N-am vrut, cu toții, spectacol?

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Experiență „cît mai reală”? Adrenalină? Viață trăită pînă în rărunchi? Libertatea aia „în care simți că trăiești cu adevărat”? Pe-astea le-am căutat, indiferent unde ne găseam. Și indiferent cît de bine sau cît de prost o duceam cînd visam la aceste deziderate. Dacă trăiam în lumea occidentală, ne plictiseam de imperfecțiunile prosperității. Dacă trăiam dincoace de Cortina de Fier, simțeam pe proprie piele ce-nseamnă să fii deținut într-o închisoare uriașă, care se pretindea paradisul egalității. E drept, ca trăitor în lumea occidentală, puteai s-o duci și foarte prost, să nu-ți găsești locul, să fii complet nefericit și dezvrăjit. Așa cum, în comunism, puteai s-o duci grozav. Să trăiești la niște standarde care depășeau cu mult nivelul celor care o duceau foarte bine „afară”. E la fel de valabil că, așa cum puteai scăpa oricărei definiții și puteai trăi între categorii clar delimitate, în Occident, la fel de bine puteai să fii și un navigator iscusit printre nuanțele lumii comuniste. Pe de altă parte, evident, lumea mare în care trăim nu se limitează la ceea ce numim „Occident” și „Europa de Est”. Dar în alte spații, enorme ca întindere și profund diferite cultural, vorba lui Thomas Mann, timpul are suficientă vreme și destul loc să se lăfăie liniștit în orice. Poate, mai ales, în noțiunea de „altfel”.

Însă presiunea discursului despre libertate, dorința nestrămutată de a merge, întotdeauna, mai departe, indiferent de consecințe, vine din partea asta de lume. Din spațiile delimitate de granițe „fin dantelate”, unde timpul n-are niciodată vreme să aștepte și bate din picior, cu nerăbdare, la cea mai mică întrerupere a mișcării lucrurilor. Iar de la Epoca Luminilor încoace, baterile astea din picior au devenit niște bîțîieli continue. Timpul n-a mai avut răgaz, mai ales în ultima sută de ani, nici măcar să ia un loc la masă, să-și tragă sufletul. Și-așa s-au potrivit lucrurile, că a apărut un soi de isterie a competiței. Nu doar cu timpul. Ci cu orice. O competiție a cărei direcție, acum, însemnă „peste tot”. Nu doar timpul face parte din atelajele pe care la cărăm în viteză după noi, odată ce ne-am aliniat la start și-am plecat în cursă. E, oricum, o hărmălaie de nedescris, în care totul se amestecă, de la conștiință pînă la nemurire, de la energii fără sfîrșit pînă la colonizarea altor planete, și de la drepturile și libertățile oricărei ființe pînă la proiecte de pachete de legi pentru mașinile dotate cu inteligență artificială.

Dincolo de toate lucrurile astea – care pot fi înșiruite pe o listă foarte lungă – stau o neliniște și-o mîncărime interioară, care ating orice mișcare am face. Fie ea cu trupul, fie cu gîndul. Nu mai e vorba despre lucrurile în sine, despre treburile de care ne-am apucat la un moment dat. E vorba despre spectacolul lor. Treburile de care ne-am apucat au rămas mult în urmă. Au apărut ideile și defilarea lor pe scenă. Pe urmă, ne-am plictisit și de astea, pentru că nu-s un spectacol prea ușor de înghițit. Iar de la un moment dat încolo „nici nu se mai înțelege nimic”. Plus că e și destul de plictisitor. Așa că am înlocuit tot ce se putea înlocui. Nici măcar cei mai deștepți dintre noi nu mai pot acoperi – cum se întîmpla acum cîteva sute de ani – mai multe teritorii ale cunoașterii. Teritoriile astea au devenit atît de largi încît nici o ființă umană nu mai poate cunoaște măcar unul singur în întregime. Așa că am înlocuit orice formă de adevăr și orice formă de cunoaștere. În locul lor am așezat opinia. Și, mai ales, dreptul la opinie. Imediat, spectacolul s-a animat. Am devenit mai interesați și mai participativi. Pentru că povestea s-a transformat într-una interactivă.

De aici încolo, doar cerul e limita. Spectacolul nostru a ajuns extrem de departe. S-a autonomizat. A devenit el însuși. Se face pe sine. Se scrie, se produce, se promovează, se organizează în episoade, se arată pe scenă și își gîndește continuările. Știința și-a construit și ea propriul templu, de unde se dau spectacole grandioase. Pentru că verdictele ei creează suspans. Nici unul nu e valabil pentru mai mult timp decît zborul unei efemeride într-o rază de soare. Imediat vine un alt verdict, dintr-o altă perspectivă, dintr-o altă opinie științifică, schimbînd imediat paradigma. Teribil ne plac schimbările de paradigmă. Au devenit mai pasionante decît geometriile variabile ale cuplurilor din telenovele. Iar oamenii de știință au devenit actori și sacerdoți.

Actorii de meserie au dispărut și ei, lăsînd în locul lor alte feluri de sacerdoți. La mare concurență cu oamenii de știință. Noii oameni ai scenei, dincolo de rolul din spectacol, dețin, evident, și opinii. Pentru că spectacolul continuă acum și dincolo de reprezentația clasică. Dacă n-ar continua, am pierde interesul. Trebuie „să stăm calzi”. Să nu ne dezlipim de cel mai prețios vehicul de deplasare în contemporaneitate: inteligența emoțională. Și e luptă mare între sacerdoți. Una pe care, la scara mică, a existenței fiecăruia dintre noi, o imităm. Pentru că opinia e sacrosanctă. Uneori ne poate salva comunitatea, în modul cel mai serios, din situații grave. Și-abia acum simțim că trăim cu adevărat. Dreptul la exprimare e, de multă vreme, oale și ulcele. Nu prea făcea spectacol. Pentru că lăsa să se vadă diferențele între oameni. Alea de talent, cultură, orizont al cunoașterii, chiar și pe alea de bun-simț. Iar diferențele nu ne plac. Ideea e să ne bucurăm de asemănări. Dreptul la opinie rezolvă, deocamdată, cheia de boltă a lumii noastre. Chiar dacă opiniile, uneori, nu seamănă între ele, cel mai important lucru e că le avem. Iar asta ne face asemănători. Și de aici rezultă cea mai recentă formă de confort contemporan. Iar rîndurile de mai sus nu sînt vreo respingere a minunatei lumi noi. Dimpotrivă. Sînt doar o caldă îmbrățișare a ei. Atît cît se mai poate face așa ceva, deocamdată, în vreme de molimă.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.