La urma urmei

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
La urma urmei jpeg

Cu articolul de azi, rubrica de arheologie împlinește cinci ani. Trebuie să recunosc (nu știu cît e de rușinos) că mi-a adus foarte multă bucurie. A venit însă momentul să mă opresc. Dacă am avut vreun mesaj de transmis, legat de importanța acestei științe sau a protecției patrimoniului și n-am reușit în cinci ani, n-o să reușesc nici în zece. Între timp, văd că am început să mă autopastișez și asta nu-mi place. Mai bine să se întrebe cineva de ce nu mai scriu decît de ce scriu în continuare. Mulțumesc Dilemei vechi pentru sprijinul prietenesc pe care l-a dat arheologiei. Cînd am propus din senin această rubrică, știam că cer unei reviste culturale să rezerve o jumătate de pagină pentru o știință ale cărei detalii nu interesează decît o mînă de oameni (dar ce mînă! Rafael curat). Nu aveam de unde să scot argumente concrete că o rubrică de arheologie poate funcționa, deoarece nu cunoșteam alta de acest tip în presa de după ʼ89. Dilema veche a fost însă curajoasă și a acceptat-o fără argumente.

Fiecare breaslă trebuie să se preocupe, firește, în primul rînd ca instituțiile ei de cercetare și învățămînt să meargă strună; dar în al doilea rînd, disciplina respectivă are nevoie, cred, să se întrebe dacă e suficient de prezentă pe harta publică a culturii. Nu în toată splendoarea și rigoarea ei academică – de păstrat pentru publicațiile și conferințele de specialitate –, ci ca o parte relaxată a zumzetului general creat zi de zi de oamenii cu capul pe umeri. Fiecare știință trebuie să fie acolo, fără showmanship, dar gata să răspundă la întrebări dacă vine vorba. Împiedicînd, măcar, ca aceste răspunsuri să apară bezmetic de unde nu trebuie. Sînt recunoscător deci revistei că a ajutat arheologia să fie ceva mai vizibilă. Sînt convins că în viitor această vizibilitate va crește.

Mulțumesc cititorilor care m-au ținut la suprafața apei. Anume celor care au meseria de arheolog, pentru răbdarea de a citi despre lucruri despre care poate ei înșiși au scris, mai științific decît am avut eu ocazia s-o fac aici, iar cititorilor cu meserii adevărate, pentru că prin nerăbdarea lor ocazională de a citi (și de a-mi trimite comentarii) au făcut ca ziua de joi să fie pentru mine ziua cea mai frumoasă din săptămînă. Le sînt recunoscător și celor care m-au contactat să-mi trimită ultimele informații care-mi lipseau despre tunelurile care leagă Carpații de piramide și surorii mele că a făcut posibil ca audiența nici unui articol să nu scadă sub un cititor.

Evident, nu mi-am închipuit niciodată că prin acestă rubrică o să contribui la progres sau așa ceva. Mai degrabă am sperat că o să ajut și eu ca decalajul între știință și public să nu devină mai mare. Nu e tocmai ușor de ținut pasul. În 2017 au fost publicate 2.200.000 de articole științifice, din toate disciplinele. Cît din ele ajunge la public? La elevi, la studenții din alte discipline? Nu mai știu ce personaj al lui Lewis Carroll îi zice undeva lui Alice: „Trebuie să alergi din toate puterile pentru a reuși să rămîi în același loc”. Am făcut deci și eu, ca și alții, un efort nu ca să deschid larg, cum ar trebui, ușa comunicării între specialiști și nespecialiști, ci ca măcar s-o țin cît de cît proptită, să n-o închidă de tot curentul de senzaționalism și irelevanță.

În ciuda acestui curent, refuzăm să stăm rău. În primul rînd, bogăția siturilor arheologice din țara asta este năucitoare. În al doilea rînd, pot numi zeci de arheologi români tineri care publică regulat (despre ele și nu numai) articole de un nivel excelent în jurnalele cele mai prestigioase din lume. Știu, bineînțeles, că arheologia e subfinanțată, insuficient reglementată legislativ unde ar fi cazul și suprareglementată unde n-ar fi. Știu că siturile arheologice trebuie protejate nu numai de vandalism, dar și de săpături prost făcute. Dar e important să facem și lucrul cel mai greu din lume, adică să ne gîndim și la lucrurile bune, pentru că motive de întristare o să fie mereu. Într-o dimineață la Çatalhöyük, înainte să coborîm în săpătură, Ian Hodder mi-a spus că într-o zi senină se poate vedea de-acolo în depărtare vulcanul Hasan Dagi. Așa auzise de la descoperitorul sitului, Mellaart. El, însă, nu-l văzuse niciodată. Poate nu prinsese în atîția ani nici o zi exagerat de senină sau poate Mellaart doar se lăudase. Cert e că poți fi trist și din cauza asta, pe cel mai celebru șantier neolitic din lume. (L-am admirat pe acest om din multe motive, dar și pentru acest moment de slăbiciune.)

După astea 250 de articole, rămîn cu regretul că n-am apucat încă să vorbesc despre multe subiecte la care țineam: săpăturile recente din amfiteatrul de la Drobeta, discul de la Nebra, research design, mîna de bronz a lui Sabazios, termoluminescență. Despre contextul arheologic al actelor martirei Perpetua, despre teoria ciudată a lui Pârvan că ceva din Zalmoxis a supraviețuit ca Theos Hypsistos. N-am vorbit despre înregistrarea săpăturii arheologice și fișele stratigrafice, subiect care ar fi fost singurul pe care îl stăpîneam realmente (dar nu e nevoie să explic de ce uneori nu mai ai nici un chef să te întorci la tema propriului doctorat). N-am vorbit nici, vai, despre mumiile de la Qilakitsoq, din peninsula Nuussuaq, la marginea fiordului Uummannaq. Invers, despre alte lucruri am zis cîte ceva, dar niciodată destul: despre arheologia preventivă, cea mai onorabilă formă de arheologie, despre cît de fericit ești alături de echipa ta pe șantier.

Cam asta ar fi. Doar primii cinci ani sînt de aur, cum știu cei care au studiat istoria romană; de limita asta treci pe riscul tău. Sigur, mai e și impresia, s-o recunoaștem, nițel ridicolă pe care o face cineva care, cînd lumea arde, scrie despre surcele de acum mii de ani. Am scris totuși, și anume din pasiune – dar niciodată să nu admiți asta, te faci de rîs definitiv. De altfel, nici nu ai nevoie de pasiune ca să înțelegi importanța arheologiei. La încheierea acestei rubrici, aș zice doar că arheologia e o disciplină a urmelor. Lucrul bun pe care ni-l spune ea – nici nu mai contează prin vocea cui – este că urmele nu se șterg niciodată.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Ilustrație: cap de statuie traco-getic de la Peretu (jud. Teleorman), argint parțial aurit, secolul IV î.Hr. (sursa: livius.org)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce a scos la iveală ancheta privind moartea actorului din Friends, Matthew Perry. Raportul autopsiei
Poliția din Los Angeles și Agentia de Control al Drogurilor din SUA au deschis o anchetă privind moartea îndrăgitului actor din Friends, Matthew Perry. El a fost găsit fără suflare în octombrie 2023 din cauza efectelor acute ale anestezicului ketamină.
image
Istvan Kovacs „fluieră“, diseară, finala Ligii Europa: cât câștigă cel mai bine plătit arbitru român
La Dublin, pe „Aviva Stadium“, în față a peste 50.000 de spectatori, se va decerna primul trofeu european din acest sezon, cel din Liga Europa. Atalanta – Leverkusen se va juca, diseară, de la ora 22.00 (Pro Arena) cu o brigadă din România.
image
Ce a mâncat la micul dejun o femeie care a reușit să slăbească 45 de kilograme: „ajunge până la prânz și te simți bine“
O utilizatoare TikTok a împărtășit o rețeta de mic dejun care a ajutat-o să slăbească 45 de kilograme, din cele 100 pe care le avea. Este o rețetă simplă, ușor de făcut și la îndemâna tuturor.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.