumiți profesori. Cu toții am auzit de situații în care părinții voiau ca la clasa în care a intrat copilul într-a IX-a să predea X profesor de limba și literatura română sau de matematică. Sau ca diriginte să fie Y profesor. Aici de obicei se ajunge la un consens în catedre, cu o rotație eventual, în acord cu direcțiunile, deși încă sînt destule cazuri în care anumiți profesori iau mereu clasa de info, de exemplu, sau pe cea de științe, iar alții nu ajung niciodată să predea decît la clasele considerate mai slabe. Și nu neapărat pentru că și ei sînt mai slabi, ci pentru că s-a creat deja un mecanism de percepție și de etichetare.

Mai complicat și revoltător este însă cazul claselor de învățămînt primar. Clasele din anumite școli – de fițe, cum le numesc eu – unde există cîte un învățător-doi considerați de opinia publică dumnezei, în ale căror clase doresc toți părinții influenți să își înscrie copiii. Astfel, se creează liste de așteptare cu ani înainte, învățătorii respectivi avînd de spus un cuvînt mai greu sau mai puțin greu, după caz, în privința listei finale. Părinții își fac flotante pentru a putea înscrie copiii în școlile acestor învățători, iar direcțiunile unităților respective caută să mascheze modul de distribuție în aceste clase prin eventuale criterii interne de acces. Acești învățători au, cum spuneam, statut de dumnezei și ulterior au acces la privilegii la care alții nu pot spera.

Nu mă interesează prea tare calitatea profesională a acestor profesori. Unii o au, alții își creează aura doar pe baza unei maniere constrîngătoare și, de fapt, foarte conservatoare de practicare a profesiei. Modelul severității, al temelor multe și grele, în dezacord total cu principiul dezvoltării de competențe. Ce mă interesează însă, și mi-ar plăcea să nu mai existe, este influența pe care părinții o pot exercita în aceste cazuri, precum și maniera discreționară în care directorii acestor școli înțeleg să conducă. Pentru că ei sînt cei care permit sau nu aceste practici. Un director slab sau interesat este la mîna părinților influenți și a acestor cadre didactice – vedete – dumnezei. Aș vrea să văd acești învățători, de exemplu, preluînd și clasele cu elevi din familii mai modeste, pe cei poate mai puțin dotați. Să își dea acolo măsura propriei excelențe. Să fie dreptatea și pentru căței, nu doar pentru zei.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic