Limitele compromisului

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Dacă e o lecție care se poate reține din recenta lovitură de stat din Myanmar, atunci aceasta e aceea care spune că există limite ale compromisului politic.

Cinci ani a durat simulacrul democratic în care laureata premiului Nobel pentru pace Aung San Suu Kyi a împărțit puterea cu junta militară care anterior condusese țara aproape o jumătate de secol. Cinci ani în care figura de semimartir fragil a doamnei Suu Kyi a trecut în imaginarul occidental de la statutul de eroină la cel de complice al uneia dintre marile tragedii contemporane. E vorba despre masacrul și alungarea membrilor Rohingya, o minoritate etnică și religioasă în Myanmarul majoritar budist. Rohingya dețin nefericitul record de a fi adesea catalogați drept unul dintre cele mai persecutate grupuri minoritare ale lumii.

Pentru a înțelege dimensiunile tragediei acoperite de tăcerea icoanei democrației asiatice, nu e nevoie decît foarte multe argumente. Erau 1,7 milioane de Rohingya în Myanmar în urmă cu patru ani. Acum mai sint doar jumătate. Restul au fugit în țările vecine sau în state care au acceptat să le ofere azil, au fost uciși sau li s-a pierdut pur și simplu urma prin pădurile birmaneze. 

În astfel de condiții este ușor de bănuit stînjeneala comunității internaționale atunci cînd Aung San Suu Kyi a devenit la rîndu-i victima generalilor. Sigur, venerabila doamnă de 75 de ani, fiică a unui general la rîndul ei, nu a fost alergată cu mitraliera prin junglă, nu i-a incendiat nimeni casa, ci a primit doar domiciliu forțat.

Nici măcar nu e un scenariu nou. Suu Kyi a mai cîștigat alegeri. În 1990. Atunci nu i s-a permis nici măcar să împartă puterea. I s-a refuzat cu totul și a sfîrșit, știți deja, în arest la domiciliu.

Guvernele și organizațiile internaționale au emis zgomotele obișnuite în astfel de cazuri. La Casa Albă, președintele Biden a invocat posibilitatea de a reinstitui sancțiunile la care se renunțase atunci cînd Myanmar începuse să simuleze democrația. Consiliul de Securitate al ONU a anunțat că va discuta situația în plen. De prin mai multe părți ale globului s-au făcut auzite condamnări, expresii ferme de dezamăgire și alte eufemisme.

Strict tehnic, toate acestea au o justificare. Liga pentru Democrație, partidul lui Suu Kyi, a înregistrat o victorie zdrobitoare la ultimele alegeri. Principala victimă a acelui scrutin a fost partidul-marionetă al generalilor. Supărați, militarii au început să vorbească despre fraude și au avertizat că nu vor permite întrunirea noului Parlament și validarea rezultatelor. Prompt, au făcut chiar asta. Rapiditatea cu care au acționat (mii de activiști și membri ai Ligii pentru Democrație  arestați în cîteva ore, fără să existe aproape nici o rezistență) e uimitoare chiar și pentru standardele unei dictaturi probate de-a lungul multor zeci de ani. Dreptul de a alege și cel de a fi ales au fost anulate în Myanmar. Tăcerea comunității internaționale nu ar fi putut fi justificată.

Dar dincolo de exerciții de retorică a indignării, e vizibil faptul că nimeni nu speră la nimic bun. Dezamăgirea provocată de doamna Suu Kyi, care a preferat compania generalilor într-un soi de mariaj politic bizar, ieșit dintr-un calcul ratat, e greu de înlocuit cu entuziasm pentru cauza ei și, mai larg, a democrației în fosta Birmanie. Atunci cînd a fost întrebată despre masacrarea populației Rohingya, Aung San Suu Kyi a refuzat să le pronunțe numele într-un gest crud de negare a identității. Cînd întrebările au devenit insistente, a precizat că poziția ei publică e mai degrabă a unui politician, nu a unui activist pentru drepturile omului. Unul nu foarte talentat, s-ar putea spune acum, cînd a pierdut puterea, prietenii internaționali și libertatea.

Pentru a scăpa de dictatură, Liga pentru Democrație și liderul ei au ales să colaboreze cu foștii temniceri. Ceea ce a rezultat de aici au fost cîștiguri efemere pentru primii și legitimare și protecție pentru cei din urmă, care au putut astfel să își continue liniștiți exercițiul puterii fără a se mai teme de privirea comunității internaționale. Cîteva masacre mai tîrziu, forțele democratice din Myanmar sînt izolate, neputincioase și din nou cu ochii spre exterior.

Condițiile din afara țării le sînt mai puțin favorabile decît în alte dăți, însă. China vecină, întotdeauna prietenoasă cu regimurile autoritare, e aproape o superputere azi. În același timp, Occidentul are prea puțină lățime de bandă pentru a se preocupa serios de starea democrației din state care n-au avut niciodată exercițiul ei.

Șansa Myanmarului stătea în claritatea morală a liderilor săi democratici. Însă așa ceva n-a existat. Ce se poate învăța de aici e că dintr-o democrație nu poți construi doar părțile convenabile. Compromisul e util, dar nu cînd e vorba de crime.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.