Echipa de fotbal patronată de fiul lui Liviu Dragnea se retrage din Liga a 2-a, din lipsă de finanțare. Va ajunge alături de FC Scornicești?
Echipei cu nume predestinat legendei, Voinţa Saelele, pescuită dintr-o aşezare teleormăneană, i-a fost introdus picioruşul în pantofiorul magic şi, puf!, s-a transformat pe loc într-o minunată domniţă la curtea prinţului cel mare al Olteniei, Măria Sa Dragnea cel Mic. Ăla micuʼ al luʼ Liviu. Liviu care crescu şi el ca Făt-Frumos, într-un an cît alţii în zece. Sigur, anii aveau să se socotească altfel mai apoi, ani cu suspendare, ani fără suspendare. În fine. Voinţa starostelui de sud a transformat Voinţa în Turris, antica denumire a Turnului Măgurelelor. Precum părinţii adoptivi, echipa a crescut şi ea accelerat, dopată cu banii uşori care curgeau din afaceri uşoare. A urcat treptele în goană şi a fost la șase minute de a promova în Liga Întîi. Păi, dacă are Erdogan echipă de frunte în Turcia, de ce n-ar fi avut şi ghiaurul-şef una a lui? Dar n-a fost să fie.
Ca într-un vis minunat virat în coşmar, cînd să atingă cerurile cu degetul a urmat dezastrul. Procesul. Metamorfoza. Kafka, frate! Fiul celebrului întemniţat a mai continuat o vreme pînă cînd, pesemne, de după gratii, părintele său i-o fi transmis că e rost de ceva retrocedări de bani în folosul statului. Vremuri de strîns punga. Gata cu distracţia, cu descinsul la stadioane prăfuite de cîmpie din SUV-uri negre alături de bodyguarzi. Adio! Toate rezultatele echipei vor fi anulate. Peste mărirea ei, ca peste oricare alta, se va aşterne uitarea. Nu va ajunge, în istoria fotbalului, precum echipa din satul lui nea Nicu pentru că n-a atins niciodată trista ei faimă. N-a fost împinsă cu buldozerul în prima ligă şi nu i s-au adus jucători la ordinul rubedeniilor lui Ceauşescu. Dar nu va scăpa de impresia că a fost doar un moft al unui odrasle de potentat, o trăsnaie născută poate într-o seară de plictiseală sau de pariuri. Cum de a existat o astfel de echipă care, iată, dispare de îndată ce genitorul ei e cuprins de nevoi mai presante, închisă ca un banal butic? Ca să parafrazez vorbele de un tupeu abisal ale unuia dintre asaltnicii asupra fragilei noastre democraţii: „Pentru că puteau”. Păi, nu puteau ei?!
