Vine victoria?
Decizia lui Alexei Navalnîi de a se întoarce acasă după tentativa de asasinat îndreptată împotriva sa a stîrnit mirare în Occident, nu însă și printre susținătorii săi din Rusia. Supraviețuirea lui politică depinde de acest gest, chiar dacă, făcîndu-l, își pune încă o dată viața și libertatea în pericol. Sau tocmai de aceea. E o lecție învățată de la celălalt mare opozant al lui Vladimir Putin. Oligarhul Mihail Hodorkovski a stat la închisoare aproape zece ani pentru infracțiuni economice. Fostul komsomolist s-a îmbogățit din petrol și apoi a susținut ONG-uri și instituții media critice cu regimul de la Kremlin. A fost grațiat, în cele din urmă, de președinte, dar nu se mai poate întoarce în țară: odată cu obținerea azilului, a renunțat și la cetățenie. Alexei Navalnîi e considerat astăzi inamicul numărul unu al lui Vladimir Putin, singurul capabil să-l înfrunte într-o (eventuală) competiție dreaptă. Nu-și permite să rămînă în Occident pentru că Rusia nu-și permite să-l piardă.
Atunci cînd s-a îmbarcat, la Berlin, la bordul unui avion al companiei low-cost Pobeda cu destinația Moscova, Alexei Navalnîi știa ce riscuri își asumă. Știa că, odată ajuns în Rusia, e lipsit de protecție, adică poate păți orice. Aeronava sa ar fi trebuit să ajungă pe Aeroportul Vnukovo, unde îl așteptau deja sute de suporteri, dar a fost redirecționată cu foarte puțin timp înaintea aterizării către Șeremetievo. A fost arestat la controlul pașapoartelor. Explicațiile au venit la scurtă vreme după aceea: eliberat condiționat, Navalnîi nu se prezentase la întîlnirea cu ofițerul programată în luna decembrie. E absurd, e cinic: fiind în convalescență după tentativa de asasinat prin otrăvire cu novicioc, n-a putut bifa vizita la ofițerul de eliberare condiționată, prin urmare e arestat preventiv pentru treizeci de zile și riscă alți cîțiva ani de închisoare pentru încălcarea termenilor. Justiția, independentă – nu-i așa? –, își urmează cursul…
Arestarea lui Navalnîi pe aeroportul moscovit spune două lucruri despre Vladimir Putin. Primul e că nu-i pasă de ceea ce crede restul lumii despre regimul său. Arestarea, previzibilă, s-a produs în fața camerelor de filmat, sub ochii tuturor. Să nu fi știut autoritățile că la bordul avionului care a decolat de la Berlin se aflau și jurnaliști? Să nu fi realizat că oricine poate filma, pînă la urmă, momentul arestării, într-un spațiu public, pe un aeroport din capitala Rusiei? Autoritățile au făcut ce-au putut ca să limiteze protestele și violențele redirecționînd avionul de pe un aeroport înconjurat de susținătorii lui Navalnîi, dar nu s-au mai sinchisit și de urmările pe care le-ar produce o intervenție televizată pentru arestarea sa.
Al doilea lucru evident după această (a cîta?) arestare a lui Navalnîi e că lui Vladimir Putin îi e teamă de el – sau măcar că nu-i e indiferent. Otrăvirea cu novicioc e aproape o formă de mărturisire. În logica criminalistică, orice altă formă de asasinat ar fi lăsat loc de dubii cu privire la autor: un nefericit accident de mașină, explozia unei butelii de aragaz, prăbușirea ascensorului, un bețivan de pe stradă care lovește fulgerător și precis cu șișul, o supradoză de droguri, un trăsnet… Însă novicioc e o armă care poartă amprenta criminalului.
Și mesajul lui Alexei Navalnîi e cît de poate de clar: întorcîndu-se în țară, el spune că e pregătit să-l provoace pe Vladimir Putin, chiar și cu orice risc. E aproape un soi de „acum ori niciodată”. În pragul alegerilor pentru Duma de Stat, programate în septembrie, Navalnîi vrea să denunțe cu și mai mare înverșunare corupția din Rusia, deriva autoritară a regimului și setea de putere a lui Putin care, prin reforma constituțională inițiată anul trecut, își pregătește terenul pentru a rămîne la putere pînă în 2036.
Tentativa de asasinat împotriva lui Navalnîi și arestarea la întoarcerea în țară aduc din nou în discuție relațiile dintre Rusia și Europa, dintre Rusia și Germania, în mod special. Pentru că, în ciuda derapajelor politice ale Kremlinului, Germania rămîne cel mai important partener economic european al Rusiei. Dincolo de criticile mai fățișe ori mai voalate pe care cancelarul Angela Merkel i le aduce lui Vladimir Putin, relațiile economice se mențin cordiale: proiectul Nord Stream II a continuat în timp ce Alexei Navalnîi era tratat într-un spital berlinez.
Ce poate face, totuși, Europa, pentru a opri deriva Rusiei? Sancțiunile economice aplicate pînă acum cu blîndețe nu au produs efecte. O înăsprire a lor e improbabilă tocmai din cauza relațiilor economice: nevoia de resurse (gaz) pune în surdină principiile fundamentale, statul de drept și respectarea drepturilor omului. Soluția, pentru o Rusie mai europeană, e ca Europa să susțină politic și mai ales economic opoziția democratică, adică organizații neguvernamentale, instituții de presă și lideri politici precum Alexei Navalnîi.
P.S. Alexei Navalnîi s-a întors la Moscova la bordul unui avion al companiei low-cost Pobeda. Adică victorie.
