Școlile nu ard în ziua cîrtiței

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

În școli nu se stă noaptea, oamenii nu sînt imobilizați la pat, nu există excedent de oxigen, motive care împiedică tragedii de felul celei întîmplate zilele trecute la Spitalul „Matei Balș“ sau în urmă cu o serie de luni în spitalul din Piatra Neamț. Dar atît. Nu arde fizic, deci nu e atît de vizibil, iar impactul emoțional asupra publicului nu e atît de puternic. Nu naște senzație. Nu naște empatie. Dar...

Am scris în mai multe rînduri despre deschiderea pe care online-ul o aduce, despre faptul că a obligat la o updatare a resursei umane, mă gîndesc mai ales la profesori aici, care au dezvoltat competențe noi, mai apropiate de nevoile actuale ale unei societăți tot mai informatizate, mai apropiate implicit de universul familiar copiilor noștri. Resurse diverse au fost descoperite, atractivitatea procesului a avut în multe cazuri, sînt convins, de cîștigat. Dar...

Într-un interviu recent, ministrul Învățămîntului, domnul Sorin Cîmpeanu, menționa o cifră impresionantă de elevi care probabil nu au avut acces la educația online. În jur de 510.000. Cifra e susținută de o anchetă a organizației Salvați Copiii, care evidențiază faptul că unul din patru elevi probabil nu a avut acces la școală online. Poate cifra nu e atît de mare, jumătate să fie, totuși evidențiază niște aspecte sociale îngrijorătoare, despre care probabil toți știm de multă vreme, dar mai mult nu facem nimic. Atenție, ministerul și administrațiile locale au făcut eforturile necesare pentru a asigura tablete tuturor elevilor care au solicitat și despre care s-a știut că nu au resurse pentru a-și asigura prin familiile lor condiții tehnice pentru participarea la școala online. Dar...

Cum mai aminteam într-un alt articol, situația e mai complexă. Există, pe de o parte, nenumărate cazuri (căci mai multe decît se pot număra în gînd înainte de a adormi) în care s-au solicitat tablete, dar apoi, cînd părinții au constatat că nu le pot înstrăina, fiindcă sînt cu titlu de folosință, nu le-au mai luat în custodie. Apoi, există situațiile în care dezinteresul este atît de mare – și mă refer iar la părinți, pentru că nu poate fi vorba despre copii, lesne de priceput – încît nici măcar nu au fost solicitate. Există enorm de multe cazuri în care copiii acestor părinți oricum nu frecventau școala, în condiții de sănătate publică și de prezență față în față, așa încît nici nu și-au pus problema să facă din participarea la orele online o prioritate. Unii dintre acești copii, în condiții de funcționare normală, frecventau totuși cursurile, unii învățau. Alții nu frecventau sau frecventau puțin, pentru că mediul din care proveneau îi construia deja într-un anumit fel. Unii dintre ei sînt în clase terminale, a VIII-a sau a XII-a, au la final de an un examen important, în condițiile în care au pierdut cel puțin un an de pregătire, șchioapă sau nu, dar mai bună decît nimic, în condiții de școală normală. Sigur, se vorbește despre orele remediale. Dar...

În nici un caz, orele remediale nu vor salva și nu vor putea acoperi pierderile pe care acești copii le-au acumulat deja, mă refer mai ales la cei care vor avea examen, în două-trei luni de recuperări mai mult sau mai puțin intense. Din păcate, acești copii sînt deja pe un drum al perdanților, lărgit de pandemie, existent deja dinaintea ei. Și pentru ei, o spun tangențial, e normal ca programele de examen să fie „scuturate” puțin, deși nu în formula aberantă propusă de asociațiile de părinți (alt subiect, nu dezvolt acum). Dar...

Fondul problemei este altul. Și am mai scris despre el. Sîntem o țară săracă, se tot zice. Dar nu, totuși, atît de săracă. Însă vom sărăci mai mult ca țară, chiar dacă unii se vor îmbogăți mai tare, dacă nu facem ceva mai mult pentru a remedia fondul acesta viciat. Pentru a-i ameliora rănile. Există aceste realități sociale pentru care ar trebui găsite la nivel sistemic soluții. Da, pe părinții acestor copii probabil nu-i mai putem educa, astfel încît să le schimbăm mentalitățile și să le schimbăm radical modul de viață. Sărăcia naște sărăcie, însă. Nu-i vom putea integra, așa cum speră un anumit tip de discurs, într-un circuit eficient al muncii și al creșterii sociale. De ce? Pentru că ei trăiesc într-o buclă, ziua cîrtiței este pentru ei una mentală. Putem însă privi și gîndi proiectiv. Asumîndu-ne să îi ținem pe acești părinți într-o zonă a supraviețuirii decente, integrîndu-i pe cei care pot fi integrați în circuitul muncii și al protecției sociale cu efortul unor servicii specializate și, pentru că aici voiam să ajung, depunînd eforturile necesare pentru ca copiii lor să iasă din circuit. Va trece timpul pandemic. Dar...

Pentru acești copii, nu e suficientă întoarcerea la școală față în față. Îi vedem acum, prin aceste cifre îngrijorătoare, cît sînt de mulți. Sistemul ar trebui să se reformeze și pentru ei. Vorbim despre curriculum integrat, despre schimbări de viziune curriculară, despre te miri ce modele de succes din alte țări extraterestre. Însă copiii aceștia trăiesc în bordeie insalubre unii, dau de mîncare la vaci și la porci dimineața la 5, după-amiaza rînesc, merg la cîmp unii, stau în frig, încălziți cu focul de la cartoane sau de la lemne furate unii și așa mai departe. Așa, și...? Ce s-ar putea face, mă veți întreba, poate. Nu știu, zic la repezeală acum, poate sînt și soluții mai bune. Ce-ar fi însă dacă legislația ar obliga elevii (și pe părinți, prin cei ce aplică legea) să stea în școli pînă după-amiaza, dacă acolo ar primi mese calde, dacă li s-ar pune la dispoziție condiții pentru întreținerea igienei, desigur, dacă li s-ar asigura și activități educative, toate care să-i scoată din buclă, pas cu pas? Ce-ar fi dacă s-ar constitui, totuși, în zonele defavorizate acele campusuri care să permită asta, așa cum se proiecta prin legea învățămîntului din 2011?

Școlile, cum spuneam, nu vor ajunge să ardă. Însă ard zeci de mii de destine, poate, sau sute de mii, în focul mocnit al indiferenței noastre sociale, cîtă vreme nu găsim resursele financiare pentru a gestiona aceste inegalități. Care provin, în mare parte, dintr-o educație administrată inegal.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.