„Audiții” ficționale

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Iconofobie jpeg

În filmul Florence, excelenta actriță hollywoodiană Meryl Streep reactualizează cinematografic un caz bizar din New York-ul primei jumătăți a secolului XX. Este vorba despre povestea „sopranei” Florence Foster Jenkins. De ce folosesc ghilimele pentru cuvîntul soprană? Pentru că fix în acest detaliu se află unicitatea istoriei în cauză. Doamna Florence habar nu avea să cînte, era ceea ce, în limbajul modern, numim o impostoare perfectă. Și totuși – atenție! – ea a devenit o celebritate în epocă, a avut „fani”, cum s-ar zice, din nou, astăzi, a ajuns chiar să dea un concert, la finalul „carierei”, pe însăși scena sofisticatului și prestigiosului Carnegie Hall. O găsiți menționată, în prezent, în diverse surse, întrucît „a rămas”, cum ar veni, în istorie. Ce a dus la o asemenea anomalie, fie și într-un mediu mai permisiv cu experimentul artistic, de tipul celui american? Greu de explicat rațional. Aș observa că nici „sursele” amintite și nici filmul (altfel, foarte bun) nu reușesc să aducă lămuriri absolute în raport cu neobișnuita situație. Strict speculativ, se poate broda o narațiune justificativ-analitică, lucru pe care îl încerc eu însumi aici, dar faptul în sine, trebuie admis, va constitui mereu un mister. O enigmă istoriografică, potrivită pentru declanșarea „scenariilor”.

Așadar, Florence, fiică a unui bogat avocat și, implicit, moștenitoarea unei averi impresionante, studiase, în tinerețe, pianul, instrument la care avusese, se pare, unele rezultate pozitive. Ambiția sa supremă a fost însă postura de solistă de operă, angajînd, în acest scop, o armată de specialiști care să o pregătească. Acum începe, cu adevărat, circul. Specialiștii respectivi (autentici: printre ei se numără nume faimoase de muzicieni de peste Ocean ai anilor interbelici) se arată „sensibili” la donațiile finaciare extrem de generoase ale doamnei Jenkins, construind ipocrit, în jurul noii „soprane”, butaforii de legitimare și mitologizare. Toți îi spun că e o revelație muzicală, că va revoluționa scena operei mondiale, că are, în fine, geniu interpretativ, deși evită subtil să fie asociați public cu ea. Interesant, personajul se înconjoară și cu un cerc ciudat de adulatori (amatori în domeniul muzical) care o ridică, idiotic, în slăvi. Rolul cel mai important în conspirația „tăcerii” și, deopotrivă, a „admirației”, din existența lui Florence, l-a jucat, cu precădere, ultimul său soț, St. Clair Bayfield, un actor englez ratat, care mituiește pe toată lumea, consecvent, cu scopul de a păstra vie minciuna „excepționalității” derutatei lui consoarte. Nici o aluzie răutăcioasă nu trece de scutul protector.

Prin urmare, mistificarea ia proporții colosale, cuprinzînd, în derularea sa neverosimilă, „complici” din toate mediile: servitori, vînzători de ziare, muzicieni, impresari, public (da, da, spectatori amuzați de prestația scenică deplorabilă a lui Florence o ovaționează totuși în final, participînd astfel la nebunia generală), oameni de radio, oameni de afaceri și alții. Ca atare, se asistă la înălțarea unei veritabile „piramide” de falsificare a istoriei. Că falsificarea nu a funcționat în cele din urmă (au existat și jurnaliști care au scris adevărul, oricît de mult s-a chinuit St. Clair să-i oprească, pe propteaua sumelor imense de bani aruncate în joc, doamna Jenkins fiind declarată la un moment dat, oficial, „cea mai proastă cîntăreață de operă din toate timpurile”) constituie o altă poveste. Semnificativ mi se pare faptul că s-a putut închega o farsă de dimensiuni urieșești. Și nu numai atît. Uimitor se dovedește, de asemenea, amănuntul că împricinata nu a știut nimic, crezînd că reprezintă, realmente, o minune a operei. Analiștii contemporani ai fenomenului susțin că „ignoranța” în chestiune venea dintr-o curiozitate tehnică: doamna Jenkins nu realiza că falsează! Ea „se auzea” cîntînd excepțional! Una era „realitatea” din mintea („auzul”) sopranei și alta „realitatea” de pe scenă. Florence o trăia doar pe cea dintîi.

Disjuncția de mai sus te pune, să recunoaștem, pe gînduri. Știm cu toții că ne scufundăm în „adevărurile” noastre intime, definind în afară, văzînd carevasăzică în exterior, numai contururile „realităților” experimentate deja în forurile noastre interioare, dar oare și auzim altfel sunetele universului înconjurător? Cazul Foster Jenkins sugerează că da și de aceea mă declar înspăimîntat. Aud, vai, atît de des, în societatea românească de azi, țipete terifiante din numeroase și copleșitoare direcții. Dacă ele sînt, Doamne ferește, triluri de privighetoare, iar mintea mea le deformează, tulburător, caracterul genuin? Opriți, vă rog, conspirația tăcerii! Treziți-mă neîntîrziat! Vreau să gust și eu din „muzica sferelor”, intonată, deduc, atît de armonios – de-a dreptul sublim – de actuala generație de români. Nu mă lăsați captiv în mistificare! Eliberați-mă, vă implor, din bucla temporală caragialiană a „simțitului” enorm și „văzutului” monstruos!

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.