Rădăcinile unei dileme

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Iconofobie jpeg

Nu dețin, evident, nici un pic de competență juridică. Mă pricep mai mult la medicină decît la legi. Am un doctor în familie și, vrînd-nevrînd, văd, ascult, discut, citesc lucruri (interesante) din domeniul medical. De cînd mă știu, discursurile avocățești m-au plictisit și enervat. În general, nu comunică mai nimic. Te fac să crezi că o chestiune ar fi, concomitent, și laie, și bălaie. Am întîlnit totuși (rar, într-adevăr) și juriști sclipitori, chiar fermecători, aș spune, intelectual vorbind. Am descoperit însă, întotdeauna, că farmecul acestora venea din preocupările lor complementare: filozofice, istoriografice, lingvistice, literare. Știința legală, luată în sine, este sterilă și anostă. Doar combinată cu umanioarele, în ansamblu, are șansa de a deveni remarcabilă. Nu degeaba înaintașii noștri își legau expertiza în Drept de Litere sau de Filozofie. Știau ei ceva. Prin urmare, dată fiind situația, probabil că n-aș fi fost tentat vreodată, pe parcursul vieții mele, să scriu un text despre Justiție. Dar se întîmplă un fenomen straniu în România actuală, care îmi dă, surprinzător, sterotipurile peste cap. În ultima vreme, Justiția s-a transformat, la noi, într-o pasiune supremă. Într-un sport național. Unde te duci, unde te întorci, descoperi voci nenumărate și neobosite, cînd isterice, cînd înțelepte, cînd clare, cînd răgușite, cînd aprige, cînd conciliante, cînd interogative, cînd enunțiative, referindu-se la „articolul” cutare din lege, „coroborat” cu alt „articol” din altă lege, „alineatul” cutare, ce „face vorbire” despre „speța” nu știu care, „prevăzută” de „legiuitor” la „alineatul” cutare. Toți sînt judecători, procurori și avocați deopotrivă. Personal, trăiesc cu sentimentul că, în istorie, juriștii nu s-au încadrat niciodată în tipologia de „vedete” mai convingător decît în intervalul românesc contemporan. Superman, Batman și Spiderman, strînși laolaltă, nu se bucură, pe meleagurile moldo-vlahe ale prezentului, de celebritatea unui singur penalist, fie el și mediocru. De facto, de jure, Justiția este, pesemne pentru „întîiași dată” în evoluția omenirii, modus vivendi și nu modus operandi.

Cu mijloacele mele de literat, am dedus de unde a plecat nebunia. Am localizat, cum ar veni, epicentrul cutremurului. El se află – se putea oare altfel? – în sfera politică. Pe scurt, politicienii autohtoni consideră îndeletnicirea lor un fel de supraprofesie, un fel de virtute transcendentă, aptă de a-i situa deasupra muritorilor de rînd, de a le oferi protecție, imunitate, impermeabilitate față de/la rigorile existenței obișnuite. Prin urmare, urmașii nedemni și degenerați ai lui Pericle nu înțeleg, avînd în vedere valoarea și singularitatea lor ontologică, de ce ar fi necesar să se supună legilor aidoma oricărui individ igna. Cu o inocență înduioșătoare, dacă vă amintiți, „premiera” Dăncilă a și exprimat public, la un moment dat, această nedumerire. „Chiar și un prim-ministru să ajungă să fie anchetat?”, a întrebat dumneaei cu maximă consternare. Aici e buba. Ei, politicienii, sînt „prea sexy” – ca să parafrazez un vers dintr-un cîntec faimos – pentru aiureala numită „legalitate”. Prea „domni”, prea „nobili”. Nu se cade să fie aruncați în oala cu țărani infractori. Lor li se cuvine tratamentul preferențial, întrucît „muncesc” din greu pentru țară. Patria are deci obligația să le fie recunoscătoare și să închidă ochii la eventuale călcături pe arătură, așa cum a și făcut-o, de altfel, timp de un deceniu și jumătate după Revoluție.

Cum de nu vrem, așadar, să înțelegem, pentru numele lui Dumnezeu? „Călcătura pe arătură” a unui politician nu constituie rea-voință, ci compensație. „Compensația” pentru sacrificiul făcut întru propășirea nației. Atunci cînd colectivitatea a început să abordeze cu „obtuzitate” asemenea argumente de „bun-simț”, politicienii s-au răsculat. Au declanșat războiul împotriva procurorilor opaci la nevoile lor adînci, transformîndu-i, cum observam, pe cei din urmă în „vedete”, iar pe noi în „juriști”. Dintr-un popor odinioară „politicianist”, am devenit un popor „legalist”. Rămîne însă în picioare dilema politicienilor? Reprezintă ei o superclasă ce merită tratamentul preferențial în fața legii? Ca om de litere, voi răspunde cu un exemplu din dramaturgie: Hamlet-ul lui Shakespeare. Piesa a fost inspirată de mai multe surse medievale. În fiecare dintre ele, Claudius, personajul care-și omoară fratele (pentru a-i lua regatul) este prezentat negativ. Shakespeare schimbă detaliul. În opera lui, criminalul debutează ca erou pozitiv. Apare, inițial, drept un rege bun, i.e. un „politician” destoinic. Apoi se declanșează urgia dreptății universale (aproape că te întristezi aflînd că un lider așa de eficient trebuie pedepsit, deoarece a ucis). Asasinul va fi deconspirat și, ulterior, sancționat. Pare-se că, pentru Marele Will, nu funcționa legea compensației. De ce? Pentru că dura lex, sed lex!

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.