Capodopere în dialog (VI): Pallady – Matisse

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

E ușor să ne închipuim un dialog între Theodor Pallady și Henri Matisse. De fapt, el chiar a avut loc. Cei doi au fost prieteni, iar corespondența care atestă prietenia lor e bine cunoscută. Un destin previzibil a făcut, totuși, ca în „dosarele gloriei” – sau, mai curînd, ale notorietății – ei să înceteze a mai fi alături. Matisse e un artist consacrat, expus și adulat în întreaga lume. Pallady, în ciuda aderenței spontane pe care o provoacă tuturor cunoscătorilor, rămîne, pe piața artistică internațională, într-o nemeritată penumbră. E, poate, destinul „culturilor mici”, despre care vorbea, melancolic, E.M. Cioran. Un destin care trebuie asumat fără lamentații patetice. Mai întîi, pentru că nu e o „nedreptate”, ci un simplu dat geografic și geopolitic. Apoi, pentru că, așa cum observa cîndva Matei Călinescu, condiția „marginalității” are avantajele ei. E, într-un anumit sens, mai stimulatoare pentru cei care o ilustrează: ei se simt, adesea, mai motivați decît cei de la „centru” să caute modele, să se manifeste ofensiv, absorbant, cu o energie întrucîtva „eroică”, de care colegii lor mai „norocoși” nu au nevoie... Și pentru a reveni la pictură, putem aminti și de „muzealul” moment Barbizon, la care au participat și Nicolae Grigorescu, și Ion Andreescu, cel puțin la fel de înzestrați ca pictorii francezi ai locului, dar, inevitabil, mai puțin „citați”.

Perechea Matisse-Pallady rămîne, oricum, un exemplu semnificativ de complementaritate. Matisse ne întîmpină, de obicei, cu un soi de grație tihnită. Prin declarațiile și prin faptele sale artistice, el vizeză rafinamentul confortului senzorial. În imaginile sale, ochiul se cufundă ca într-un fotoliu. E un țel pe care l-a mărturisit nu o dată. Prin temperament și prin program, Pallady preferă să dubleze satisfacția optică prin tensiunea unui efort sever. O încordare perpetuă se poate citi dincolo de echilibrul imaginilor sale. Între Matisse și Pallady e, de fapt, diferența dintre reverie destinsă și veghe vag insomniacă. Din alt unghi, asistăm la diferența dintre degustarea plăcerii pure și experiența, ceva mai pretențioasă, a bucuriei. Plăcerea e „țintită”, bucuria e difuză. Plăcerea e conjuncturală și fluctuantă, bucuria, odată instalată, devine o stare stabilă, rezistentă la contingențe, la deturnări accidentale. Plăcerea e o formă de hiperestezie, bucuria se împacă bine cu luciditatea solară, cu trezia calmă, cu echilibrul interior.

Distincțiile acestea se exprimă plastic în morfologia specifică a fiecăruia dintre cei doi artiști. Matisse cultivă cu predilecție linia curbă, linia care, mai mult decît să definească forma, o fredonează, îi dă ocol asemenea unei largi fraze muzicale. Pictura sa este o pictură de volute calme, de conture fluctuante, de alunecări leneșe. La Pallady, linia e mai energică, mai nervoasă, mai cerebrală, am spune. Curbelor li se substituie frecvent liniile frînte, unghiul ascuțit, hașura febrilă. În chip neașteptat, e mai multă voluptate, mai mult fast răsăritean în opera lui Matisse decît în aceea a lui Pallady! Cel dintîi dă, cu fiecare dintre lucrările sale, un mare spectacol de culoare. Cel de-al doilea așază asupra culorilor – observația e a lui Blaga –  surdina unui suflet în care bucuria acceptă, contrapunctic, și criza, insatisfacția. De aceea, Pallady acordă desenului mai mult credit decît culorii. Desenul e masculinitatea tranșantă a artei, culoarea e seducătoarea ei feminitate. Desenul analizează și desăvîrșește, culoarea psalmodiază. Pallady e un constructor, Matisse – un muzician. Și dacă în lucrările constructorului nu e atîta culoare cîtă e în lucrările muzicianului, ele cuprind, în schimb, mai multă lumină. În tablourile lui Pallady există, într-adevăr, atmosferă, aer, reflexe strălucitoare și umbre. Cu alte cuvinte, în tablourile sale există spațiu eșalonat în adîncime, spațiu tridimensional. La Matisse, totul este adus în suprafață: între fundal și prim-plan nu apar trepte. Culorile pure, așezate în tente plate, creează un ansamblu compact, omogen, greu de abordat din afara lui. Spațiul pictat nu comunică omogen cu spațiul real. La Pallady, spațiul pictat e o prelungire a spațiului real. De aceea, în tablourile sale ești implicat, prezent, invitat la comuniune, în vreme ce dinaintea tablourilor lui Matisse rămîi spectator: un spectator fascinat de farmecele spectacolului văzut, dar un spectator. Prezența umană, ca de altfel orice tip de prezență, este, la Matisse, simplă prezență ornamentală, motiv decorativ între altele. La Pallady, pînă și urma lăsată de om în perimetrul unei naturi moarte (o pereche de ochelari, o ceașcă, o carte, o pipă...) e consistentă, bogat evocatoare. Contemplată global, opera lui Matisse etalează o varietate care derivă, poate, din însăși dinamica instabilă a universului senzorial. Există, în desfășurarea ei, o etapă pointilistă, ca și una expresionistă, adunate laolaltă sub o certă dominantă fauve. Opera lui Pallady e mai egală cu sine, mai „unitară” stilistic. Ea  se exprimă mai degrabă în intensiv decît în extensie, în concentrare, mai mult decît în diversificare.

S-a vorbit despre pictura lui Matisse ca despre o grădină echivalentă Paradisului regăsit. Și ceva paradiziac există, desigur, în cromatica ei exuberantă. În pictura lui Pallady există, de asemenea, un subton paradiziac, mai puțin evident, mai puțin sonor, dar în egală măsură delectabil: un paradis al consecvenței creatoare, al unei emotivități inteligent controlate, un paradis al stilului, liber de tentații estetizante prea la îndemînă.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.