Barbarii erau deja pe-aici

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu știu de ce, cu cîteva zile înainte de alegeri mi-am adus aminte de unele episoade din formidabilul roman al lui J.M. Coetzee, Așteptîndu-i pe barbari, demult citit. Cum memoria îmi era nesigură, am pus iarăși mîna pe carte în căutarea pasajelor. Răsfoind, am fost sedus iarăși de arta marelui romancier și, fără să am intenția aceasta, m-am trezit că am recitit-o pe de-a-ntregul. Locuitorii Imperiului din romanul lui Coetzee trăiau cu frica de invazia barbarilor de dincolo de granițe, din teritoriile necunoscute. Reacția politico-administrativă înfricoșată a Imperiului a scos la iveală barbaria propriului regim. Barbarii din afară, cel puțin pînă la finele romanului, nu au mai venit, dar frica i-a făcut pe gardienii Imperiului să vadă barbari peste tot și să înceapă, brutal, să-și facă treaba. Nu a fost o invazie a barbariei străinilor amenințători, ci o deșteptare a barbariei în acei cetățeni ai Imperiului chemați să-l apere. Dar dacă ar fi venit, totuși, barbarii și Imperiul ar fi devenit cîmpul de luptă între barbarii din interior și barbarii din exterior?

Dat fiind că, în veacul nostru, nu te mai temi atît de tare de străin – de fapt, cam nimeni nu mai e absolut străin în lumea celor maximum șase grade de separație –, te temi de cel de lîngă tine. De dragul unei piruete speculative, ai putea spune că te temi de străinul de lîngă tine, de străinul care ți-e rudă, soț, copil, părinte, prieten, vecin, coleg, cunoștință. Dar nu de speculații triste vreau să mă ocup acum. E vorba de altceva. E vorba de frica pe care o avem unii de ceilalți în acest îndrăcit, tot mai îndrăcit „război cultural”.

Gardienii progresului de la noi se tem de semenii lor, adepți ai „iliberalismului”, zice-se, în toate declinările pe care nu obosesc să le caute, să le găsească, să le expună, să le răstignească, precum rasismul, homofobia, fascismul, misoginismul. Vigilența ideologică, îndemînarea specifică creierelor sărace, dar înfierbîntate de a manevra rapid etichete infamante la modă, cuplată în unele cazuri cu șomajul sau cu ratarea profesională, trebuiau să poată oferi, totuși, un serviciu stabil, așa că au apărut veritabile miliții ale corectitudinii politice alcătuite din oameni plătiți – uneori, chiar din bani publici – să urmărească și să amendeze devierea libertății de exprimare de la linia ideologică a zilei. Foștii activiști de Partid Comunist, troglodiții cu „munci de răspundere” în aparatul propagandei comuniste, inclusiv pe la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, au urmași. Milițianul ideologic, cenzorul de partid și de stat de dinainte de 1989 există și lucrează astăzi în instituții zis „democratice”, precum CNCD. În orice caz, există printre adepții progresului liberal consensul că e nevoie de gardieni care să apere „cuceririle” de barbari. Gardienii progresului liberal au organizații, au bani și resurse, au partid parlamentar, au presă, au universități și școli, impun programul educației viitoarei generații. Presiunea lor, uneori seducătoare, alteori înfricoșătoare, dă roade: ei reinventează civilizația după chipul omului recent, pe calapodul lui. Pînă de curînd, barbarii erau fie clerul (cam nesupus, nu-i în regulă!), fie cîte un intelectual public care se încăpățîna să rămînă conservator, să critice USR sau să bombăne atacurile anticlericale și anticreștine, să creadă în Dumnezeul tradiției creștine și să afirme asta răspicat, să creadă în virtuțile educate clasic mai mult decît în ora de educație sexuală sau în doctoratul în studii de gen și alte asemenea erezii. Și cum se luptau așa gardienii fericirii corect politice cu barbarii îndărătnici din interior, care desigur se opun fericirii generale pentru că sînt proști și corupți sau ceva pe-acolo, deodată, de sub radar, alegerile din 6 decembrie au scos la iveală alți barbari. De data asta, cum s-ar zice, the real stuff...

Ceea ce e amuzant cu gardienii, în general, este că, oricît sînt ei de pregătiți, de atenți, ba chiar de obsesiv insomniaci în garda lor, cînd e să se întîmple, sînt luați întotdeauna prin surprindere. De fiecare dată, în campaniile electorale ni se spune că alegerile care vin sînt decisive, că de ele atîrnă „viitorul, prezentul și trecutul țării” (Farfuridi). Acum ori niciodată! Sîntem la o răspîntie! Se decide drumul țării pentru decenii! Sînt cele mai importante alegeri de la Revoluție încoace! Așa ne-a fost livrată fiecare rundă de alegeri în parte și toate la un loc. Evident, acestea sînt vorbe goale. Alegerile sînt importante, desigur, dar alegerile cu adevărat cruciale au fost rare: 1996, 2009, 2014 și cam atît. Și mă refer la alegerile prezidențiale, căci cele parlamentare nu au generat niciodată schimbări majore. Cînd au fost, schimbările politice de acest gen au venit întotdeauna de la președinte. Nu aveam, așadar, nici un motiv să cred că alegerile parlamentare din acest an au vreun zvîc. Și, totuși, de data asta, cînd părea că nimic special nu se va întîmpla, ceva special s-a întîmplat.

Alegerile din 6 decembrie au adus pe prima scenă politică a țării acest partid, numit Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care emană o vigoare îngrijorătoare, barbară. Șoc! Cum, 9%? Ochi peste cap, exasperare, urlet („Democrația în pericol!”). De fapt, AUR bate-n cuie victoria oamenilor noi în politică: avem, de-o parte, o uniune care vrea să salveze România și, de cealaltă parte, o alianță care vrea să-i unească pe români. Ambele forțe ale oamenilor noi au cîte un proiect de viitor pentru România. Ambele știu clar cum trebuie să arate societatea românească în viitor. Spre deosebire de ele, partidele bătrîne, PSD și PNL, cînd sînt chemate să articuleze un ideal, bîlbîie vorbe de nisip. Așa că, din ce avem afirmat acum, viitorul României ar putea să fie userist (adică un fel de soviet corect politic) sau aurist (adică un fel stat legionar agiornat).

Cu viitorul ce se joacă acum între aceste două distopii, sper ca țara mea să nu-și fi pierdut norocul, să scape cumva și de data asta, să nu devină cîmpul de luptă între cele două barbarii...

P.S. Da, văd diferențele mari, multe și radicale dintre USR și AUR. Le vede toată lumea, n-are rost să scriu despre ele. Asemănările, însă, mi se pare mult mai relevante. Căci barbarii sînt de-aici, de-ai noștri; vorba sloganului iliescian de pe vremuri – dintre noi, pentru noi...

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.