Arborele problemelor și alte hărți sau oglinzi

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

În management există o procedură, o strategie de analiză a problemelor, care permite vizualizarea modului rizomatic în care se ramifică acestea, de la cauze indirecte la cauze directe, apoi la efecte directe, respectiv efecte indirecte. Vizualizarea ansamblului este importantă, pentru că te pune într-o perspectivă din care nu doar că găsești mai ușor soluții, dar nu riști să confunzi o „ramură” cu alta – de pildă, o cauză cu un efect sau poate chiar o soluție cu o problemă.

Profesorii sînt o specie – o zic amuzat și mai degrabă afectuos, dar nu fără un oarecare necaz, totuși – care are înnăscută o genă a cîrcotelii și una a frustrării. Pe de o parte, îi deranjează sau îi enervează tot ce le cere să facă cineva care se află pe o poziție ierarhică superioară, pe de altă parte li se pare că toți aceștia sînt niște tîmpiți, niște incompetenți, niște inși lipsiți de viziune, aflați pe treapta respectivă ierarhică fără merite și care, fără îndoială, sînt mai proști ca profesorii de la catedră. Ah, și care muncesc, sigur, mult mai puțin.

M-am amuzat și eu oarecum, zilele trecute, la o caterincă de acest fel, pe care cineva, pe Facebook, o făcea vizavi de solicitarea primită de la inspectorat de a prezenta „oglinda claselor” în cadrul unei inspecții tematice, probabil una care viza reînceperea în condiții bune a semestrului al II-lea. Caterinca, firește, era susținută de o serie de comentarii ale altora, care mai de care mai indignate, unele ajungînd să dezvolte obsesia lingvistică a „limbajului comunist”. Și ha-ha-ha, hi-hi-hi, ce proști sînt inspectorii, cum nu știu ei decît să fie „organ” de „control”, cum nu știu decît să ceară „hîrțoage” și cum se distrug astfel pădurile etc. Cînd zic că m-am amuzat, oarecum doar, mă refer la faptul că, desigur, am putut zîmbi la nivelul unei subversiuni superficiale, pe care o înțeleg, la adresa autorității și pentru că am suficient „organ” de receptare a ironiei și de a fi autoironic, în general.

Desigur, în loc de „oglinda clasei” s-ar putea spune „harta clasei”, să zicem, sau în alt fel. Dar, ca să revin la păduri și la arborele problemelor, de la care am pornit, caterinca respectivă ar fi putut lipsi dacă s-ar fi stat puțin la cîntărit și la situat chestiunea respectivă în schemă. Oglinda clasei, atunci, ar fi putut fi văzută nu ca o problemă, ci ca una dintre soluțiile la o problemă, odată cu identificarea cauzelor, a efectelor și a eventualelor rezolvări. Căci în toată țara, de la începutul anului școlar, s-a solicitat ca fiecare sală de clasă să aibă această „oglindă a clasei”, pe ușă și pe catedră, eventual, cu un scop foarte clar: evitarea deplasării elevilor, implicit evitarea cît mai eficientă a contactelor în condiții pandemice. Profesorul X, cînd merge într-o sală de clasă, nu poate ști exact dacă toți elevii se află în băncile lor, așa cum au început ziua de cursuri, în afara unui astfel de instrument. E pur și simplu o formă de a întări siguranța. Elevii sînt conștientizați în plus, iar profesorii au un mijloc de control. Nici nu știu dacă nu cumva acest mijloc a fost solicitat de DSP, fapt care mi se pare destul de plauzibil. În condițiile în care situația este cum este, în care se fac, totuși, eforturi substanțiale, din toate părțile, pentru a se desfășura un act educațional cît mai eficient prin revenirea în sălile de curs, cu asigurarea unor măsuri de siguranță crescute, să faci caterincă doar pentru că nu ai stat să pui chestiunea în cauză la locul potrivit în arborele problemei mi se pare puțin deplasat. La fel de bine se poate face astfel caterincă de circuitele din școli, cu săgețile sau indicatoarele simbolice care impun direcții și coridoare de deplasare, la fel se poate face caterincă de măștile pe care cu toții trebuie să le poarte în școli, deopotrivă elevi și părinți (pe loc aș putea scrie niște versuri de tip epigramă prin care să ridiculizez  imaginea) sau de faptul că se calculează sutele de litri de dezinfectant de care e nevoie pentru a se asigura igienizarea pentru perioade medii de timp a școlilor.

Ironia, caterinca, bășcălia sînt instrumente sociale, fără îndoială, au un rol important în funcționarea acesteia și în evoluția ei. Dau seama adesea despre mecanisme de control, de constrîngere uneori, fiind mijloace de apărare în fața acestora, au cunoscut forme subtile în epocile totalitare și au contribuit decisiv la menținerea unei sănătăți fragile a societății. Au în ele, cum spuneam, ceva subversiv, care devine un motor sau mai bine zis un combustibil spiritual al societății. Pe de altă parte, mi se pare că au, în destule situații, relevanță în indicarea acelei gene a cîrcotelii, despre care aminteam la început, dezvăluindu-ne o serie de frustrări.

Pentru a nu pica și eu în păcatul de a nu mă situa mai atent în arborele problemei, încerc să găsesc și motivația, privind de undeva mai de departe. Această permanentă cîrcoteală, acest permanent sentiment de nemulțumire, de frustrare pe care îl găsim la  masa profesorilor, poate nu este deloc unul specific breslei. Poate se găsește de fapt și la alte categorii sociale și profesionale. Este justificat, poate, de anii mulți, de deceniile de frustrări acumulate în lipsa unei așezări coerente a societății într-o formulă de echilibru, în care încrederea în așezarea corectă a valorilor s-a deteriorat, în care meritocrația a fost mai mereu doar un concept discursiv, în care s-a diminuat pînă la dispariție încrederea în autoritate, în instituții, în cei ce le administrează și le manageriază.

Mă gîndesc, cu strîngere de inimă, la faptul că educația este pusă sub semnul unui ideal educațional, formulat prin lege, și că programele școlare se deschid cu seturi de valori pe care le urmăresc, teoretic, în formarea educabililor. Toate însă par a se pierde într-o nebuloasă în cele din urmă, transformîndu-se în caterincă. E de lucrat mult la această problemă, iar identificarea corectă a cauzelor, asumarea lor la nivel sistemic, e primul pas înspre găsirea soluțiilor. O oglindă a sistemului, nu doar a clasei, ne-ar trebui. Desigur, am vedea că există așezare corectă în bănci în unele colțuri ale clasei, dar că există și debandadă, în altele.     

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.