Democrația este pentru oameni

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Frica lui Putin jpeg

Costică Brădățan, profesor la Texas Tech University, publică în 22 și Contributors un frumos și melancolic eseu, intitulat „Democrația este pentru zei” – versiunea românească a unui text apărut inițial în New York Times. Pus pe gînduri (ca toată lumea) de evenimentele recente din SUA (dar, bineînțeles, privind și de la o anumită distanță istoria), Brădățan susține teza că „în mod fundamental, oamenii nu sînt predispuși să trăiască democratic“. „Se poate chiar argumenta“, spune el, „că democrația este nenaturală, deoarece merge împotriva instinctelor și impulsurilor noastre vitale.” Sistemele autoritariste ar fi de aceea în mai mare măsură în natura oamenilor și, de aceea, democrațiile sînt șubrede și sînt gata să eșueze, atunci cînd vîntul istoriei bate ceva mai tare. Pesimismul autorului privitor la șansele generale ale democrației e afirmat fără ocolișuri: „Nu e de mirare că este o bătălie pierdută”. De aceea, el îl citează pe Jean-Jacques Rousseau care afirma (ce-i drept, referindu-se la democrația directă a anticilor pe care n-o iubea deloc): „Dacă ar exista un popor al zeilor, acesta s-ar guverna democratic. […] O formă de guvernare atît de perfectă nu este pentru oameni”.

Problema este felul în care înțelegem noțiunea de „democrație”. Dacă o examinăm „substanțialist”, dacă o vedem în durata lungă a istoriei, ocupată mai ales de regimuri autoritare, dacă sîntem atenți mai ales la distorsiunile moderne ale unor forme de democrație („democrația socialistă“) și mai ales dacă avem în minte democrația ca perfecțiune și ideal (comparată de autor cu fericirea), atunci Brădățan are dreptate: democrația autentică nu prea e pentru oameni sau, mai curînd, e un model atît de rar și manifestat în circumstanțe atît de extraordinare, încît pare a descrie mai degrabă marea excepție a istoriei decît regula.

Nu acesta este însă și unicul mod (substanțialist) în care poate fi privită democrația. Dacă, urmîndu-l pe Karl R. Popper, vedem în democrația modernă, reprezentativă, mai ales o sumă de proceduri și mecanisme antiopresive și antitiranice, nu numai că democrația „revine printre oameni”, dar ea se dovedește, comparativ, și extrem de solidă. Știm, într-adevăr, că, vorba lui Machiavelli, „oamenii sînt răi”; știm că obsesia, chiar drogul puterii nu ne ocolește pe cei mai mulți. Cupiditatea, rapacitatea, agresivitatea, competiția, gelozia sînt factori umani fundamentali, sînt baza noastră animală inconturnabilă. Și tocmai de aceea eșuează chiar cele mai bune intenții ale conducătorilor nedemocratici din toate timpurile. Asta cînd au bune intenții, fiindcă de obicei n-au. Pe de altă parte, succesiunea principilor și conducătorilor autoritari e întotdeauna problematică, adesea catastrofică: despotul luminat, precum Marcus Aurelius, nu trăiește etern, iar morții sale îi urmează aproape de regulă un Commodus. Imperiul sovietic, ca și cel mongol, se prăbușesc din cauza unei probleme de succesiune. Stăpînirile charismatice, precum cea a lui Alexandru cel Mare sau Napoleon, depind exclusiv de prezența liderilor respectivi și dispar la moartea lor, iar monarhii ereditari sînt de foarte multe ori mediocri, chiar mai rău. Oligarhiile sînt inacceptabile azi, avînd în vedere aspirația puternică a oamenilor spre egalitate, nedezmințită din vremea lui Tocqueville. Totalitarismele s-au dovedit uluitor de fragile în secolul XX, mai ales că au mereu și aspirații imperialiste irepresibile. Cît despre „statul filozofilor” al lui Platon, el a fost și este o utopie încă mai mare decît democrația perfectă.

Proceduralist vorbind, democrația (în varianta ei liberală, reprezentativă) e un sistem conceput nu atît ca să promoveze binele colectiv și justiția, cît ca să împiedice răul major și marile injustiții. Și e foarte eficientă aici. Dintre toate sistemele imaginabile, în democrații e cel mai greu ca un om, un partid, o grupare, ba chiar o majoritate a poporului să uzurpe puterea și să anuleze libertățile politice și civile. Sînt prea multe mecanisme constituționale și legale, prea multă diviziune a puterii, care stau în calea uzurpării puterii, astfel încît riscul unor derapaje majore necenzurate e mai mic decît în orice alt sistem. Succesiunea în democrații e neproblematică, fiind obținută prin vot și, dacă ea nu ne asigură împotriva unor alegeri rele, cel puțin pare extrem de greu ca alegerea să devină – cel puțin în democrațiile cu o anumită tradiție – ireversibilă (vezi cazul Trump). Marele avantaj al democrației este chiar imperfecțiunea ei, în acord cu imperfecțiunea ființei omenești, ceea ce îngăduie ameliorări. Căci dacă oamenii ar fi buni de la natură, atunci cu adevărat regimul democratic ar fi nepotrivit și insuficient. Dar ei nu sînt astfel.

Aș mai spune o vorbă – fie și extrem de concis – și despre celălalt aspect, democrația ca ideal. A o declara „nenaturală” numai fiindcă e rară, chiar excepțională în istorie, mi se pare unilateral. Fiindcă, într-un sens, tot ceea ce cu adevărat ține de om și numai de el – adică în mod fundamental „omenia” sa, ceea ce include și libertatea în general, cît și decizia de a se supune ritualurilor democratice – e deopotrivă excepțional și esențial. Căci există cazuri cînd excepția cantitativă (minoritară) marchează totuși regula: de exemplu, regula artei stă mai degrabă în capodopera pe care vor toți artiștii s-o emuleze decît într-o oarecare lucrare mediocră. „Omenia” omului, deși este o excepție numerică, ne dă totuși regula și ne prescrie un comportament la care foarte mulți aspirăm, fie și adesea cu un succes modest. Poate că în sensul cel mai de bază, ea nu înseamnă altceva decît aspirația omului de a fi altceva decît știe că este, inclusiv decît un animal de pradă. Și atunci cum ar putea fi tocmai „omenia” contrară naturii omului?

Toate acestea mă conving că democrația nu-i deloc menită zeilor, adică unor ipotetice ființe perfecte și raționale sau, oricum, e cel mai puțin menită zeilor dintre toate sistemele politice imaginabile. Ea este făcută pentru oameni, tocmai fiindcă oamenii sînt imperfecți, violenți și adesea iraționali. Democrația e protecția noastră împotriva a ceea ce ne e mai rău în fire, dar e și solul din care poate crește omenia – adică întregul firii noastre.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți bani au românii, în medie, la Pilonul II. Randamentul din cei 16 ani este de 7,8%
Fondurile strânse la Pilonul II de pensii private obligatorii au atins un nou nivel record, de 135 miliarde de lei, cu un randament anual mediu de 7,8%, potrivit datelor APAPR.
image
Momente emoţionante la tribunal: un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru ea. Ce au decis judecătorii
Un bărbat înjunghiat de fiica vitregă a cerut clemenţă pentru tânăra de 16 ani în instanţă, susţinând că e la fel vinovat pentru incident. Băut fiind, s-a certat cu soţia sa, adolescenta a intervenit, iar el a lovit-o, a spus bărbatul, adăugând că a iertat-o şi că nu vrea să o vadă în închisoare.
image
Scuza folosită de bărbați din toate țările ca să fugă de treburile casnice. Psiholog: „Femeia încă plătește tributul pentru a fi independentă și de succes”
Un studiu internațional a scos la iveală scuza generală a bărbaților ca să fugă de treburile casnice. România, Italia și Grecia sunt țările europene în care tot ceea ce ține de casă și de copii este o „treabă strict a femeilor“.

HIstoria.ro

image
Republica Dominicană, locul de unde a început „Lumea Nouă”
Cristofor Columb și-a lăsat fratele, Bartolomeu, în mijlocul unui Eden, cucerit de perfecțiunea naturală a insulei. Legenda spune că osemintele „părintelui Americii” încă odihnesc în pământul pe care l-a iubit.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.