Vi se pare inimaginabil?

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Se apropie sfîrșitul semestrului I și, implicit, momentul încheierii mediilor, context în care Ministerul Educației și Cercetării a decis că acestea se pot încheia cu două note, indiferent de numărul de ore pe care o disciplină sau alta le are în orarul elevilor și, de asemenea, fără a se da teze. În fapt, este o prelungire a aceleiași măsuri din anul precedent, luată pentru semestrul al II-lea.

În opinia mea, este o măsură binevenită, o spun din capul locului, în ambele sale dimensiuni. Am mai scris despre eliminarea tezelor și cu altă ocazie, iar în privința încheierii mediilor cu două note sînt de părere că nu e o problemă, ba chiar că permite atît profesorilor, cît și elevilor să se concentreze mai mult pe dezvoltarea competențelor decît pe goana după bifarea unui număr. Vreau să dezvolt puțin însă subiectul, pentru că mi se pare important.

Am fost zilele acestea într-un context de comunicare cu un număr mai mare de profesori din întreaga țară, ocazie cu care s-a luat în discuție și această chestiune, fapt care m-a determinat să redeschid acum subiectul și să îl nuanțez, ba chiar să îmi recalibrez chiar eu poziția față de cea formulată cu altă ocazie sau, mai bine spus, să mi-o situez într-o perspectivă mai largă.

Aș porni de la observația că, la treizeci de ani după momentul 1989, sistemul nostru de învățămînt e aproape în aceeași formulă de rezolvare a evaluării la clasă, formulă care are o istorie mai îndelungată, mergînd pînă spre Spiru Haret. Mare nume al reformării învățămîntului, dar, totuși, aparținînd unei epoci care s-a stins de mai bine de o sută de ani. Evaluarea și notarea pe parcursul școlarizării sînt neschimbate practic, existînd doar ocazional unele mici ajustări, schimbări ale ponderilor notelor în medie. Sistemul e însă același, medie aritmetică a notelor, în prezent – dacă punem între paranteze momentul pandemic –, cu obligativitatea existenței unui număr de note mai mare cu unu față de numărul de ore din orar, iar la unele discipline cu teză, care intră într-un calcul aritmetic și ea.

E greu să faci reforme și să schimbi radical lucruri, pentru că prima reacție poate fi de rezervă sau chiar de revoltă, omul fiind în general tentat să păstreze ceea ce ce îi este familiar, să respingă ceea ce e nou din teama de necunoscut, din comoditate. Dar zona aceasta a evaluării este una dintre cele pe care le consider obligatoriu de reformat cît mai curînd și voi saluta cu respect ministrul care va fi destul de vizionar și de curajos pentru a demara un proces de acest fel. Să luăm puțin la bani mărunți povestea, încercînd să-i scriem ideile principale.

Sistemul nostru presupune notare cu cifre de la 1 la 10 și, cum explicam mai sus, medie aritmetică, plus teza la unele materii (discriminatoriu, firește!) și un număr de note mai mare ca numărul de ore de la clasă. Ne-am obișnuit atît de mult cu acest sistem, încît nu ne imaginăm altul, mai modern, mai apropiat de paradigma dezvoltării personale și a formării competențelor, mai apropiat chiar de o abordare transdisciplinară și de cuprindere pe arii curriculare a acestora. Însă sistemul nostru nu este unic în lume, ba chiar este destul de periferic, dacă privim spre alte țări unde evaluarea se face după cu totul alte principii, în unele neexistînd deloc note, ci calificative.

Să ne imaginăm, spre exemplu, un sistem în care profesorul nu trăiește cu presiunea „notării ritmice” – sintagmă obsedantă și nesănătoasă –, pentru că nu trebuie să dea note pe parcurs, ci doar să facă evaluări periodice, în care să marcheze narativ gradul de atingere a unor competențe și progresul înregistrat de elevi. Cu o evaluare sumativă doar la final de semestru, de exemplu, pe care să o conceapă astfel încît să urmărească și el strict gradul de formare a competențelor, fără obsesia verificării tuturor achizițiilor la nivel de informație. Un model smart de evaluare de acest fel poate fi conceput în formule diverse, care să nu depășească o oră sau care să fie etapizat pe parcursul mai multor ore, în secvențe mai scurte. Da, elevul să nu primească note pe parcurs, ci doar evaluări calitative, pe un sistem poate cu calificative, iar la final să primească o singură notă, care sumarizează gradul de formare a competențelor. Vin și cu un exemplu simplu de argument în favoarea ideii, prin care să șubrezesc încrederea în formula actuală: orice profesor a întîlnit elevi care pe parcursul semestrului au avut momente de fluctuație, care au prins un 7, să zicem, la un test, sau un 6 la un răspuns oral, dar care la final de semestru, la teză, spre exemplu, au demonstrat o creștere valorică importantă, urcînd la un 9 sau chiar la 10. De ce trebuie el să fie notat și cu șasele, și cu șaptele de pe parcurs, cînd de fapt a ajuns la un alt nivel? Nu e nedrept? În opinia mea, este! Elevului respectiv, deși îl vezi că a ajuns la nivel de 9 sau de 10, media îi iese doar 7 sau 8 în cele din urmă. Îl diminuezi din ceea ce este el acum, prin ceea ce a fost cîndva, într-un moment poate mai prost. Și n-ai ce face.

O altă idee – pentru că ceea ce mi-aș dori este nașterea unei dezbateri ample asupra subiectului, nu neapărat preluarea opțiunilor mele – poate fi gîndită pe un sistem de credite, care să pondereze la nivel de arii curriculare evaluările. Adică, dacă elevul este la un profil umanist, filologic poate, notarea la final de semestru să fie făcută printr-o ponderare cu credite a evaluărilor pe discipline, astfel încît în nota finală acordată pe arii curriculare să se regăsească în procente diferite disciplinele studiate, în funcție de relevanța lor pentru construcția unui profil al absolventului specializat în domeniul filologic. O altă pondere să o aibă matematica, de exemplu, în raport cu spaniola.

Sînt doar cîteva idei, dar fondul pe care aș vrea să îl văd luat în discuție este al schimbării. Avem nevoie de un alt sistem de evaluare și am senzația că acum este un moment potrivit pentru a se demara un proces al acestei schimbări. De ce să nu ne imaginăm că de la toamnă, de exemplu, s-ar putea schimba ceva în acest sens? Vi se pare inimaginabil?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.