Instantanee din istoria privirii (4): Piet Mondrian

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

4. Piet Mondrian. Ochiul care uită să se uite...

În mod normal, privirea intensă dedicată vizibilului uită de partea lui nevăzută, pentru a se bucura de farmecul lui de primă instanță. Dar dacă ochiul, în loc să uite nevăzutul, s-ar decide să uite ceea ce se vede? N-ar fi oare un experiment la capătul căruia cine știe ce tărîm ascuns al realului ar putea deveni perceptibil? Iată întrebarea din care s-a născut „modernismul” artistic, de la Kandinsky încoace. 

Să privim, spre ilustare, în ordine cronologică, cîteva lucrări ale lui Piet Mondrian, olandezul care, alături de Malevich și Kupka, de Kandinsky și Delaunay, stă la temeliile artei abstracte. Prin 1902, el făcea peisaje vag expresioniste, corecte, dar nesemnificative, ca și schițele de nud de prin 1904-1907, sau uleiurile cu păduri și biserici dinspre 1910. În 1911 însă, într-un triptic intitulat „Evoluție”, el pare să fi ajuns la convingerea că rostul picturii nu e reproducerea conștiincioasă a vizibilului, ci stră-vederea lui, transcenderea extatică a simplei percepții înspre o formă de clarviziune care amplifică nelimitat puterile ochiului fizic, purtîndu-l dincolo de fizicalitate. În tripticul amintit, simbol transparent al unui anumit parcurs cognitiv, treapta finală, cea de a treia, e treapta „ochilor închiși”; nu închiși inerțial, înainte de a apuca să vadă (ca în treapta dintîi), ci închiși după o prealabilă zăbovire în fața lumii (treapta a doua). E ca în versul eminescian din Scrisoarea III: „Ochiu-nchis afară, înăuntru se deșteaptă...”. Iar Mondrian, începînd din 1911, pare decis să închidă ochii în fața lumii, pentru a se deștepta dinaintea unui univers pe care, pînă atunci, îl uitase. „Realitatea” devine, pentru el, teatrul de desfășurare al unei ireversibile explozii în lanț. În loc să înregistreze, să consemneze lucrurile, percepția le dinamitează, le spulberă, le destramă. Ca în variațiunile copacului roșu, desfrunzit (din muzeul de la Haga), devenit, prin experimente succesive, copac albastru, apoi cenușiu, apoi abstract „pom al vieții”, joc de axe fără corp, vivace construcție grafică. Pe scurt, din imaginea vie a realului abia dacă mai rămîne o vagă amintire.

Uitarea de lume la care ajunge Mondrian către 1920 este fără întoarcere. Și de ce își aduce aminte, în fond, ochiul, cînd alege să uite lumea vizibilă? De geometrie – pare să răspundă Mondrian. De „secțiunea de aur” a pitagoreicilor, de Platon sau de matematica lui Piero della Francesca... Amnezia față de contingențele pe care le iubeau impresioniștii îl poartă, prin urmare, pe Mondrian înspre un salt în afara timpului, înspre presentimentul etenității. Ochiul care uită să se uite la lucruri va trebui, de aceea, „iertat”... Căci uitarea sa nu e una leneșă, somnolentă, ci una lucrătoare și urcătoare, cum rareori știu să fie uitările...

Sursa foto: wikiart.org

P.S. Am zis că ies din „actualități”, dar om sînt: nu pot să nu trag cu ochiul și spre „chestiunile arzătoare” ale zilei… Cîndva mă voi lăsa, poate, confiscat din nou de bazarul realității imediate, sub o lozincă pe care am mai rostit-o cîndva: „M-am săturat de derbedei și de țoape!”. Pînă una-alta, fac totuși, deja, un apel la presa noastră scrisă, televizuală, breaking și fake: nu mai faceți vedete de fiecare zi și de fiecare seară din tot soiul de semianalfabeți obraznici, de cuconițe țanțoșe, de eroi și eroine de mahala, pofticioși și pofticioase de bîrfă obscenă, de scandal vesel, de păruială, sudalmă și publicitate noroioasă. Gîndiți-vă la copiii noștri, la tinerii aflați în căutare de modele, la educația națiunii de care vorbim des și o batjocorim încă și mai des. Din spectacolul cotidian al ziarelor și televiziunilor, rezultă că secretul succesului e să dai capete în gură de jur împrejur, să te declari competent în orice, să ai dreptate tot timpul, pe orice temă, împotriva evidențelor, a bunului-simț și a specialiștilor. Tot felul de inși nevricoși, de mîna a doua și a treia, frustrați că nu au gloria pe care și-au visat-o și deciși să dea vina pe alții pentru mediocritatea proprie, se străduiesc să „ne pătrundă în casă și în gînd”, ajutați de „organe” de presă smintite, la rîndul lor, de nevoia de rating, de titluri mirosind a dejecție, de retorica „corectă politic” a „libertății de expresie”. Da, oricine are dreptul să aibă opinii și să le declare. Dar nu oricine are dreptul să creadă că are mereu dreptate împotriva tuturor! Prostia, vanitatea și mitocănia nu au dreptul să ocupe rampa. E dizgrațios, necuviincios, primejdios! Cine crede că poți spune orice oricum despre de toate nu trebuie încurajat să persevereze, ci mai curînd să facă o pauză igienică pentru remodelarea de sine. Altfel, tolerînd orice fudulie, vom semăna tot mai mult a casă de… toleranță.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.