Un „brand” mai vechi

Imaginea vaccinării președintelui, transmisă de numeroase canale de televiziune și multiplicată de Internet, a produs o serie de comentarii și glume, între care un joc de cuvinte reușit, care a fost imediat preluat și reprodus: „jurnalistul Claudiu Pândaru face un joc de cuvinte pentru a marca momentul vaccinării anti-COVID: «brand de țară»” (europafm.ro); „în sfîrșit, avem brand de țară! Festival de glume pe net despre mușchii lui Iohannis, care s-a vaccinat vineri” (republica.ro); „explozie de glume pe Internet: „Brand naţional” (alephnews.ro) etc. E un joc de cuvinte pe care nu l-ar putea înțelege cineva care se bazează doar pe dicționarele generale curente, fără a fi familiar cu româna vorbită, mai ales cu registrul ei colocvial-argotic. Calamburul este produs de omonimia (parțială, dacă ținem cont de diferențele de pronunțare a vocalei) dintre anglicismul brand și un al doilea brand, cu sens argotic.

Anglicismul a intrat mai târziu în dicționare, dar este extrem de folosit în diverse limbaje profesionale, în mass-media și chiar în conversația curentă, adesea cu lărgiri metaforice. În Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) este definit ca „marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.)”. Sensul celui de-al doilea brand nu este cuprins ca atare în dicționare, nici măcar în cele de argou, dar poate fi dedus din contextele apariției actuale a cuvîntului, în care acesta denumește musculatura dezvoltată a antebrațului: „în antebraț și brand (biceps) nu îmi dau seama să simt vreo durere” (sfatulmedicului.ro); „sînt cam slăbănog, și nu am brand” (forum.softpedia.com); „mai bine trage de fiare cu răbdare că faci brand și fără creatină” (idem). Un site care propune „exerciții culturism și fitness” își asigură cititorii că vor obține „un brand mai puternic” (blog.vitaclub.ro). Cuvîntul pare să aparțină unui jargon al exercițiilor fizice, ca și trasul la fiare și pătrățelele: „Au brand, au pectorali, deci mai aveți de lucrat la pătrățele!” (zutv.ro).

În dicționarele noastre generale exista un brand înregistrat, ca termen militar, pe la mijlocul secolului al XX-lea. În 1955, în Dicționarul limbii române literare contemporane, cuvîntul apărea cu sensul „aruncător; prin extensie bombă proiectată de aruncător”, ilustrat de mai multe citate din presă și din literatură: „chipul ostașului e pîrlit de exploziile brandurilor” (Contemporanul, 1949), „în bătaia tunurilor și a brandurilor” (Eusebiu Camilar, Negura, 1949-1950 etc.). Cuvîntul a fost explicat de dicționarele ulterioare ca desemnînd aruncătoarele de mine și ca fiind format prin antonomază, prin transformarea în substantiv comun a numelui propriu Brandt.

Pe de altă parte, dicționarele de argou din ultimele decenii au înregistrat cuvîntul brand cu sensul „pumn”. La Nina Croitoru Bobârniche, în Dicționar de argou al limbii române (1996), apare și expresia a da cu brandul, „a da cu pumnul”. În dicționarul de argou al lui G. Volceanov (2006), cuvîntul este explicat ca „lovitură de pumn”. Micul dicționar academic (2001) a făcut legătura firească dintre cuvîntul militar și sensul argotic, pe care le-a grupat în aceeași intrare de dicționar, iar DEXI (2007) a înregistrat în același loc sensul „braț puternic: ce brand are!”. E foarte probabil ca sensul argotic să se fi dezvoltat din cel militar, prin metaforă, lovitura puternică de pumn fiind reprezentată prin analogie cu o lovitură de tun, a unei bombe sau a unei mine explozive. Este de presupus că de aici s-a ajuns și la sensul mai nou, încă neînregistrat de dicționare: sînt cît se poate de firești trecerile metonimice de la lovitură la instrumentul loviturii și la cauza acesteia (forța fizică a brațului care lovește), poate prin intermediul jargonului folosit la meciurile de box. Un exemplu mai vechi – „făceam box, mi-a băgat antrenoruʼ pe unul tare în brand” (România liberă, 1996) – cuprinde expresia tare în brand, care poate să fie interpretată ca presupunînd în același timp putere în loviturile cu pumnii și mușchi bine dezvoltați. Expresia are mai multe atestări, de exemplu: „Bute, tare în brand” (prosport.ro, 2011); „un bănățean... a devenit personajul negativ al momentului, după ce, tare în brand, s-a apucat să bată o femeie în plină stradă” (national.ro, 2013).

Chiar dacă sensul argotic al termenului brand este probabil mai nou, cuvîntul însuși a intrat în limba română înaintea anglicismului brand.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).