Am auzit o vorbă: „Numai antrenor de jucătoare de tenis să nu fii”. Chiar așa?
Mă tot întreb cum să zic ce am de zis ca să nu iau o rachetă-n cap. Daʼ nu una de tenis, mă-nţelegeţi. De-aia nucleară. Deci... Aer în piept... Stău pe plin cîteva secunde... Expir... Şi zic. Zic, zic, zic, zic, zic... Ah, nu pot să zic! Nu se poate. Nu. Nu şi nu. Şi totuşi...
Tactic, încep cu faptele. Sorana Cîrstea, bună jucătoare, nu cu performanţe pe măsura talentului (încerc să vă dau un pont aici!), la un meci din Australia, în timp ce stătea la umbră între game-uri (nu salivaţi, e vară la ei, n-au nici o vină), a aruncat o privire neagră către antrenorul ei din tribună, Adrian Cruciat, împotriva căruia a pornit o cruciadă verbală. „Taci din gură! Taci! Taci!” Apoi s-a îndreptat către arbitra de scaun cerîndu-i, cu o atitudine aprozărească, să-i dea colaboratorului ei un avertisment. Năucită (poate şi canicula o fi fost de vină – nici un pont aici), arbitra a rugat-o să repete, după care i-a pus în vedere că dacă îi dă lui un avertisment trebuie să-i dea şi ei, conform regulamentului! În tenis, vezi bine, nu ai voie să comunici cu antrenorul în afara momentelor de coaching. Pe Sorana nu a impresionat-o perspectiva de a se autofaulta şi a continuat să îl tot pîrască pe Cruciat, că vorbeşte tot timpul, că îi şopteşte cînd jocul o aduce lîngă el etc.
Bufeuri de genul ăsta (deşi ăsta chiar e nemaiîntîlnit) se tot petrec. V-am povestit despre cum Putintseva şi-a făcut prost antrenorul în auzul lumii. Simona Halep a avut şi ea momentele ei de glorie. Darren Cahill a părăsit-o, apoi a revenit şi a explicat ce se întîmplă. E despre nevoia de a te descărca, de a arunca toată zgura frustrării către cei de lîngă tine care se tranformă în saci de box. Acum, de ce asta se întîlneşte cu asupra de măsură în cazul unor fete în comparaţie cu băieţii, Cahill nu a spus. Aici una dintre explicaţii mă readuce la dificultăţile din start. Poate fi şi un soi de răsfăţ obiectiv. Fetele par a spune: „Deja mi-e greu ca femeie aici, fiţi, naibii, mai empatici!”. Vedeţi, genul ăsta de remarcă te aduce în bătaia a două puşti. Poţi fi acuzat de misoginism şi feminism în același timp. Că aşa sînt timpurile. Cred doar că Sorana nu s-a întîlnit deocamdată plenar cu ea însăşi şi se tot caută în alţii. Ei, dar şi cînd/dacă s-o găsi acest gen de incident care a făcut înconjurul lumii va fi doar un strop de ulei într-un ocean albastru.
