Barbarii erau deja pe-aici

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Nu știu de ce, cu cîteva zile înainte de alegeri mi-am adus aminte de unele episoade din formidabilul roman al lui J.M. Coetzee, Așteptîndu-i pe barbari, demult citit. Cum memoria îmi era nesigură, am pus iarăși mîna pe carte în căutarea pasajelor. Răsfoind, am fost sedus iarăși de arta marelui romancier și, fără să am intenția aceasta, m-am trezit că am recitit-o pe de-a-ntregul. Locuitorii Imperiului din romanul lui Coetzee trăiau cu frica de invazia barbarilor de dincolo de granițe, din teritoriile necunoscute. Reacția politico-administrativă înfricoșată a Imperiului a scos la iveală barbaria propriului regim. Barbarii din afară, cel puțin pînă la finele romanului, nu au mai venit, dar frica i-a făcut pe gardienii Imperiului să vadă barbari peste tot și să înceapă, brutal, să-și facă treaba. Nu a fost o invazie a barbariei străinilor amenințători, ci o deșteptare a barbariei în acei cetățeni ai Imperiului chemați să-l apere. Dar dacă ar fi venit, totuși, barbarii și Imperiul ar fi devenit cîmpul de luptă între barbarii din interior și barbarii din exterior?

Dat fiind că, în veacul nostru, nu te mai temi atît de tare de străin – de fapt, cam nimeni nu mai e absolut străin în lumea celor maximum șase grade de separație –, te temi de cel de lîngă tine. De dragul unei piruete speculative, ai putea spune că te temi de străinul de lîngă tine, de străinul care ți-e rudă, soț, copil, părinte, prieten, vecin, coleg, cunoștință. Dar nu de speculații triste vreau să mă ocup acum. E vorba de altceva. E vorba de frica pe care o avem unii de ceilalți în acest îndrăcit, tot mai îndrăcit „război cultural”.

Gardienii progresului de la noi se tem de semenii lor, adepți ai „iliberalismului”, zice-se, în toate declinările pe care nu obosesc să le caute, să le găsească, să le expună, să le răstignească, precum rasismul, homofobia, fascismul, misoginismul. Vigilența ideologică, îndemînarea specifică creierelor sărace, dar înfierbîntate de a manevra rapid etichete infamante la modă, cuplată în unele cazuri cu șomajul sau cu ratarea profesională, trebuiau să poată oferi, totuși, un serviciu stabil, așa că au apărut veritabile miliții ale corectitudinii politice alcătuite din oameni plătiți – uneori, chiar din bani publici – să urmărească și să amendeze devierea libertății de exprimare de la linia ideologică a zilei. Foștii activiști de Partid Comunist, troglodiții cu „munci de răspundere” în aparatul propagandei comuniste, inclusiv pe la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, au urmași. Milițianul ideologic, cenzorul de partid și de stat de dinainte de 1989 există și lucrează astăzi în instituții zis „democratice”, precum CNCD. În orice caz, există printre adepții progresului liberal consensul că e nevoie de gardieni care să apere „cuceririle” de barbari. Gardienii progresului liberal au organizații, au bani și resurse, au partid parlamentar, au presă, au universități și școli, impun programul educației viitoarei generații. Presiunea lor, uneori seducătoare, alteori înfricoșătoare, dă roade: ei reinventează civilizația după chipul omului recent, pe calapodul lui. Pînă de curînd, barbarii erau fie clerul (cam nesupus, nu-i în regulă!), fie cîte un intelectual public care se încăpățîna să rămînă conservator, să critice USR sau să bombăne atacurile anticlericale și anticreștine, să creadă în Dumnezeul tradiției creștine și să afirme asta răspicat, să creadă în virtuțile educate clasic mai mult decît în ora de educație sexuală sau în doctoratul în studii de gen și alte asemenea erezii. Și cum se luptau așa gardienii fericirii corect politice cu barbarii îndărătnici din interior, care desigur se opun fericirii generale pentru că sînt proști și corupți sau ceva pe-acolo, deodată, de sub radar, alegerile din 6 decembrie au scos la iveală alți barbari. De data asta, cum s-ar zice, the real stuff...

Ceea ce e amuzant cu gardienii, în general, este că, oricît sînt ei de pregătiți, de atenți, ba chiar de obsesiv insomniaci în garda lor, cînd e să se întîmple, sînt luați întotdeauna prin surprindere. De fiecare dată, în campaniile electorale ni se spune că alegerile care vin sînt decisive, că de ele atîrnă „viitorul, prezentul și trecutul țării” (Farfuridi). Acum ori niciodată! Sîntem la o răspîntie! Se decide drumul țării pentru decenii! Sînt cele mai importante alegeri de la Revoluție încoace! Așa ne-a fost livrată fiecare rundă de alegeri în parte și toate la un loc. Evident, acestea sînt vorbe goale. Alegerile sînt importante, desigur, dar alegerile cu adevărat cruciale au fost rare: 1996, 2009, 2014 și cam atît. Și mă refer la alegerile prezidențiale, căci cele parlamentare nu au generat niciodată schimbări majore. Cînd au fost, schimbările politice de acest gen au venit întotdeauna de la președinte. Nu aveam, așadar, nici un motiv să cred că alegerile parlamentare din acest an au vreun zvîc. Și, totuși, de data asta, cînd părea că nimic special nu se va întîmpla, ceva special s-a întîmplat.

Alegerile din 6 decembrie au adus pe prima scenă politică a țării acest partid, numit Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), care emană o vigoare îngrijorătoare, barbară. Șoc! Cum, 9%? Ochi peste cap, exasperare, urlet („Democrația în pericol!”). De fapt, AUR bate-n cuie victoria oamenilor noi în politică: avem, de-o parte, o uniune care vrea să salveze România și, de cealaltă parte, o alianță care vrea să-i unească pe români. Ambele forțe ale oamenilor noi au cîte un proiect de viitor pentru România. Ambele știu clar cum trebuie să arate societatea românească în viitor. Spre deosebire de ele, partidele bătrîne, PSD și PNL, cînd sînt chemate să articuleze un ideal, bîlbîie vorbe de nisip. Așa că, din ce avem afirmat acum, viitorul României ar putea să fie userist (adică un fel de soviet corect politic) sau aurist (adică un fel stat legionar agiornat).

Cu viitorul ce se joacă acum între aceste două distopii, sper ca țara mea să nu-și fi pierdut norocul, să scape cumva și de data asta, să nu devină cîmpul de luptă între cele două barbarii...

P.S. Da, văd diferențele mari, multe și radicale dintre USR și AUR. Le vede toată lumea, n-are rost să scriu despre ele. Asemănările, însă, mi se pare mult mai relevante. Căci barbarii sînt de-aici, de-ai noștri; vorba sloganului iliescian de pe vremuri – dintre noi, pentru noi...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.