Instantanee din istoria privirii (5): Michelangelo

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

5. Michelangelo. Capela Medici (Florența)

Tema morții e o temă de neocolit a omului viu. Provocată de prezența ei imediată printre cei apropiați sau, ca amenințare iminentă, în măruntaiele proprii, prelucrată liric, apocaliptic sau speculativ de mari spirite ale culturii universale, moartea poate fi uneori „uitată” de firile pragmatice, „imanentiste”, dar și exaltată obsesiv de profesioniști ai neantului. Oricum, e acolo, limită constitutivă a oricărui destin omenesc, evidență și mister deopotrivă. Nu poate fi evacuată prin „soluții” la îndemînă, nu poate fi „păcălită” prin abile fente sofistice. (Ca aceea, celebră, a lui Epicur: e ridicol să te temi de moarte: cînd ești viu, ea nu există, cînd ea există, tu nu mai ești... Or tocmai de asta te temi: că nu mai ești! Că ai ieșit definitiv din joc, că ești înghițit de un întuneric absolut!)

E limpede că moartea ține de natura însăși a corporalității, a fizicalității. Dar ține ea și de natura spiritului? E moartea metabolismul esențial al unei „eterne reîntoarceri”? E sfîrșitul contingent o etapă a regenerării perpetue, în altă dimensiune? Un mare artist ca Michelangelo nu putea trece nepăsător pe lîngă o asemenea interogație. Era, ca Dante, în „amiaza vieții” cînd, în noiembrie 1520, accepta să compună decorația statuară a capelei Medici din Florența. Avea 45 de ani. Capela aceasta a devenit, pentru el, cam ceea ce fusese Phaidon pentru Platon sau, pentru Dante, Divina Comedie: o lămurire cu sine în fața marii întrebări a sfîrșitului, o înțeleaptă împrietenire cu gîndul morții. Nu din perspectiva unei psihologii sumbre, ci din aceea, senină, a unei bine cumpănite înțelegeri a rosturilor universale. Iar cele șapte statui care compun monumentul – tot atîtea zile cîte a numărat Facerea lumii – nu sînt un lamento blazat, ci, cum vom vedea, o demonstrație, o desfacere a lumii în principiile ei constitutive.

lorenzodemedici jpg jpeg

                                                              Lorenzo de Medici 

Să luăm, pe rînd, cele două triade ale monumentului. Cea dintîi (sub raport cronologic) ni-l înfățișează pe Lorenzo de Medici adăstînd, meditativ, între alegoria Amurgului și aceea a Zorilor. Cealaltă e rezervată lui Giuliano de Medici, surprins într-o atitudine de o nobilă energie și flancat, la rîndul său, de alegoria Nopții, de o parte, și de cea a Zilei, de cealaltă. Unitatea spirituală a celor două triade se împlinește mulțumită faimoasei „Madona Medici”, cel de-al șaptelea element statuar al grupului, cu acel prunc răsucit violent către sînul sacru care îl hrănește. Fiecare dintre cele două grupuri e un cosmos în miniatură, un comprimat de universalitate, un cerc închis: cu două principii generatoare și un Eu unificator. Acestui Eu unificator, situat în vîrful superior al triunghiului după care se orînduiesc statuile amintite, îi coincide, în planul inferior al monumentului, un soi de non-eu, ascuns vederii: e cel întemnițat  în mormîntul propriu-zis. Acesta configurează, am spune, un alt triunghi, cu vîrful în jos de data aceasta, față de care triunghiul de deasupra apare ca o rabatare ideală, ca un ecou în eternitate. Trupului defunct îi corespunde, în absolut, modelul său platonician, arhetipul său nepieritor. În cazul lui Leonardo de Medici, arhetipul acesta pare să se identifice cu arhetipul Gîndirii înseși, după cum, în cazul lui Giuliano, el e totuna cu arhetipul Acțiunii. Gîndirea e încadrată de Amurg și de Auroră. Așadar de momentele incerte, tatonante ale zilei, cele care fac posibile mai curînd nuanțele decît definițiile. Acțiunea e încadrată de Noapte și Zi, de imperativul opțiunii categorice, al gestului tranșant, al diferențierilor certe.

        

giulianodemedici jpg jpeg

                                                                    Giuliano de Medici

S-a vorbit despre cele patru alegorii incluse în mormîntul familiei Medici ca despre niște alegorii ale ireversibilei curgeri a Timpului. Or nu de curgere ireversibilă e vorba aici, cît de ritmicitate, de alternanță ciclică a contrariilor: masivității, ușor obtuze, a Zilei îi urmează destinderea reparatoare a somnului nocturn. Trezirii lente, dureroase aproape, simbolizată prin Auroră îi răspunde resemnarea patetică a Amurgului.

                               

madonademedici 1 jpg jpeg

                                                               Madona Medici

Nu există – spunea Platon – noapte fără o zi prealabilă și nici zi fără o prealabilă noapte. Somnul e întîia condiție a trezirii și trezirea – un început al drumului spre somn. La fel, pentru Michelangelo, viața apare ca germen inevitabil al morții, după cum și moartea e germen necesar al vieții. Madona Medici vine, de altfel, să adauge acestor ispititoare cercuri „logice” un ultim cerc: pruncul, în energicul său gest de a se răsuci către sînul matern, nu face decît să se regăsească în propria lui obîrșie, semnalînd, prin această simplă mișcare, veșnica întoarcere la sursă pe care o căutăm cu toții. Nu există plecare definitivă, ci doar eternă reîntoarcere. Acesta pare să fie, în cîteva cuvinte, mesajul ansamblului funerar despre care vorbim. Față de un asemenea mesaj, cît de meschină trebuie să-i fi apărut lui Michelangelo observația cîte unui contemporan cu privire la totala neasemănare dintre chipul știut al defuncților și portretele lor sculptate. Ca și cînd geniul artistului s-ar fi irosit într-o oarecare vanitate de fotograf. Ca și cînd n-ar fi fost limpede că întregul monument de la Florența întruchipa, între altele, un prilej de întîlnire a marelui meșter cu sine însuși, cu întrebările și speranțele lui. Și nu sîntem toți, cu chipul nostru trecător, un asemenea prilej? Căutare a unui răspuns în orizontul căruia sfîrșim prin a semăna surprinzător unii cu alții?

Sursa foto: wikioo.org

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.